CLAUDIU PADUREAN : “5 lucruri inedite despre Ion Vodă cel Cumplit”

http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/5-lucruri-inedite-despre-ion-voda-cel-cumplit-298939.html / Unirea din anul 1600, cu ajutor de la Patriarhul Apusului şi iniţiată sub semnul reconstrucţiei Bisericii Universale, se înscrie în linia de teologie politică predicată de Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare. Unirea Ţărilor Româneşti a fost înfăptuire geopolitică efectivă şi un act în conformitate cu ideologia Romania Neoacquistica a Contra Reformei iniţiată de Patriarhul Apusului. Este adevărat, Contra Reforma îl angajase pe bani grei ca să cucerească Stambulul. Sigur, proiectul era utopic, dar luptătorii împotriva Reformei au construit mai multe utopii (să îl amintim şi pe Thomas Morus). Mihai Viteazul a folosit acei bani din fondurile Contra Reformei nu pentru a restitui lumii Nova Roma, ci un Novum Latium. Sigismund Báthory era cu totul şi cu totul străin de acel ideal de reconstituire pentru Romania Neoacquistica. Sigismund Báthory nu a fost realmente unificator de ţări româneşti în Romania, aşa cum pretind unii acum. Ce legătură de sânge avea Sigismund Báthory cu oricare dintre ţările româneşti ? Nu simţea o legătură de sânge nici măcar cu Transilvania ! Sigismund Báthory lua hotărâri impulsive, chiar cu totul iraţionale, pentru că ar fi fost bolnav de sifilis. Să vorbim despre frivolitatea indecentă a deciziei din 1597, Sigismund Báthory era dispus a ceda Transilvania în schimbul unor ducate din Silezia. Sigismund Báthory nu era un român ortodox. Pentru un român ortodox, sursa drepturilor regaliene nu sunt oarece firave recunoaşteri internaţionale. Ci sintagma-sigiliu Nova Roma elaborată de Conciliul Bisericesc de la 381 AD, ţinut la Constantinopol. Sintagma-sigiliu Nova Roma nu aparţine nici Rusiei, –care se proclamă prin texte apocrife “A Treia Roma”–, nici Americii care a reconstruit Colina Capitoliului la Washington DC! Aceasta-i simplă butaforie ce nu instituie la Washington DC drepturile regaliene de la Roma şi Nova Roma! Excepţionalismul românesc este cu mult mai justificat decât excepţionalismul rusesc ori acela american. // Teologie şi Politică : +Unul dintre gânditorii creştini esenţiali ai Occidentului modern, Joseph de Maistre (1753 – 1821), considera că este imposibil să operezi o distincţie între Teologie şi Politică. Ştim că denumirea Nova Roma se atribuie oraşului Constantinopol. Dar ea nu a fost dată de Constantin cel Mare, fondatorul oraşului la anul Domnului 330, ci de conciliul bisericesc din 381 AD, care a funcţionat ca un grup de reflecţie teologică şi politică (think tank) din Romania Orientală. În acel grup de reflecţie, vorbim despre conciliul bisericesc din anul Domnului 381 AD, chiar se gândea extrem de intens asupra unei situaţii de criză în Romania Orientală. Astfel, la anul Domnului 378 muriseră în bătălia de la Adrianopole “ultimii romani autentici” din Balcani alături de împăratul Valens. Istoricul occidental Arnold J. Toynbee antamează chestiunea teologiei politice în Orient. El spune că, spre deosebire de profetul Mahomed care a acceptat să joace un rol de lider politic pentru comunitate, Iisus Hristos, încă om fiind, refuzase implicarea în politică. Însă după moartea împăratului Valens, punctul acesta de vedere se schimbă radical. Imperiul roman trebuia menţinut, gândea Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare (vezi şi lucrarea lui G.F. Reilly, Imperium and Sacerdotium According to St. Basil the Great. Washington, DC, 1945). Sfântul Ierarh Vasile cel Mare murea la anul Domnului 379. Pe patul de moarte îl roagă pe Grigore Nazianzus (cel care în viitor va fi numit Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul, ca recunoaştere a excelenţei sale în toate capitolele teologiei creştine) să statueze corect problemele teologice la conciliul ecumenic aflat în pregătire. Tot în anul 379, conciliul local din Antiohia, unde rolul organizator major l-a avut episcopul Diodor din Tarsus, solicită participarea teologului Grigore Nazianzus la viitorul conciliu ecumenic. Simţind fluxul tendinţelor spirituale în Biserică, împăratul Theodosie I-ul îl numeşte în anul 379 pe Grigore Nazianzus arhiepiscop la Constantinopol. Prin predicile şi scrierile sale, Grigore Nazianzus construieşte o reţea de idei teologice pe linia arătată de Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare. Acţiunea lui Grigore Nazianzus era teologică şi politică numai în măsura în care el predica teologia politică. Dar având o coloratură politică, acţiunea aceasta îi atrăgea duşmani. Este atacat în biserică şi rănit. Mai mult, un vechi prieten, filosoful Maximus Cinicul unelteşte împotriva lui pentru funcţia de arhiepiscop la Constantinopol. Maximus Cinicul obţine catedra arhiepiscopală din Constantinopol. Astfel că Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul de facto nu participă la conciliul ecumenic de la 381AD al Bisericii Universale. Deşi construise pentru acesta o intangibilă punte spirituală ca Biserica să lucreze pentru salvarea imperiului roman.+ Problema valahă în secolul XVI : Am fost absolut siderat să citesc în volumul colectiv “Whose Love of Which Country? Towards an Intellectual History of Patriotic Discourses in the Early Modern Period”, patronat de Universitatea Central Europeană din Budapesta, vezi http://www.ceu.hu/events/2006-05-20/whose-love-of-which-country-towards-an-intellectual-history-of-patriotic-discourse , un capitol scris de cercetătorul Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta şi intitulat “Problema valahă în secolul XVI”. Reacţia unui om din Vest ar fi : “Băi, (Boy!), ce altruişti sunt ungurii faţă de valahi!”. Eu sînt mai bănuitor. Cum ? Exista oare o “Problemă valahă” în secolul XVI? Şi care a fost soluţia la problemă valahă ? Ea a venit în prima jumătate din secolul XVII. Sub forma etnocidului valahilor din “războiul de 30 de ani”, precum şi a Păcii din Westphalia care a lichidat complet Legea străbună a Valahilor (Lex Antiqua Valachorum). Prin titlul acelui articol scris acum, cercetătorul maghiar Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta se străduia să justifice, subtil, cele două crime abominabile împotriva umanităţii.
Titus Filipas