Posts Tagged ‘Tinerii ofiţeri români’

Tinerii Ofiţeri Români au fost “observaţi” la 1907?

iulie 28, 2009

Mă refer în mod specific la conceptul strict operaţional: “ţinuţi sub observaţie”. Şi mă refer exact la felul cum este definit acest concept în cadrul filozofiei pozitiviste a lui Auguste Comte. Nu vă vine să credeţi, dar existau foarte mulţi “observatori pozitivişti”, cu spirit viu, care observau  “la rece” comportarea armatei române la anul 1907.  De fapt observau comportarea întregii Românii la anul 1907. An cumplit. Nu doar pentru faptul că tinerii ofiţeri români (printre care locotenentul Ion Antonescu) au comandat plutoane  de execuţie pentru 11 000 de ţărani răsculaţi. Unii dintre acei ţărani probabil că nici nu au fost măcar răsculaţi, ci aleşi la întâmplare. După vechile reguli de decimare pentru legionarii romani din antichitate. Tot la întâmplare, pe vremea guvernării  carliste interbelice, au fost aleşi tineri nevinovaţi care au fost executaţi ca “legionari”. Acestea au fost regulile internaţionaliste ale jocului. Pe care românii le-au respectat. De ce ? Pentru ca România  să nu dispară ca stat.

Winston Churchill scrie aluziv în Memorii că armata  română a trecut “cu brio” testul la care a fost supusă la anul 1907. Cine au fost “observatorii” de la 1907 care monitorizau România ? Secretivul Winston Churchill nu mai scrie. Noi am reuşit să identificăm un “grup de observatori”. Poate că s-au mai aflat şi alţi obervatori individuali, în ordine dispersă. Grupul pe care l-am identificat noi poate fi caracterizat cu totală certitudine drept grup de “observatori pozitivişti”.  Îi priveau pe români la anul de tragedie naţională 1907, la fel ca pe nişte insecte. Ceea ce ştiau ofiţerii români, ştiau şi ei: Conflictul de muncă din anul 1905 de la Odessa degenerase într-un pogrom. Se va întâmpla acelaşi lucru şi în România anului  1907 ? Rapoartele junilor turci din Rumelia, pe Via Egnatia, mergeau, în duplicat, la Amiralitatea londoneză, sediul ministerului de război britanic.  Fireşte , nu pe drum oficial, ci prin spionaj englezesc combinat cu obişnuita corupţie balcanică. “Grupul  de observatori pozitivişti ” era constituit din tineri ofiţeri turci aflaţi în misiune pe Via Egnatia, în Macedonia Vardarului. Relativ foarte aproape de noi. Să amintesc că Via Egnatia este axa Rumeliei, teritoriu recunoscut de otomani ca fiind locuit de o populaţie neolatină, formată prin „socii”-alizarea traco-daco-moesilor şi ilirilor, adăugăm noi.

Dar mai întâi să reamintim situaţia războiului pentru “normarea independentistă” de la 1877-1878.  Contrar minciunilor oficiale, acela nu a fost război de independenţă,  adică un război pentru  eliberarea naţională. Eliberarea din ce ? România  era în Romania. Acel fapt era un adevăr tacit, prezent în toate capitulaţiile. Şi fusese recunoscut în modul cel mai ceremonios şi oficial de cancelaria Imperiului Otoman la anul 1877.  

Revin iarăşi la Memoriile scrise de Winston Churchill. Spre deosebire de poezia lui George Coşbuc, –un autor pe care îl stimez foarte mult!, i-am citit opera în copilărie—, Winston Churchill aprecia că generalul Osman Pasha avea geniu militar!  Deci aprecierea armatei române de către Winston Churchill nu s-a făcut în funcţie de performanţa ei la Plevna în istoria versificată ce se recită frumos. Repet, Winston Churchill rămâne extrem de secretiv în ceea ce priveşte motivul aprecierii pozitive a disciplinei trupei române şi a determinării ofiţerilor români înainte de primul război mondial. Memoriile lui Winston Churchill sugerează foarte puternic numai faptul că motivul real pentru această apreciere nu se afla în performanţa  trupei româneşti în războiul de “normare independentistă”!  Totul ţinteşte către un raport de evaluare de  performanţă a comportamentului armatei române la 1907.  Chiar dacă nu avem documentul, putem bănui că Ionel I.C. Brătianu ştia despre existenţa şi conţinutul lui. Spre deosebire de Tache Ionescu, speriat oarecum de intransigenţa arătată de Ionel I.C. Brătianu în negocierile de după război. Intransigenţa lui  Ionel I.C. Brătianu se baza pe acel raport de evaluare făcut României la 1907.

Deci comportamentul armatei române  a fost observat de tinerii ofiţeri turci din  Macedonia Vardarului.  Şcoala de cadeţi fusese reformată după principii europene de către Osman Pasha, în mai multe rânduri ministru de război al Imperiului. Spre deosebire de tinerii ofiţeri români formaţi în ideologia naţionalistă fondată de Ioan Eliade Rădulescu, ale cărui idei europene proveneau din senzualismul lui Bonnot de Condillac şi ideologia primară a lui Destutt de Tracy, ideologia cadeţilor turci era modelată de filosofia pozitivistă a lui Comte. În care observaţia non-emoţională a faptelor juca un rol central. La fel şi cauzalitatea, de tipul determinismului laplacian, în care acţiunea umană, de orice natură, este inevitabilă  precum mişcările astrale  ori căderea asteroizilor.  Cert este că determinarea observată la ofiţerii români pentru reprimarea implacabilă a răscoalei de  la 1907 a servit ca model şi pentru atitudinea tinerilor ofiţeri turci din  Rumelia. Ei  se organizează în gruparea politică Junii Turci, care la anul 1908 începe un ciclu de acţiuni extrem de hotărâte. Unele au fost realmente pozitive. Altele au consecinţe tragice chiar şi la timpul prezent.

Titus Filipas