Ştiinţele dure sunt ştiinţe numai parţial cognitive

Ca exemplu quintesenţial de ştiinţă dură vreau să consider mecanica ondulatorie (sau cuantică). Drept criteriu pentru definirea ştiinţelor cognitive, pentru a fi în pas cu timpul, ar trebui poate să recurg la taxonomia propusă de către americanul George Armitage Miller. Îmi reamintesc că în deceniul 1960 la noi, George A. Miller era citat, abundent şi precis, într-un text ingineresc modern alcătuit de absolvenţi şi profesori ai Politehnicii din Bucureşti. Ce vremuri pline de speranţă au fost acelea ! Dar nu voi utiliza aici ajutorul lui George A. Miller, ci voi recurge la un text întemeietor cu mult mai vechi, legat intim de cultura noastră la intrarea în Epistema modernă (începutul secolului XIX). Este un faimos eseu despre cunoaştere compus de filosoful englez John Locke, eseu tradus şi pe franţuzeşte de către Ideologul primar Condillac. Aşa cum a demonstrat cărturarul nostru George Băiculescu, ale cărui texte au fost arse la ordine alogenocominterniste (copiii acelor alogenocominternişti care au dat ordine, extrem de sever aplicate, să fie arse cărţile fondatoare al ideologiei naţionalismului românesc, au revenit la putere după „revoluţia din decembrie 1989”), cărţile Ideologului primar Condillac erau folosite ca Bibliografie în Şcoala de la Sfântu Sava. George Băiculescu a fost mentorul ideologic al academicianului Alexandru Duţu, membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu. În filosofia lui John Locke, intuiţia, demonstraţia şi aprehensiunea erau prezentate drept modalităţi distincte ale actului de cunoaştere. După cum aserta fizicianul danez Niels Bohr, intuiţia nu trebuie să fie luată în consideraţie în fizica nouă ! Este un prim motiv pentru care trebuie să considerăm că ştiinţa dură chemată mecanica ondulatorie sau cuantică nu are dreptul deplin să fie considerată totalmente o ştiinţă cognitivă. Dar mai există cel puţin încă un motiv. Aprehensiunea ca modalitate de cunoaştere este considerată exclusiv în domeniul fenomenologic. Care se deosebeşte radical de domeniul numenal, acolo unde se aplică îndeobşte mecanica ondulatorie. În fine, rămâne demonstraţia pentru această ştiinţă dură ! Cel de al treilea motiv ce reduce suplimentar intersecţia între ştiinţele cognitive şi mecanica cuantică este faptul că principial trebuie să excludem demonstraţiile de tip ostensiv în ştiinţele dure. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/17/24-de-ani-de-post-revolutie/
Titus Filipas

Istoria exprimată ca Arheologie Culturală

,,Alţii” înseamnă Epistema. Iar „Noi” ne definim în raport cu Epistema. Sunt reguli puse în cultura română de către Şcoala de la Sfântu Sava. Acesta este avantajul nostru imens în Zonă şi în Lume. Dacă atunci Heliad insista pe Gramatica filosofică a lui Condillac şi pe Gramatica Generală a lui Destutt (după George Băiculescu, mentorul academicianului Alexandru Duţu, un membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu), mutatis mutandis acum eu insist pe Semantică şi pe gramatica programelor de computer. Care produc normativitate algoritmică. Pe la Iaşi a fost un psiholog cognitiv deosebit de important, Vasile Pavelcu. A studiat la Sorbona cu Henri Wallon. Tot Ideolog pe linia lui Condillac şi Destutt. Şi acel acquis, Şcoala de la Sfântu Sava l-a pus în cultura română, subliniez Ideea. Dacă nu ne înţelegem Istoria (exprimată ca Arheologie Culturală), nu avem Viitor. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/03/ceremonie-la-bruxelles/#comment-194154
Titus Filipas

Doctrina pentru TVA

Discuţia a plecat de la articolul „Crestin-democratia: sfarsit sau renastere?”, publicat la http://www.romanialibera.ro/a141573/crestin-democratia-sfarsit-sau-renastere.html .

Mi s-a părut ceva incomplet. Am comentat :

Elementele doctrinei democrat-creştine apar prima oară în textele abatelui Bonnot de Condillac (1715-1780). În Şcoala de la Sfântu Sava înfiinţată de Gheorghe Lazăr în Bucureşti au fost aduse, de către Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu, multe dintre textele educaţionale scrise de Condillac pentru Infantele de Parma dar folosite ulterior şi de “pruncii români”. Aşa încât educaţia în spiritul ideologiei democrat-creştine s-a făcut chiar de la întemeierea şcolii româneşti moderne în secolul XIX.

Cineva a răspuns : +Nu exista o doctrina crestin-democrata. Acest curent politic preia elemente doctrinare de dreapta si de stanga sub o umbrela crestina. Prezent in Europa in special in tarile cu un trecut fascist si in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta. Crestin democratia ar putea fi descrisa ca o combinatie intre liberalism economic si conservatorism social.+

Am dat două replici:

1/ Primii doctrinari ai liberalismului economic au fost Adam Smith (1723 – 1790), prin cartea ‘The Wealth of Nations’ (Bogăţia naţiunilor) din 1776, şi Bonnot de Condillac, prin cartea ‘Le Commerce et le gouvernement considérés relativement l’un à l’autre’, care datează tot din 1776. Amândouă cărţile mi se par la fel de bune. Dar în secolul XIX se dezvoltă economia politică neoclasică, bazată pe noţiunea de ‘utilitate marginală’. Bineînţeles, conceptul de ‘utilitate marginală’ pleacă de la conceptul de utilitate. Care lipseşte în cartea doctrinară a lui Adam Smith, dar apare în cartea doctrinară scrisă de Condillac. Din aceasta cauză, în ‘Teoria economiei politice’ (Theory of Political Economy), cu prima editare în 1871, economistul britanic William Stanley Jevons scria: „Îmi apare tot mai limpede faptul că economiştii englezi au trăit până acum într- un fel de paradis al nebunilor. Adevărul economic se află de partea şcolii de economie politică pe care au creat- o francezii.”

2/ Sub eticheta CDU de la comentarii scrie: ‘Nu exista o doctrina crestin-democrata. Acest curent politic preia elemente doctrinare de dreapta si de stanga sub o umbrela crestina. Prezent in Europa in special in tarile cu un trecut fascist si in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta.’ Găsesc că tema propusă pentru discuţie de colegul meu pe forum RL este deosebit de interesantă. Ţările cu un trecut fascist din Europa, după cel de al doilea război mondial aveau ţesutul social complet sfâşiat. Refacerea lui s-a făcut în Italia prin activarea, –mai mult ori mai puţin spontană–, a curentului politic Democrazia Cristiana, iar în Germania (exceptând zona de Est) prin combinaţia de partide CDU şi CSU care împărtăşeau de facto aceeaşi doctrină, deşi ele îşi împărţeau teritoriile în Germania Occidentală. CSU domina Bavaria, unde politica sa economică a adus o prosperitate de vârf. Doctrina creştin-socială din CSU are ca sursă a discursului prim ideile iluministului Condillac, după cum este influenţată şi de ideile expuse în Rerum Novarum. De asemenea, ‘in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta’ (dar unde nu este predominanta religia romano-catolica in America latina?, intreb eu retoric), militantismul creştin-social al unor preoţi romano-catolici se sprijiină certamente (şi) pe enciclica Rerum Novarum. Revenind la Europa, uniformitatea din Europa Occidentală produsă de apartenenţa unor ţări la Piaţa Comună aducea prosperitate nu doar în Bavaria. În prosperitatea Franţei construită de perioada ‘les trente glorieuses’ , un rol deloc neglijabil în tentativa de construire a statului providenţial pentru toată populaţia l-a jucat impozitarea TVA, inventată printr-o politică extrem de proactivă a economiştilor francezi. Însă doctrina economică riguroasă pentru TVA pleacă tot de la ideile lui Condillac: definiţia valorii economice prin utilitate, precum şi rolul comerţului în adăugarea de valoare.

Titus Filipas

Elementele doctrinei democrat-creştine

Domnul Nicolae Drăguşin pune aici http://www.romanialibera.ro/a141573/crestin-democratia-sfarsit-sau-renastere.html , întrebarea : „Creştin-democraţia: sfârşit sau renaştere?”

Elementele doctrinei democrat-creştine  apar prima oară în textele abatelui Bonnot de Condillac (1715-1780). În Şcoala de la Sfântu Sava înfiinţată de Gheorghe Lazăr în Bucureşti au fost aduse, de către Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu, multe dintre textele educaţionale scrise de Condillac pentru Infantele de Parma dar folosite ulterior şi de “pruncii români”. Aşa încât educaţia în spiritul ideologiei democrat-creştine s-a făcut chiar de la întemeierea şcolii   româneşti moderne în secolul XIX.

Titus Filipas

Tradiţia de la Udricani

Introducerea culturală a secolului  XIX  românesc, ostensivă şi agresivă  cât a trebuit, a fost « Şcoala de la Sfântu Sava »,  despre care Ion Ghica mărturisea:  „Când a venit în Bucureşti dascălul Lazăr, băieţii de la Udricani, de la Sfântu Gheorghe, de la Colţea şi de la toate bisericile, au golit acele şcoli si au alergat la ‘Sfântu Sava’ cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu  Simion Marcovici, cu Pandele, cu Costache Moroiu  şi cu multi alţi  tineri din şcoala grecească.” 

Dar mai aflăm de aici, http://stiri.kappa.ro/magazin-monden/traditia-scolii-reluata-udricani/stire_162224.html , despre +Traditia scolii reluata la Udricani: 10-11-2008/  Vechea scoala romaneasca a parohiei Udricani, la care au invatat personalitati precum boierii Vacaresti, logofatul Greceanu, Anton Pann sau Petre Ispirescu, va fi redeschisa, fondatorii dorind sa aduca profesori „buni crestini” si elevi inteligenti din diferite medii sociale. Refacerea scolii face parte din proiectul „Extinderea si refacerea Asezamintelor Udricani”, care se va lansa astazi (ora 10.00), la Parohia „Sfantul Nicolae”. Proiectul include reconstruirea mai multor institutii culturale ale familiei Udricani: biserica parohiei, scoala, o gradinita, un azil pentru batrani si un muzeu. Biserica Sfantul Nicolae Udricani a fost construita la 1734 de catre clucerul Udricani si Maria Doamna, cu acordul domnului Tarii Romanesti, Ioan Grigore Ghica al II-lea si al     Mitropolitului Stefan. Pe langa ea au existat Scoala Romaneasca de la Udricani si Scoala de             Caligrafie, dar si chilii pentru saraci si pentru oameni in varsta. Pe la 1877 s-a amenajat, cu banii protopopului Teodor Iconomu, un azil pentru vaduvele de razboi, constructie care exista si astazi, dar care se afla intr-o stare avansata de degradare.Proiectul Asezamintelor vizeaza o reluare, dupa zeci de ani, a activitatii de odinioara de la Udricani. Astfel, „Scoala Romaneasca”din secolul XVIII va deveni scoala confesionala, cu o programa analitica normala, iar „Scoala de Caligrafie” de odinioara se va regasi in cadrul gradinitei. Copiii vor putea lua masa la cantina proiectata la subsolul paraclisului ce urmeaza sa fie construit. Tot aici vor fi amenajate si atelierele de creatie, unde copiii vor putea ramane dupa programul scolar. De asemenea, vor fi promovate programe cu caracter social. In muzeul de istorie, propus spre constructie, vor fi expuse obiectele pastrate la Biserica Udricani si cele descoperite in urma sapaturilor arheologice: icoane, epitafuri, evanghelii, inele, cruci din piatra, monede, ceramica din Anglia sau din Siria.Proiectul a fost demarat in 2005, prin consolidarea si restaurarea bisericii, care va fi gata pana in primavara anului viitor. Proiectul Asezamintelor a fost intocmit sub indrumarea         arhitectei Constanta Carp, vicepresedintele Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, si a fost realizat de arhitectul Victor Modoran, cel care a lucrat si la Manastirea Sambata de Sus.    Valoarea totala a lucrarilor de refacere a Asezamintelor Udricani va fi de aproximativ 4-5 milioane de euro.In scopul promovarii si sustinerii activitatilor acestor asezaminte, a fost infiintata Asociatia „Prietenii Asezamintelor Udricani”, din care fac parte personalitati precum: academicianul Razvan Theodorescu, secretarul general al Ministerului Culturii si Cultelor dr.           Virgil Nitulescu, arheologul Gheorghe Manucu-Adamesteanu, omul de afaceri Monica Tatoiu, soprana Felicia Filip, actorul Dan Puric.+

Mulţumesc Doamnei Cristina Spiridon de la periodicul Ziua pentru remarcabilul text informativ.

Titus Filipas