Ideologia cognitivă din „proiectarea plată”

Ştim că Steve Jobs a fost puternic influenţat de arta caligrafiei. Încă mai atavic s-a arătat Steve Jobs în proiectarea interfeţei pentru utilizatori la produsele Apple, unde el a fost intenţionat skeumorfic. Cuvântul descrie ornamentul copiat după trăsătura funcţională a unui obiect mai vechi. Când Steve Jobs nu mai este, concurenţa Microsoft a reuşit să impună proiectarea plată http://bits.blogs.nytimes.com/2013/04/23/the-flattening-of-design/ Avantajul de necontestat al proiectării plate ? Puterea propagandistică ! Aici Microsoft a copiat, în idee dacă nu şi în ideologia cognitivă – dar poate că da – constructivismul rusesc ce a urmat perioadei (pseudo)thermidoriene de liniştire după răbufnirea revoluţiei ruse, vezi aici http://www.flickr.com/photos/bpx/sets/72057594117941491/ şi aici http://en.wikipedia.org/wiki/Constructivism_%28art%29 Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/19/dezbatere-la-fet/#comment-190938
Titus Filipas

Modul de funcţionare al firmei Apple

Doi excepţionali analişti de afaceri din lumea de astăzi sunt certamente de origine română : Horace (Horaţiu) Dediu şi C(h)ristian Gheorghe. Cred că analiza funcţionării firmei Apple făcută de Horaţiu Dediu merită să fie reţinută. Domnul Horaţiu Dediu îşi începe analiza publicată aici http://www.businessspectator.com.au/article/2013/9/11/technology/can-samsung-copy-apples-mojo // punând întrebarea : De ce fiecare firmă nou intrată pe piaţa unde operează Apple încearcă să copieze produsele Apple, însă niciuna dintre acestea nu încearcă să copieze modul de funcţionare al firmei Apple ? A fi “precum Apple” înseamnă, cel puţin : 1/Internalizarea tuturor aspectelor de operare care afectează experienţa consumatorului. Crescând intensitatea, aceasta înseamnă internalizarea a orice – o idee toxică pentru oricare administrator de afaceri diplomat cu MBA (Master of Business Administration). 2/ Apoi mai înseamnă organizarea funcţională astfel încât să nu existe nicio responsabilizare a firmei la nivelul produsului. De aici decurge şi absenţa notabilă a oricăror stimulente pentru angajaţii firmei ca să îşi demonstreze valoarea profesională şi să urce treptele ierarhice în cadrul firmei. 3/În fine, dezvoltarea produselor firmei se face prin “eforturi eroice” integrate (vezi cazul Steve Jobs) care evită într-un mod intenţionat oricare proces sistemic, ori chiar metodic, adecvat pentru dezvoltarea produsului. Personal, mi se pare că această tratare pe care o face domnul Horaţiu Dediu este oarecum romantică, de fapt el însuşi mărturiseşte că a formulat chestiunile respective numai pe baza unei abordări retorice (tipic pentru cultura română!, aş mai comenta eu). Domnul Horaţiu Dediu mai observă că modelul de operare al firmei Apple şi devotamentul faţă de integrare a fost aproape tot timpul asimetric în raport cu “dogma tehnologică”. Pentru oricare manager de firmă din acest segment industrial apărea drept evident faptul că modul comportamental al unui individ unic (în speţă Steve Jobs) este cel care defineşte în realitate “calea Apple”.
Titus Filipas