1500 şi 1600

Portetul lui Ştefan cel Mare, făcut de Grigore Ureche, este calchiat după portretul lui Hannibal scris de Tit-Liviu. Însă despre Mihai Viteazul, datele istorice de care dispunem sunt cu mult mai precise. Să reamintim mai întâi că la anul 1526, în bătălia de la Mohaci, dispăruse pentru totdeauna din istorie Ungaria Mare, salvată oarecum de către Bela al IV-lea după marea invazie mongolă. Apoi, după regii angevino-sicilieni ce i-au persecutat cumplit pe valahi, venise ca o relaxare împăratul Sigismund de Luxembourg. A acordat drepturi depline în administraţie şi conducerea militară valahilor sau Universităţii valahe (numele nu-i de la o instituţie scolastică, dar de la Univers, în sensul că valahi erau în toată Europa). Iancu de Huniade sau Cavalerul Alb (dintr-o confuzie Blac/Blanc) şi Matei Corvin au profitat din plin de legislaţia lui Sigismund de Luxembourg şi au refăcut aproape complet Ungaria după cumplita lovitură mongolă. La 1526, osatura armatei maghiare era alcătuită tocmai din aceşti valahi care îşi abandonaseră ortodoxia şi trecuseră la romano-catolicism. Dar la Mohaci ei nu au fost sprijiniţi de maghiarii reformaţi, nici măcar logistic. Trădare pe faţă ! A fost o hecatombă la Mohaci printre cei de sorginte valahă. Vaticanul, mereu pe teren, a făcut o analiză foarte lucidă a situaţiei nou create. În concluzie, mai departe a mizat pe valahi. De aici şi poziţia proeminentă pe care o capătă Mihai Viteazul, sprijinit cu bani de la Roma pentru ocuparea Stambulului (ce urma să redevină capitala bisericii ecumenice). Mihai Viteazul a folosit banii pentru unirea celor trei palatinate neolatine –ţări româneşti- la anul 1600. Sigur că a fost alegerea sa personală. Pohta sau Dezideratul se numeşte acel act de alegere. În personalitatea Viteazului se uneşte Voinţa sa cu intelectualismul baroc al Contra-Reformei. Cele două condiţii necesare ale unui Proiect, considerate în Ideologie, au fost îndeplinite atunci. Şi astfel Mihai Viteazul a fost primul român modern.
Titus Filipas