Comentez un interviu cu SOV

Citesc aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/10/sorin-ovidiu-vntu-am-att-de-mare.html , un interviu luat de ziaristul Florian Goldstein (Bursa) cu profesionistul malversaţionist Sorin Ovidiu Vântu.

Prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vântu a dat o lovitură mortală nu doar înfloririi fondurilor mutuale în România, ci însăşi ideii de capitalism fiduciar în România. Capitalismul fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc) este alternativa la  capitalismul  speculativ, şi el nu poate renaşte la noi decât prin popularizarea largă, în rândurile oamenilor simpli şi cinstiţi, a măsurilor independente de risc, randament, şi de coerenţă logică, permiţând micilor investitori şi întreprinzători să identifice rapid problemele din economia reală.

De altminteri, în interviu, Sorin Ovidiu Vântu vorbeşte foarte dispreţuitor despre IMM-uri şi participanţii la capitalismul fiduciar: “Companiile minuscule, cele care trăiesc de pe o zi pe alta, nu dispun nici de mijloace, nici de condiţiile planificării afacerii. Dar, pe măsură ce te ridici pe nivelul business-ului, planificarea este din ce în ce mai elaborată, ajungând la strategii şi tactici de dezvoltare ori de survolare a dificultăţilor.”

Ziaristul nu reacţionează deloc la acest punct de vedere lipsit de acurateţe, ca să uzez de un eufemism. Florian Goldstein nu extinde tema discuţiei la capitalismul fiduciar  atunci aminteşte în fugă fondurile de pensii: +Sorin Ovidiu Vîntu: Nu ştiu dacă va ţine o jumătate de an, un an şi jumătate sau mai mult. Întrebarea care se pune este unde se va afla România la sfârşitul crizei? Înfiptă în abis cu picioarele în sus, sau va avea şansa să trăiască în continuare normal, măcar la nivelul de azi? Este nevoie de un Consiliu de planificare şi de o planificare a consumului. Reporter: Planificarea consumului?! Sună cam sălbatic. De planificarea producţiei am mai auzit, dar de planificarea consumului se vorbeşte numai la fondurile de pensii şi în teoriile financiare matematizate… Sorin Ovidiu Vîntu: Da, „meseriaşii” înţeleg…+

Sorin Ovidiu Vântu este meseriaş în malversaţiunile financiare, nu în „teoriile financiare matematizate”. Sorin Ovidiu Vântu mai este poate responsabil de crime, de omucideri zic, căci au murit în mod suspect oameni tineri care anchetau asupra cazului FNI.

Florian Goldstein reacţionează mărginit la propunerea foarte bizară a lui Sorin Ovidiu Vântu de a se implementa simultan în România supply-side economics (economia de ofertă) şi demand-side economics (economia de cerere): +Reporter: Ce măsuri imediate ai recomanda? Sorin Ovidiu Vîntu: Creşterea cheltuielilor statului şi diminuarea impozitelor şi taxelor, ca şi reducerea dobânzii „cheie” a Băncii Naţionale. Reporter: N-ar fi paradoxal că creşti cheltuielile statului când ar renunţa la o parte din venituri prin diminuarea impozitelor?+

Titus Filipas

Economia politică normativă

Domnul Adrian Năstase constată într-un articol publicat aici http://nastase.wordpress.com/2008/10/20/etica-%e2%80%9elacomista%e2%80%9d-si-spiritul-capitalismului/ , eşecul principiilor de economie politică normativă ale neoliberalismului.

Lăcomia este o idee de bază a psihologiei hedonice incorporată în economia politică normativă.

Există o ciclicitate în economia politică proactivă. Şi există multe tipuri de pieţe economice. Acum (până la actualul credit crunch) au revenit pur şi simplu pieţele economiei politice de ofertă (Supply-side economics) ale lui Coolidge, lăudate de profesorul universitar de economie C. A. Dice, în cartea “New Levels in the Stock Market”. Redau un excerpt : “Condusă de acei puternici cavaleri ai industriei automobilului, ai industriei oţelului, de publicitatea prin radio, abordată şi de profesioniştii malversaţiunilor…  piaţa de ofertă a lui  Coolidge avansează precum falangele lui Cyrus, parasangă* după parasangă, şi încă parasangă după parasangă.“ Cartea era publicată de editura McGraw-Hill din New York în  1929, câteva luni înainte de Marele Crah bursier.

*parasangă, unitate antică de măsurare a distanţelor, cu valoarea puţin mai mare de 5km, folosită de Xenofon în textul Anabasa.

Titus Filipas