Începând cu secolul XVIII, cazul scoţienilor demonstrează felul cum o naţiune săracă poate deveni o naţiune bogată dacă stăpâneşte perfect trei tipuri de cunoaştere: teoretică, tehnico-productivă şi prudenţială. Conceptele centrale din cunoaşterea prudenţială sunt Valoarea şi Calitatea, iar cunoaşterea prudenţială înseamnă mai ales ştiinţa identificării Valorii şi Calităţii. Discursul realist despre bogăţia unei naţiuni aparţine în esenţă cunoaşterii prudenţiale.
Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. După 1989, niciun proiect de lege a învăţământului nu a încercat să se apropie, măcar ca intenţie politică, de punctul de basculare pentru eliminarea consecinţelor reformei învăţământului din 1948.
Numai prin reintegrarea cunoaşterii prudenţiale în şcoala românească, şi prin agregarea cunoaşterii teoretice, a cunoaşterii tehnico-productive şi a cunoaşterii prudenţiale în discursul public din România, se poate produce o reală deplasare de paradigmă în societatea românească. Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 