În dulcele grai românesc, Miron Costin scria deja în secolul XVII un enunţ inedit pentru principiul identităţii din logică. Temă stagirită reluată cu amplă extensie în secolul XIX de către Fichte în universitatea humboldtiană. Un “principiu al identităţii” despre care Constantin Rădulescu-Motru (1868 -1957) afirma într-o carte din 1904 că el va regenera cultura română. Constantin Rădulescu-Motru studiase cu Wilhelm Wundt (1832- 1920). Acesta fusese asistentul lui Hermann von Helmholtz (1821-1894), un empiric precum Locke şi Condillac (există şi un frumos text intelectualist care aparţine unui anonim din secolul XVIII, se bănuieşte că autorul ar fi Condillac, deci el nu era totalmente Locke-an, însă teama de Voltaire putea să fie prea mare ca să semneze un text intelectualist!). Oricum, în sens empiric acurateţea este legată de principiul identităţii. Scoţianul Charles Edward Spearman (1863 – 1945), alt fost student al lui Wilhelm Wundt, spune chiar mai mult în formularea problemei eductive ca : “the ability to think clearly and make sense of complexity”. 1/ “the ability to think clearly” este formularea succinctă a principiului identităţii din logică, dar 2/ “ [to] make sense of complexity” se referă la agregare, o chestiune dificilă, despre care iniţiasem la un moment dat o discuţie pe acest blog. O reformă serioasă a învăţământului, în cea de a doua modernitate românească, ar trebui să pună accentul pe agregare, noţiune care ţine de cunoaşterea prudenţială. Relativ bine studiată în liceul românesc din Belle Époque (am citit o carte de logică din anul 1912, scrisă de un profesor de la Colegiul Carol din Craiova, dascăl care a murit în primul război mondial). Prin reforma comunistă a învăţământului din 1948, studiul cunoaşterii prudenţiale a fost brutal eliminat din şcoala românească. Nici reforma Mircea Miclea, nici reforma Ecaterina Andronescu nu reintroduc cunoaşterea prudenţială. Şi ar trebui. Aici se discută, de exemplu, calitatea, valoarea, riscul.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 