Posts Tagged ‘UE’

De la Kakania la UE

martie 7, 2013

La anul 1907, în România era o situaţie tot ca acum. Provocată atunci de către Imperiul Austro-Ungar. Acum, de UE. Putem conchide că UE este tot un fel de Kakania, cum numea Robert Musil Imperiul Austro-Ungar ?
Titus Filipas

Viesparul valah

februarie 1, 2013

Comisia Europeană a dorit să intre şi să facă ordine în „viesparul valah”. Sper ca vechiul renume să se păstreze.
Titus Filipas

Mafia din UE poluează România

iunie 17, 2012

Hai să vorbim şi despre lucruri foarte grave pentru România. Cum patronează Traian Băsescu afacerile „gunoierilor PDL” (de exemplu Silviu Prigoană) în conjuncţie cu Mafia italiană pentru transferul gunoaielor din UE (la început doar cele menajere din turboconsumerism, apoi cele sanitare-spitaliceşti inclusiv resturi umane, dar se anunţă c-ar fi început şi transferuri de reziduuri cu poluare industrială) în România ?
Titus Filipas

Briciul lui Occam

septembrie 13, 2009

+Sincer, nu prea înţeleg de ce se pune chiar atâta accent în UE pe internetul de mare viteză+, spunea cineva pe blogosferă.

Ei vor să construiască modele economice viabile, folosind Internetul. Pentru că este o criză cumplită de modele economice noi, de asta s-a încercat cu bula dot.com, care a capotat. Până la urmă, orice model economic viabil trebuie să fie redus la modelul fiziocrat (briciul lui Occam lucrează 🙂 ). În modelul economic fiziocrat, valoarea economică este definită prin valoarea pământului. Şi cum spunea Poetul Naţional Mihai Eminescu : “Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi şi nouă toate; / Ce e rău şi ce e bine /Tu te-ntreabă şi socoate”. Deja în Strateghikonul împăratului Mavrichie, valoarea economică era definită prin valoarea pământului atunci când teoretiza modelul economic răzeşesc, eu folosesc termeni moderni amestecaţi cu termeni din Moldova Muşatină. Deci este vorba despre valoarea economică definită printr-un arhetip cultural străbun.

Titus Filipas

Aspecte regaliene în dictaturile Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu

ianuarie 10, 2009

Mai întâi să spunem că definiţia cuvântului „regalian” din DEX, (vezi  http://dexonline.ro/search.php?cuv=regalian ), este restrânsă excesiv, fiind menţinută doar în starea particularizată. Incompletitudinea şi tautologia lipsesc definiţia de acurateţe. Intervenim, completând.

Adjectivul “regalian”  este un termen format de la cuvântul latin  rex, regis, el fiind ataşat de atributul suveranităţii statului, indiferent de faptul dacă statul este organizat ca monarhie (“L’Etat c’est moi”), ori ca republică (puterea este a poporului). Întrucât statul deţine monopolul violenţei legitime (vezi Leviatanul  lui Thomas Hobbes, http://en.wikipedia.org/wiki/Leviathan_(book) ), atunci prerogativele lui legitime  sunt adesea identificate cu domeniile unde folosirea forţei în impunerea legii şi normelor este justificată. Funcţiile îndeplinite de stat în aceste domenii se numesc « funcţii regaliene* ». Minimalist ori liberal considerate, acestea sunt :

1/Asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi apărare. 

2/ Asigurarea securităţii interne a statului şi a ordinii publice.

3/ Definirea dreptului şi furnizarea justiţiei. 

Sigur că ar fi fost necesar să începem expunerea noastră cu  dictatura carlistă. Dar întrucât regele Carol al II-lea a neglijat asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi o politică de apărare (Carol al II-lea era suficient de inteligent ca să îl blameze pentru aceste deficienţe pe Nicolae Titulescu), de asemenea el a recurs la execuţii sumare în “păstrarea ordinii publice”, considerăm că acest rege a abdicat de la exercitarea drepturilor regaliene absolut legitime. Trebuie să spunem în mod expres că legitimitatea drepturilor sale provenea din adhocraţie, adică din hotărârea Divanurilor ad-hoc din secolul XIX care au precedat Unirea cea mică.

Acelaşi respect pentru personajul European  important care a fost Mihai Viteazul îi domina pe  dictatorii Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu.

Dacă discutăm despre dictatura lui Ion Antonescu, trebuie să începem cu acea repunere în discurs a sursei de legitimitate pentru  drepturile regaliene după crearea statului numit, poate superficial,  România Mare, deşi era numai un fragment al marelui proiect Romania Neoaquistica iniţiat la 1600  de Mihai Viteazul. Dar el nu era un proiect spontan românesc, ci un proiect european, un proiect extraordinar de bine elaborat în spiritul timpului. Într-adevăr, Contra-Reforma lansată în secolul XVI  era un proiect al ecumenismului destinat să reconstruiască  lumea prin Biserica Universală construită în Anul Domnului 381 la Nova Roma. Deşi Nova Roma căzuse, în  Spania Habsburgilor se recunoaştea atunci geniul pictorului  ortodox cretan  Domenikos Theotocopoulos (1541-1614), cunoscut   mai ales sub numele hispanizat El Greco, http://en.wikipedia.org/wiki/El_Greco  . Imaginile pe care le creează, ele sugerează regelui, aristocraţilor, şi în fond oricărui hidalgo capabil să viseze, faptul că Spania era, sau putea să fie considerată, Nova Romania. Să reamintim că pe vremea antichităţii precreştine, în Creta fusese construit Labirintul  care ascundea Minotaurul. După 1204, insula bizantină Creta era ocupată de veneţieni. Care nu interferă  cu  ideologia înălţătoare a Comnenilor,  după cum îngăduie şi  noua ideologie a Paleologilor  în teritoriul ce-l vor păstra până la 1669.  Astfel că înregistrăm în Creta un interval semi-milenar de continuitate ideologică bizantină!  Uniunea pe care Comnenii o vedeau între Cer şi Pământ era transpusă de pictorul cretan în tablouri  cu personaje  hieratice  tensionate  între cer şi pământ. Cretanul acesta educat în ideologia Comnenilor şi Paleologilor, pe nedrept clasificat ulterior a fi fost un “pictor expresionist timpuriu”,  era acuzat de contemporanii săi pentru posesia unui nemaipomenit hubris. Când soseşte la Roma,  declară senin    el pictează  mai bine decât Michelangelo! Ideologul pictografic ortodox  Domenikos Theotocopoulos vroia numai să sublinieze faptul că isihasmul lui Grigorie Palamitul este mai important decât renascentismul promovat de Varlaam din Calabria!

Influenţa  cretană  asupra noastră a fost cu totul alta decât influenţa Labirintului.

Iconografia cretană a Paleologilor se mai vede la noi în  pictura  din bisericile Craioveştilor din Oltenia. Dar  privind canalul de televiziune ‘Discovery’, am fost stupefiat să văd cum Mănăstirea Bistriţa din nordul Olteniei, şi ea o ctitorie  a boierilor Craioveşti, era  prezentată drept ctitorie a etniei rroma, într-un  spectacol dizgraţios al conectării celor sfinte  cu dorinţa de îmbogăţire  prin ‘trecerea pe sub masă’. Scena a fost retransmisă şi propagată, mereu şi mereu, în lumea întreagă.

Ideologia Comnenilor, adică ideologia legăturii dintre spaţiul ceresc şi spaţiul pământesc, este incorporată  de sculptorul de la Hobiţa în  Coloana fără Sfârşit. De altminteri Constantin Brâncuşi declara  în mod explicit semnificaţia complexului sculptural de la Tîrgu Jiu : “Stâlpul Nesfârşitului este negarea Labirintului.”

Ideologia Comnenilor şi a Paleologilor era unită de cărturarul cretan Eremia Cacavelas  cu ideologia  europeană Neoacquistica într-o sinteză care va influenţa incontestabil educaţia prinţului Dimitrie Cantemir. Tot în Occidentul european,  Ideologia Comnenilor despre Împărăţia Cerească  îl va inspira  pe Bossuet, Jacques Bénigne (1627 – 1704), să compună   predicile acelea pline de speranţă  despre îngerii şi oamenii ce formează „un même peuple et un même empire”.  Poate că nu este întâmplare fără  cauzalitate faptul că Emil Cioran,  care scria în România  Pe culmile disperării” (1934),  după ce ajunge  în Franţa scrie  treptat plin de optimism creştin, precum  Bossuet. Emil Cioran a fost păzitor al cunoaşterii prudenţiale la fel ca Jacques Bénigne Bossuet. În fine, chiar în timpurile  comuniste  de la noi, cred că G. Călinescu era  stăpânit de ideologia  Comnenă a unirii cerului cu pământul, vezi în „Bietul Ioanide”  portretizarea  arhitectului  balcanic perfect care proiectează domul ca ‚domă’ prin care se pot vedea stelele.

Mihai Viteazul fusese educat în ideologia Comnenilor şi Paleologilor, la fel ca El Greco. Pentru proiectul Romania Neoaquistica, Mihai Viteazul a primit sume imense de la Habsburgi. Motiv pentru care unii îl numesc condottier. Justificat, în măsura în care proiectul Romania Neoaquistica  era văzut ca un mare proiect european. Altminteri  trebuie să privim imaginea împăratului Rudolf  al II-lea precum tabloul de abundenţă şi bonomie pictat de Arcimboldo, http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Arcimboldovertemnus.jpeg .

Dictatorul Ion Antonescu demonstra că era stăpânit şi el de ideologia Comnenilor, în măsura în care admitea drept sursă de legitimitate pentru exercitarea funcţiilor regaliene ale statului român, tocmai Biserica Ortodoxă Română. Apoi, trebuie să vedem modul în care a decis exercitarea funcţiei regaliene pentru asigurarea securităţii externe a statului, strict în condiţiile dure ale celui mai mare război în care a fost implicată România vreodată. Ce a fost bun, ce a fost rău în hotărârile lui, oare ne putem da noi cu părerea? Orice encomium în  care dictatorul Ion Antonescu ar fi portretizat drept un mare personaj istoric este considerat a nu fi „politiceşte corect” şi ar fi iute pedepsit de potera internaţionalistă. Nu scriem noi acel encomium. Pentru că Ion Antonescu se află dincolo de istorie.

Despre dictatorul Nicolae Ceauşescu putem spune că deşi funcţiile regaliene ale statului comunist numit mai întâi RPR, apoi RSR, nu aveau legitimitate, Nicolae Ceauşescu a împins numărarea funcţiilor  regaliene cu mult dincolo de limitele Hobbes.  Nicolae Ceauşescu a extins exercitarea funcţiilor regaliene ale statului şi la aspectele construcţiei şi producţiei economice. Fără îndoială că România a progresat atunci extrem de rapid de pe urma extensiilor ceauşiste ale funcţiilor regaliene. Dar numai în aspectele care privesc capitalul tangibil”. “Capitalul intangibil” şi ideologia au fost blocate. Adăugăm că aspectele ideologice şi blocajele de “capital intangibil” în  România, antamate de Valter Roman, Gogu Rădulescu, Ghizela Vass  şi Silviu  Brucan la incitarea sovietică  şi cu sprijin sovietic, au fost continuate  după 1989 de GDS la incitarea americană şi a ţărilor ce instrumentalizează UE şi NATO  împotriva României.

Titus Filipas

*vezi şi

https://blogideologic.wordpress.com/2008/10/19/functiile-regaliene-ale-statului/
https://blogideologic.wordpress.com/2009/02/01/sursele-drepturilor-regaliene-pentru-noi/

“Romania nu are inca definite in totalitate interesele” (instalatorul)

ianuarie 8, 2009

Titlul este un excerpt luat de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/01/06/un-gand-pentru-2009/ .

Deci “România nu are încă definite în totalitate interesele”. Plecând de la această problemă cu înalt grad de incertitudine, prudent şi subtil antamată, vreau să definesc pe „cei trei mari” alături de care joacă România: Rusia, Ucraina şi UE. Contrar aparenţelor, zic eu, Rusia şi Ucraina sunt foarte strâns legate printr-un parteneriat istoric. De altminteri, chiar numele lor, interpretate pe româneşte, arată două faţete ale aceleeaşi realităţi geopolitice : Rusia mare şi Rusia mică. Se putea vedea aceasta încă de pe vremea vikingului Rus Iaroslav cel Înţelept, cu o capitală fixată în   bazinul hidrografic al Mării Baltice, şi altă capitală în bazinul hidrografic al Mării Negre. Mi se pare că există o conivenţă între Rusia şi Ucraina pentru   instrumentalizarea UE. În fine, se poate răspunde că numai Ucraina doreşte să intre în UE (şi NATO), iar Rusia, nu. Aici e cazul să discutăm şi despre România. Anume, ce se va întâmpla dacă Ucraina va fi admisă în UE şi NATO? Din jocul actual cu 3 parteneri (Rusia, Ucraina şi UE), putem infera ce se va întâmpla în jocul viitor cu 4 parteneri (România, Ucraina, UE şi NATO).  Ucraina va face tot posibilul pentru a instrumentaliza în fiecare fază a jocului cele două organizaţii (UE şi NATO) împotriva României. Rusia va fi total de acord. De altminteri tot ce face Ucraina împotriva României se bucură de sprijinul tacit al Rusiei. UE şi NATO nu vor sprijini vreodată drepturile României contra furturilor mai vechi (vezi pactul Ribbentrop- Molotov) de care beneficiază Ucraina (raptul Bucovinei de Nord, Basarabiei de Sud, Insulei Şerpilor cu platoul continental asociat). La Marea Neagră, România nu trebuie să comită greşeala diplomaţiei georgiene. Care a aşteptat venirea unui nou partener, interesat de Crimea. Este vorba despre Israel. Care deţine o serie de acte de proprietate asupra Crimeii. Este o problemă veche, dar cu legitimitate extraordinar de solidă. Negustori khazari iudaizaţi (viitorii evrei ashkenaze?) au cumpărat extinse proprietăţi în Crimea de la Hoarda de Aur. Actele au fost legalizate de notari genovezi. Copii ale lor, la fel de  bune ca şi originalele, au fost trimise la Officium Gazariae. La un moment dat, după înfiinţarea statului Israel modern, urma lor se pierde. Asta nu înseamnă că actele s-au pierdut. Pur şi simplu ele sunt păstrate într-un loc mai sigur. Mai ştim că generalul israelian Moshe Dayan supervizase personal   planurile pentru deschiderea unui „coridor levantin” pe litoralul mediteranean. De la Israel, la Marea Neagră. Moshe Dayan însuşi spera ca generaţia lui să deschidă prima parte a „coridorului levantin”, până la frontiera Turciei. N-a fost să fie aşa. Dar aceasta nu ne poate face să credem   că proiectul lui Moshe Dayan a fost definitiv avortat. Şi oricum, trebuie să recunoaştem că dincolo de ingeniozitatea lui tactică, generalul Moshe Dayan poseda şi o gândire strategică remarcabilă.

Titus Filipas

România între două modele de politică monetară

august 6, 2008

Excelentul blog al domnului Dan Popa ne semnalează reacţia preşedintelui Băncii centrale europene , domnul Jean-Claude Trichet, faţă de evoluţia propusă pentru politica monetară a României, vezi http://hymerion.wordpress.com/2008/08/06/trichet-puternic-ingrijorat-de-un-proiect-al-lui-isarescu-care-ar-putea-aduce-romania-in-fata-curtii-de-justitie/#comment-1049 .

Nu am văzut proiectul de lege, însă cred că România (prin instituţia BNR) este constrânsă între două modele de politică monetară directoare. Modelul american, unde prin lege, instituţiei Fed i se cere să controleze inflaţia şi să asigure condiţiile pentru folosirea deplină a forţei de muncă a naţiunii (implicit creşterea economică), şi modelul european, unde băncii BCE i se cere doar să fie atentă la inflaţie. Este evident că România este interesată mai mult de modelul american. Reacţia preşedintelui Jean-Claude Trichet mi se pare a fi provocată  de teama că România ar putea să constituie „exemplul rău” şi  pentru alte ţări din UE. Observ  un  paralelism cu politica Poloniei împotriva cotelor de CO2 impuse de UE. Mă întreb dacă nu există cumva o coordonare între România şi Polonia pe cele două teme.

Titus Filipas

Conivenţă letală pentru România

iunie 17, 2008

Ziarul România liberă din 17 Iunie 2008 ne anunţă : “Croaziere spre Insula serpilor*, o noua minciuna a Ucrainei!”, vezi http://www.romanialibera.ro/a127405/croaziere-spre-insula-serpilor-o-noua-minciuna-a-ucrainei.html

Ce putem comenta?

Ucraina deţine şi alte ţinuturi româneşti istorice, anume Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord.  Această  însăilare statală numită Ucraina se menţine numai prin conivenţa dintre UE, SUA şi Rusia. Numitele puteri nu au fost de acord cu aplicarea principiului de reversibilitate a pactului Ribbentrop-Molotov şi  la România, nu doar la Estonia, Letonia, Lituania, aşa cum cere principiul de uniformitate.

Milovan Gilas povestea, în memoriile sale, că atunci când Stalin era băut, i-a dezvăluit cum va distruge România. O va zdrobi într-o menghine formată de Ungaria şi Ucraina. Ce n-a reuşit Stalin, vor reuşi UE şi NATO ?

Titus Filipas

*Insula serpilor a fost cedata prin semnatura cominternistului Eduard Mezincescu.