Domnul Bogdan I. Stanciu, managerul blogului http://eyeswideshut.ro/, are amabilitatea să îmi trimită anotimpual splendide fotografii din natură. Ultima oară am fost tentat să răspund de aceeaşi manieră, expediind o daguerrotopie din 1840 realizată de către unul dintre savanţii celebrei familii Becquerel. Fotografia a fost expusă, pentru public, la adresa Internet http://eyeswideshut.ro/2007/12/06/arta-fotografica-in-familia-becquerel/ Textul care însoţeşte fotografia este “opera” noastră comună (Bogdan I. Stanciu şi Titus Filipaş). Prezint legenda fotografiei şi aici:
“Arta fotografică în familia Becquerel / Efectul fotovoltaic. Termenul “efect fotovoltaic” desemnează fenomenul fizic în care o tensiune electromotoare este produsă în anumite materiale, ca răspuns la acţiunea unui flux de lumină. Adjectivul “fotovoltaic” înseamnă, ad litteram, “lumină şi tensiune electromotoare”. Efectul fotovoltaic a fost descoperit în anul 1839 de către fizicianul experimentator francez Edmond Becquerel (1820–1891). Acesta provenea din cea de a doua generaţie a unei familii de savanţi francezi care a fost supranumită de biografi “Dinastia Becquerel” – La dynastie des Becquerel. Edmond a fost fiul lui Antoine César Becquerel (1788–1878), ofiţer ce s-a distins în războaiele napoleoniene, şi care din anul 1815 se dedică în întregime ştiinţei, fiind ales în anul 1829 academician, pentru descoperirile sale în electrochimie şi pentru iniţierea măsurătorilor de temperatură cu ajutorul termocuplurilor.
În anul 1837, Louis Jacques Daguerre făcea publică o invenţie crucială pentru tehnica fotografică. O placă de cupru acoperită cu iodura de argint era expusă şi apoi developată în vapori de mercur pentru a obţine un pozitiv direct. Iodura de argint rămasă era îndepărtată cu o soluţie caldă de sare de bucătărie. Procedeul avea să poarte numele de Daguerrotipie. Doi ani mai târziu, Edmond Becquerel a inventat un procedeu de revelare a imaginii fotografice fără folosirea acelor vapori toxici de mercur. Edmond Becquerel a descoperit efectul fotovoltaic în timp ce experimenta cu un electrod solid în soluţie electrolitică (o celulă de electroliză). Edmond Becquerel a observat apariţia unei tensiuni electromotoare atunci când lumina cădea pe electrod. Acel electrod era de fapt o nanostructură, un film subţire de halogenură de argint peste argint. Descoperirea are, în istoria ştiinţei şi tehnologiei, două semnificaţii: (i) inventarea unui aparat pentru măsurarea intensităţii luminii solare denumit “actinometru electrochimic”; (ii) începutul procesului care va conduce la apariţia fotometrelor şi exponometrelor. Dovedind o adevărată pasiune pentru tehnica fotografiei, Edmond Becquerel devine membru fondator al Societăţii Franceze de Fotografie, şi rămâne în istoria artei fotografice cu clişee de mare notorietate, precum celebra vedere din Jardin des Tuilleries (1840). Edmond Becquerel avea să transmită fiului său, Henri (1852-1908), pasiunea pentru fotografie. În anul 1896, Henri descoperă fenomenul radioactivităţii în cursul cercetărilor asupra fluorescenţei cristalelor. După ce a plasat săruri de uraniu peste o placă fotografică ţinută într-un sertar fără lumină, el a observat la developare că placa s-a înnegrit, făcând să apară silueta mineralelor de uraniu. În anul 1903, Henri Becquerel primeşte, împreună cu Pierre Curie şi Marie Curie, premiul Nobel pentru fizică, pentru descoperirea radioactivităţii.”