În formula „Bizanţ după Bizanţ”, Nicolae Iorga sintetiza pentru Limba Română filosofia lui Giambattista Vico despre caracterul ciclic al civilizaţiilor. Karl Marx preţuia teoria ciclică a civilizaţiilor dezvoltată de Giambattista Vico, însă vroia să-l amendeze pe filosoful napolitan. Karl Marx ţinea să sublinieze că prin conceptul „luptei de clasă”, el ar fi găsit un sens în fiecare nouă învârtire a „roţii” civilizaţiei. Percepţia mea despre „Teologia civilă raţională” a lui Giambattista o apropie de isihasmul lui Daniil Sihastrul care influenţa decizia politică şi militară a lui Ştefan cel Mare, iar nu de ideologia comunistă a lui Karl Marx. Mai cred că faimoasa propoziţie marxistă: „Religion ist das Opium des Volkes”, nu intenţiona să fie decât o higienizare ateistă a doctrinei lui Vico, pregătind-o pentru comunism ca ideologie „aseptică”, fără germeni religioşi. Dar Giambattista Vico are dreptate, există „început divin” pentru civilizaţie, în sensul că atunci se pun valorile fondatoare: „De creat doar zeul creează, iar omul imită”, declama şi Petre Ţuţea, încântat când vorbea româneşte depăşind vernaculara. Titus Filipas
