Liberland

Ce-i acest proiect, de mini-republică ultraliberală în Balcani ? El a fost anunţat public exact în ziua aniversării lui Thomas Jefferson. Suprafaţa statului este de numai 7 kilometri pătraţi. Iar modelul economic pe care îl adoptă a fost creat în secolul XIX de către economistul francez Frédéric Bastiat, căruia îi plăcea să se considere un “anarho-capitalist.” SURSA http://www.lemonde.fr/europe/article/2015/06/25/le-liberland-une-utopie-ultraliberale-dans-les-balkans_4661911_3214.html
Titus Filipas

Pentru că se apropie sărbătoarea de “4 Iulie”

Ceea ce America (la superlativ!) deţine într-un mod unic : 1/ Sectoare industriale caracterizate prin economii de scală (avantaje de cost, pe care a încercat să le copieze şi Nicolae Ceauşescu, chiar contra predicilor ţinute de falşi economişti la postul de radio Europa Liberă) uriaşe. 2/ Diversitatea culturii şi a ideilor (ceea ce Nicolae Ceauşescu a încercat să suplinească blocând premeditat Ideologia naţionalismului românesc cu ideologia belakunistă introdusă în România Mare la anul 1921 – mai ţineţi minte cum Nicolae Ceauşescu încerca să înlocuiască Estetica junimistă cu Estetica belakunistului György Lukács, o carte în două volume tradusă pe româneşte şi publicată în anul 1972 în condiţiile unei “crize de hârtie” cu permisiunea, şi chiar la ordinul, dictatorului Nicolae Ceauşescu, la începutul “revoluţiei culturale” ?). Reamintesc aici doar o mostră din Filosofia politică a lui Georg Lukacs : „Vom ruina omenirea, copil după copil.” Bieţii “prunci români”!
Titus Filipas

Normativitate simplificatoare „de la rădăcină”

Spuneam deja că la anul 1774, când a fost încheiat Tratatul de la Kuciuk Kainargi care inflamează chiar şi agenda geopolitică a lumii în care sîntem imersaţi acum, Statele Unite ale Americii nu existau încă. Începând cu secolul XX şi continuând în XXI, această circumstanţă istorică va permite politicienilor americani să facă simplificări normative radicale ! Nu ne opunem acestei normativităţi americane. Ne permitem doar nişte adnotări marginale. Pentru că ele sunt cerute de complexitatea lumii în care trăim.
Titus Filipas

Astronautul Scott Carpenter şi conceptul Jeffersonian de Frontieră

A murit, câteva zile în urmă, astronautul american Scott Carpenter, la vârsta de 88 de ani. Pe vremuri, pilotul de avioane de luptă Scott Carpenter a fost selecţionat în primul grup de astronauţi americani de la Nasa, grup supranumit Mercury Seven. Scott Carpenter a fost cel de al doilea astronaut American care a executat un zbor orbital. Dintre toţi astronauţii americani, Scott Carpenter a fost acela care a exemplificat cel mai bine spiritul de explorare a frontierelor. Scott Carpenter a fost astronaut şi acvanaut. Reamintesc că în Ideologia politică primară, preşedintele Thomas Jefferson a fundamentat pragmatic conceptul de Frontieră. Istoricul Frederick Jackson Turner (1861 – 1932) considera, într-un celebru eseu, http://en.wikipedia.org/wiki/The_Significance_of_the_Frontier_in_American_History / , conceptul de Frontieră ca fiind de esenţă pur americană, “excepţionalist americană” cum spunea Stalin, ori exclusivist americană adaug eu fără să exclud totuşi un foarte sincer Dubito. Recent, în discuţiile aprinse despre MOOC, a fost exprimată teza că MOOC aparţine spiritului Frontierei, că MOOC se apropie de „învăţământul la fără frecvenţă” inventat în America în urmă cu 100 de ani, preluat apoi de URSS, deci că MOOC se înscrie în tradiţia jeffersoniană. Ea însăşi, sînt foarte tentat să reamintesc, integrând paradigma thermidoriană care chema la deschiderea unor noi frontiere. De altminteri să nu uităm că bonapartismul – iar Ideologii primari sunt cei care l-au adus pe Napoléon Bonaparte la putere—a fost un experiment de politică internă şi externă, amândouă coordonate spre deschiderea unor noi frontiere. Tradiţia jeffersoniană este urmată de preşedinţii americani Andrew Jackson şi John F. Kennedy, cel care a înscris America în cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic, unde Scott Carpenter a fost un pionier. Iar după istoricul Arthur M. Schlesinger Jr., liniile politicii construită de către preşedintele Andrew Jackson au constituit premisele pentru politica New Deal a lui Franklin D. Roosevelt. Istoricul Arthur M. Schlesinger Jr. subliniază admirabil legătura dintre două proiecte americane de “Frontieră” separate printr-un secol.
Titus Filipas

Despre wantokism şi capcanele sale

Un imens dezastru ecologic a fost produs prin exploatarea aurului în Irian-Noua Guinee. Tot de acolo vine şi termenul wantokism, de la “wantok, from English one talk, i.e. a speaker of the same language.” Vorbeam despre capcanele wantokismului şi întreb retoric : Câţi dintre politicienii români cunoşteau în anul 2004 semnificaţia termenului ? O semnificaţie formal definită prin gen proxim şi diferenţă specifică. Peremptoriu afirm : Nimeni ! Totuşi, mai există şi altfel de modalităţi ale definiţiilor. De exemplu, ostensive. Un căpitan de navă precum Joseph Conrad ar fi putut afla, inferez că a şi aflat!, asemenea definiţii prin porturi. În anul 2004, singurul politician român ce a avut şansa vieţii să oprească prin porturi ale oceanului care scaldă şi insula Irian-Noua Guinee a fost Traian Băsescu. Cu alte cuvinte aflase, printr-o definiţie ostensivă, ce înseamnă wantokismul. Dacă Adrian Năstase s-ar fi pregătit singur pentru confruntarea cu Traian Băsescu ar fi descoperit wantokismul prin gen proxim şi diferenţă specifică. Şi fără îndoială că ar fi putut anticipa capcana wantokismului în care avea să-l vâre Traian Băsescu. Din păcate, PSD-ul l-a forţat atunci pe domnul Adrian Năstase să recurgă la consilieri americani la pregătirea confruntării pentru prezidenţiale. Rezultatul nenorocit, pentru România, s-a văzut. Tot la fel, pe 29 iulie 2012, ambasadorul Mark Gitenstein ne-a demonstrat ostensiv că nu îl consideră pe Thomas Jefferson un preşedinte democrat. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/17/resurse-minerale-resurse-umane/
Titus Filipas

Premierul Victor Ponta a abandonat “politica identităţii”

@ SLAVU IOAN http://nastase.wordpress.com/2013/08/28/energia-regenerabila-si-sansa-ca-romania-sa-devina-o-putere-energetica-regionala/ Deja preşedintele Thomas Jefferson, puternic influenţat de Ideologia primară care la începutul secolului XIX a fost bine primită ca un acquis şi în ideologia naţionalismului românesc, scria o frază categoric îndreptată contra acestei distrugătoare guvernanţe corporatiste : „I hope we shall crush in its birth the aristocracy of our moneyed corporations which dare already to challenge our government in a trial of strength, and bid defiance to the laws of our country.” Din păcate, premierul Victor Ponta a abandonat “politica identităţii” aşa cum a fost ea formulată de către ideologul pro-Jeffersonian şi “istoricul de curte” –cum a fost supranumit de către maliţioşi– Arthur M. Schlesinger, consilierul preşedintelui J.F. Kennedy. În acord cu această “politică a identităţii”, noi trebuie să punem întotdeauna pe primul plan doar interesele naţiunii române, lăsând deoparte toate celelalte influenţe şi interese ascunse.
Titus Filipas

Imaginaţia liberală

LIONEL TRILLING (Lionel Mordecai Trilling, 1905 – 1975) a fost membru al grupului de reflecţie Intelectualii din New York. Wikipedia spune despre grup că ideologic se apropia de Şcoala de la Frankfurt, poate şi de Troţkism. Dar observ eu, cel puţin pe cazul criticului Lionel Trilling, şi rădăcinile liberale împrumutate din Jeffersonianism. Iată un scurt excerpt din eseul Imaginaţia liberală, scris în anul 1950 : “Sarcina criticii este aceea de a reaminti liberalismului principiile imaginaţiei esenţiale care creează varietatea şi posibilitatea, care implică o conştiinţă a complexităţii şi a dificultăţii. Pentru critica imaginaţiei liberale, o parte din literatura modernă este orientată în mod explicit către politică.” Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/01/31/cetateanul-kane-din-romania/
Titus Filipas

@ Mark Gitenstein

Ţin mult să vă reamintesc următorul aforism al lui Thomas Jefferson: “Atunci când poporul îl detestă pe deţinătorul Puterii şi se teme de el, aceasta înseamnă tiranie; când deţinătorul Puterii se teme de popor, aceasta înseamnă libertate.” Fie ca înţelepciunea lui Thomas Jefferson să fie alături de @Mark Gitenstein în anul 2013.
Titus Filipas

dacă …, dacă …,

Eu cred că va fi totalmente inutil pentru binele României faptul că USL va câştiga zdrobitor alegerile din 9 decembrie, dacă …, dacă …, nu va exista şi o refocalizare volitivă, o refocalizare cu voinţă, asupra chestiunilor culturale în România. Pentru că prima focalizare cu voinţă şi putere s-a întâmplat la momentul bizareriei chemată „Jurnalul de la Păltiniş”. Într-adevăr, recomandarea cea mai solidă dată pentru alegerea lui Traian Băsescu drept „preşedinte jucător” al României provine de la culturnicii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, personaje din „Jurnalul de la Păltiniş”. Spuneam că după exprimarea opiniilor mele categoric non-portocalii la arestarea domnului Adrian Năstase, am fost înjurat de cineva care semnează „Mircea Popescu” pe portalul http://polimedia.us/fain/politica Având ca punct de start numele „Mircea Popescu”, am investigat cu multă atenţie portalul. N-am fost prea surprins să constat din nou că Andrei Pleşu este un personaj laş. N-are curajul să înjure direct pe cineva care nu-i convine în opinii, ci năimeşte pe altcineva, în cazul acesta pe un altminteri totalmente insignifiant personaj „Mircea Popescu”. O schimbare categorică şi decisivă de „Proiect pentru România” necesită atât o schimbare intelectualistă, cât şi o schimbare voluntaristă, vezi ce scrie în Ideologia sa de promovare a paradigmei thermidoriene nobilul conte Antoine Destutt de Tracy, care a fost atât Mentorul lui Thomas Jefferson, cât şi Mentorul primilor noştri ideologi naţionalişti romantici (vezi ce scrie George Băiculescu).
Titus Filipas

afacerea Petraeus

Trezirea poporului din America împotriva complexului militaro-industrialo-Congressional-distractiv (military-industrial-Congressional-entertainment complex) http://www.nytimes.com/2012/11/10/opinion/the-role-of-the-military-in-our-society.html şi http://www.nytimes.com/2012/11/05/opinion/the-permanent-militarization-of-america.html?_r=0 În alte condiţii, afacerea Petraeus ar fi fost iertată şi uitată imediat. Dar totuşi nu putem avea certitudinea că America intră iarăşi într-o logică jeffersoniană.
Titus Filipas