Bla, Ideiindialog.ro

În revista Ideiindialog.ro, văd listarea foarte elitistă: Traian Ungureanu, Georgiana Perlea, Bogdan Iancu, Marius Balan, Valentin Constantin,  Constantin Balasoiu, Mihail Radu Solcan, Alexandru Budac, Sorin Lavric, Ghia Nodia, Alex. Leo Serban, Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Horatiu Pepine,   Horia Barna, Ioan Stanomir, Mihail Neamtu, S. Damian, Vladimir Tismaneanu, H.-R. Patapievici, unele dintre numele acestea fiind strâns asociate  cu Institutul Cultural Român. Am dat peste ei căutând să văd cum este reflectat aspectul cel mai important din opera filosofului Cornelius Castoriadis, anume logica ensidică, în literatura  românească din spaţiul virtual.

Am fost la început bucuros, când am găsit adresele URL :

http://www.ideiindialog.ro/articol_708/cornelius_castoriadis_acest_raymond_aron_al_stingii__i.html , şi http://www.ideiindialog.ro/articol_728/cornelius_castoriadis__acest_raymond_aron_al_stangii__ii.html .

Filosoful Cornelius Castoriadis (1922 – 1997) a fost comunist în tinereţea domniei sale, şi a studiat foarte intens filosofia ideologilor comunişti din secolul  XIX. Această filosofie se mai cheamă şi dialectica marxistă. Întrucât contribuţia cea mai mare la respectivul tip de filosofie îi aparţine lui Friedrich Engels (1820 – 1895), Stalin a denumit-o Materialism dialectic, arătând echidistanţă faţă de Marx şi de Engels. Una dintre cele mai importante legi ale acestei dialectici  din secolul  XIX este „transformarea cantităţii în calitate”. De exemplu, un segment foarte scurt de pe o linie curbă poate fi aproximat printr-un segment infinitesimal de linie dreaptă. Dar în extensiunea segmentului de linie curbă începe să apară „calitatea” acesteia, de exemplu dacă este parabolă, elipsă, hiperbolă.  În principiu, logica ensidică inventată de Castoriadis se aplică la introducerea ordinii într-o cantitate mare de date, de exemplu numerele se ordonează în vectori şi matrici, care sunt şi “noi calităţi” ale acelor date. Eu  folosesc pe româneşte cuvântul ensidic deoarece iau ca model fiducial cuvântul echivalent în globish (global english) ce se scrie “ensidic”.  Spre convingere, vă invit la citirea unei pagini din „World in Fragments”, de Cornelius Castoriadis, care poate fi accesată aici  http://books.google.com/books?id=VVN4HmMz64AC&pg=PA396&lpg=PA396&dq=ensidic&source=bl&ots=b__ZkGWWWc&sig=FJXd8AesHKrl559dlA4rnbMhKKM&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=1&ct=result, ori la o  pagină din “Paradoxes of Interactivity”, la adresa URL http://books.google.com/books?id=keAePsdANhEC&pg=PA166&lpg=PA166&dq=ensidic&source=bl&ots=YMR2P8W0l6&sig=SWsf7Wz9IhyjnDpYNVEF5Ix44s0&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result . Spre surpriza mea, am constatat că revista Ideiindialog.ro  uzează de provincialismul ansidic, nu de forma globală, fiducială, din cărţile bibliotecii Google.

Titus Filipas

Cine se teme de Ion Iliescu?

Despre articolul lui  Traian Ungureanu:  “Amnistierea lui Iliescu trebuie oprită” , din Cotidianul – ediţia din 29 Februarie 2008

1)“Ion Iliescu e bolnav. Sufera de tineretea omului imbatrinit in rele.” 

Ion Iliescu este absolvent al liceului Spiru Haret din Bucureşti, un liceu care asigura o pregătire egală cu a facultăţilor  actuale. Am discutat cu un fost coleg al său, care m-a asigurat că elevul Ion Iliescu învăţa serios şi că nu era utecist. Respecta profesorii şcolii, şi aceasta demonstrează o atitudine, arată valorile în care credea.

Ion Iliescu nu are nicio vină că biografia tatălui său l-a înscris automat în “rezerva de cadre” a partidului comunist.

2) “Actul de acuzare incepe cu cel mai notoriu secret al Romaniei de fata. Iliescu a venit la putere printr-o lovitura de stat pe care a botezat-o, din mers, revolutie.  Problema nu a fost detronarea, ci uzurpatorul.”

Hai să descompunem:  “Cel mai notoriu secret al Romaniei de fata” este adevărul că  la 23 august 1989 Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea de facto, ci doar puterea de aparenţă  în România de atunci.  Traian Ungureanu l-a  întrebat  pe Andrei Pleşu, fin connoisseur,  despre planurile “loviturii de stat”  elaborată pe 23 august 1989  şi pe care Ion Iliescu “a botezat-o, din mers [pe 23 decembrie 1989 n.n.], revoluţie”?

Traian Ungureanu dovedeşte  apoi că ştie multe când declară senin: “Problema nu a fost detronarea, ci uzurpatorul.”  Ce sarcini i s-au trasat pe 23 august 1989  lui Ion Iliescu pe care el, “uzurpatorul”  Ion Iliescu, nu le-a mai respectat ? Dizolvarea  României ca stat naţional ?

3) “Crimele de stat din iunie ’90 au deslusit rolul violentei din decembrie ’89.”

Transportul minerilor în iunie ’90 a fost organizat de  Traian Băsescu, prin subordonaţii lui, deşi el a şters apoi cu foarte mare grijă  aproape toate urmele care îl implică şi îl acuză direct. Dar unele dovezi tot au mai rămas.

4)“Institutiile si-au schimbat firma, dar au continuat sa macine in complicitate cu noua echipa.” Aşa dispărură  (“macinate”?) şi dosarele de securist ale lui Traian Băsescu. De ce nu le mai  caută acum ziaristul Traian Ungureanu?

5)“Raportul Comisiei Tismaneanu are mare nevoie de volumul doi.”

De acord. Pentru ca volumul 1 este  o mare minciună. Tatăl lui Vladimir Tismaneanu aduse Gulagul peste România. Nu ar trebui să plătească, în bani, Vladimir Tismăneanu pentru crimele comise de tatăl lui asupra chiaburilor din Basarabia furată de la Romania? Tinerii germani n-au plătit oare cu bani grei pentru Holocaustul comis de părinţii lor? De ce  fu exonerat  la noi tocmai Vladimir Tismăneanu?

“Volumul doi” ar trebui sa fie registrul cu sumele plătite pentru crimele bolşevicilor în România.  Vladimir Tismăneanu (un avatar!) figurează deocamdată doar printre marii datornici.

6) “Amnistierea repetata a lui Ion Iliescu trebuie curmata.”

De ce  oare? Pentru că Ion Iliescu ştie enorm de multe lucruri, asupra cărora tace, pentru a – şi apăra viaţa. De ce a fost împuşcat Nicolae Ceauşescu? Ca să nu vorbească.

“La mulţi ani, domnule  Ion Iliescu!”, îţi urează cu sinceritate un membru al AFDPR, chiar acest blogger.

Titus Filipas