Excerpt dintr-o Agenda 21 de proximitate

Este un excerpt virtual (cel puţin aşa îl consider eu!) la adresa URL  http://harlau625.wordpress.com/2009/05/07/cate-ceva-despre-zagavia/ ,  dintr-o Agenda 21 de proximitate  care nu a fost construită încă. În educaţia şi instruirea şcolară românească plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. Pentru dinamizarea învăţământului românesc, în şcoală ar trebui îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă deja, ar trebui să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. În fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate, în acord cu ţintele din politica educaţională şi politica de mediu în UE. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu. La adresa URL arătată, bloggerul comenta : “Este regretabil ca in programa scolara nu sunt ore destinate istoriei si geografiei localitatilor unde se afla scoala. Sau macar obligarea elevilor in a prezenta referate cu aceste subiecte care le-ar permite prin studiu dobandirea de cunostinte privind locurile unde sau nascut si traiesc.” Am adăugat pe  acel blog  : Bună observaţie. De ceva timp fac propagandă pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii, a fiecărei şcoli, profesorii fiind plătiţi suplimentar pentru această activitate.

Titus Filipas

Agenda 21 de proximitate

Blogul domnului Adrian Năstase a deschis o discuţie interesantă despre învăţământul românesc, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/07/19/realitati%e2%80%a6/ .

Din nou spun că şi în educaţia şi instruirea şcolară românească, plătită din banul public, trebuie să fie implementate principiile din managementul dezvoltării durabile, care constituie obiectivul principal din politica Uniunii Europene. De exemplu, pentru dinamizarea învăţământului românesc, bun lucru ar fi, zic eu, ca în şcoală să fie îmbinate două tipuri de structuri organizaţionale. Pe lângă structura organizaţională instituţională existentă acum, să fie implementată şi o structură organizaţională asociativă. Comentam pe blogul unui parlamentar PSD – ist, pe care altminteri îl cred a fi om de bună credinţă, că în fiecare şcoală de cartier ori sătească trebuie să fie redactată o Agenda 21 de proximitate, de către profesorii şi elevii şcolii. Mai spuneam că profesorii din învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie trimişi la cursuri de perfecţionare plătite!, aşa cum cere sindicatul Spiru Haret, pentru a învăţa redactările Agendei 21 de proximitate. Mi s–  a replicat superior de către acel parlamentar că fiecare cadru didactic din preuniversitar trebuie să facă aceasta pe banii proprii, că aşa era pe vremuri. Măi să fie! Parlamentari de un cinism extrem se găsesc în mod egal pe cele două laturi ale eşichierului politic, se pare. Opinia mea este aceea că trebuie să fie create în toate şcolile din România ONG- uri de mediu sub titulatura ‘Agenda 21 de proximitate’, cu o structură organizaţională de tip asociativ. Aceste ONG- uri trebuie să fie dirijate de către profesorii şcolii, perfecţionaţi periodic şi plătiţi pentru aceasta. ‘Agenda 21 de proximitate’ alcătuită de fiecare asemenea ONG de mediu şcolară trebuie să fie publicată de un blog al şcolii. În felul acesta, elevii învaţă din şcoală cultura şi atitudinea Web 2.0, precum şi o atitudine corectă faţă de mediu.

Titus Filipas

Fondul Plastic

Organizaţia de producţie şi comerţ numită Fondul Plastic a fost  o cooperativă utopică unică pentru artizanat,  şi de asemenea un remarcabil pol de competitivitate al României comuniste. Atunci când liderii revoluţionari Los Barbudos au vrut să construiască o cooperativă pentru suportul artiştilor plastici în Cuba Libre, au vizitat toate structurile similare din ţările socialiste şi singura organizaţie economică eficientă care le -a plăcut au aflat- o în România. O scurtă istorie a Fondului Plastic,  în vremea vechii sale prosperităţi dar şi în nefericitul timp al tranziţiei,  o găsiţi prezentată aici:

http://www.romanialibera.ro/a126504/fondul-plastic-un-business-pe-cale-de-disparitie.html

La Fondul Plastic, produse artistice şi artizanale de serie mică realizate în acord cu un etos românesc deveneau extrem de atractive şi pentru clienţii din ţară, şi pentru cei din străinătate. Cine îşi mai aduce astăzi aminte de managerul şi creatorul Fondului Plastic ca întreprindere economică de succes*, aceasta e întrebarea. Ar merita o carte întreagă. El a combinat economia de scală cu structura organizaţională asociativă de tip cooperativă muncitorească. Această formulă convenea perfect regimului de atunci, dar i –a atras şi pe comuniştii cubanezi. Care l– au cerut în mod expres pe acel manager regimului românesc de atunci, să vină pentru organizarea unei cooperative naţionale pentru artişti  în Cuba Libre. Tovarăşul Fidel Castro se bucura de un asemenea prestigiu în lumea comunistă, încât liderii români au acceptat. Însă n – a acceptat şi înţeleptul manager. De ce ? “Păi, dacă începe securitatea să îmi cerceteze dosarul…”,  l – am auzit spunând.

*Marie Rose Mociorniţă mărturisea că mama domniei sale a fost ajutată de acel manager, acceptând spre vânzare produsele sale artizanale. A fost singura sursă de supravieţuire pentru familia unui fost mare capitalist român.

Titus Filipas