Posts Tagged ‘Tiberiu Mihuţ’

Ipoteza lui Tiberiu Mihuţ

iulie 5, 2008

Este o ipoteză lingvistică, pe care o găsesc formulată în revista Asymetria :

http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=586&mode=&order=0&thold=0

Îmi permit să o citez aici integral :

+Să trăiţi, să înfloriţi !” sună o urare tradiţională la început de an. Folosită des, formula „să trăiţi” are un înteles evident pentru toată lumea. Ba se regăseste chiar şi în regulamentul militar! Şi poate că nu întâmplător…

Cum a intrat oare cuvântul „a trăi” în limba română ? Căutând prin fondul principal de cuvinte, putem desluşi destul de repede că, deşi îl avem pe „viată” din latină, cuvintele „a trăi”, „trai” sunt mult mai des folosite, şi cu nuanţe şi înţelesuri mai variate.

DEX trimite la slavonă, iar unii etimologi sunt de părere că ar face parte din fondul indo-european, ba chiar din limba dacă. Pe acest teren, orice altă ipoteză e riscantă, iar novicele care s-ar aventura imprudent ar fi imediat luat în răspăr. Tentaţia e însa pe masura riscului.

Şi ce-ar fi dacă… Conjectura mea, susţinută de câteva surse, firave şi interpretabile ca întotdeauna, ar fi următoarea : cuvântul de origine slavă trajan, sau trajati, care înseamnă „dăinuire”(*), s-ar fi potrivit în mintea autohtonilor, pe vremea când slavii se aşezau pe aceste meleaguri, cu numele lui Traian. Fără îndoială, împăratul Traian rămăsese în amintirea urmaşilor locuitorilor Daciei Felix ca un personaj impresionant, de sorginte zeiască. Ipostaza iniţială de cuceritor fusese înlocuită, în timp, cu rolul de întemeietor al unei noi civilizaţii.

După retragerea Aureliană, supravieţuirea acestei civilizaţii, care câstigase teren şi la dacii liberi de dincolo de graniţele imperiului, era ameninţată de tot mai cumplitele invazii din mileniul întâi. Din nevoia de a-şi păstra reperele, ca şi alte popoare, proto-românii au „gravat” evenimente remarcabile în „materiale” neperisabile : în limbă (de pilda literatura orală, şi în special colindele), în harta cerului (numele constelaţiilor şi semnificaţia lor), în costumul popular.(**)

Numele lui Traian purta neîndoielnic încărcătura unui asemenea eveniment. Profitând de consonanţa cu cuvântul trajan din limba slavilor, valahii cei latinizanţi l-ar fi dus cu ei astfel pe Traian în cuvântul trai. L-ar fi perpetuat în acest chip pe străbunul Traian în casele „trainice” pe care ar fi fost să le ridice, şi chiar în simpla „traistă” în care îşi duceau cele de trebuinţă zilnică. Simple cuvinte pe care azi le-am numi „repere universale”…

Nu ar fi deloc singurul exemplu de întipărire a lui Traian în grai. Am mai putea vorbi de valul lui Traian. Ar trebui să fi dat „troienii”, nămeţii de zăpadă, probabil în consonanţă cu un alt cuvânt de origine slavă, care şi el însemna „întăritură”; iar valul lui Traian era tocmai o întăritură militară împotriva migratorilor. Vorbind de iarna cu troienii ei, gândul nu scapă prilejul de a ne purta, nu-i aşa, la versurile lui Eminescu : „Aduceri aminte / M-or troieni cu drag”…

Îl mai avem pe Traian şi în personajul mitic din colindele bine-cunoscute de început de an agrar. Poate că este dovada cea mai vie a faptului că Traian a rămas în tradiţia populară ca Traian „întemeietorul” : S-a sculat măi an / Bădica Trăian / Ş-a-ncălecat / Pe-un cal învăţat /…/ El în scări s-a ridicat / Peste câmpuri s-a uitat / Ca s-aleag-un loc curat / De arat, de semănat./…

Ne propuneam, la începutul acestui text, să pătrundem cu gândul prin ceaţa timpului. Noi, cei de azi, urmaşii celor care au reuşit să ne transmită mult mai mult decât firul vieţii. Pentru ei, oamenii din vremurile când cuvântul „a trăi” de-abia începea a dobândi încărcătura semantică pe care încercam s-o desluşim mai sus, înţelesul acestui cuvânt trebuie să fi fost pe cât de simplu, pe atât de limpede, ferecând în el trei lucruri fundamentale : a trăi însemna a-şi duce viata, tradiţiile şi civilizaţia. Toate împreuna, ca un copac cu trei trunchiuri.

Sfidând orice lege a gravitaţiei, cuvântul acesta atât de „greu” de întelesuri ne zboară acum atât de uşor de pe buze. Nu-i aşa ? Ar putea fi argumentul în cheie-de-boltă al demonstraţiei conjecturii noastre, dacă chiar am vrea s-o facem.

Să trăieşti, cetitorule !

Tiberiu Mihut

Note

(*) Traducere în engleză preluată din dicţionarul http://www.websters-online-dictionary.org/ : Serbo-Croatian

trajan abiding, continuous, durable, fast, imperfective, lasting, livelong, perdurable, permanent.

(**) Această veche observaţie şi-a găsit recent o analiză remarcabilă, bazată şi pe elemente arheologice nou apărute, în studiile lui Ioan Sorin Apan : Taina Mării Negre, Ed. Arania, Braşov 2003, şi Taina cerului, Ed. Oracol, Braşov, 2003.) +