Posts Tagged ‘sclavinia’

Fredegarius

iunie 27, 2014

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer : +Hai că Dughin întregește marea familie rusă, de GELU TRANDAFIR/ Aflăm din Hotnews că Dughin a vizitat România între 22-25 iunie. În vizita anterioară, din toamna anului trecut, s-a văzut cu Adrian Năstase, Ilie Bădescu și colonelul Dogaru – reprezentant al milițienilor și securiștilor „trecuți în rezervă”, puși la dispoziția diverșilor oligarhi și capi ai lumii interlope, mici și mari. La vizita asta, Dughin a jucat cartea pravoslavnică. Un vechi și de nădejde tovarăș al Maicii Ruse, Mircea Popa, a confirmat pentru Hotnews vizita lui Dughin, întâlnirea acestuia cu câțiva preoți ai BOR (Patriarhia spune că nu are nicio legătură) și vizitarea unor mănăstiri. Deocamdată nu știm ce fețe bisericești a întâlnit Dughin. Informația cu IPS Teodosie Snagoveanu a fost puternic dezmințită, și putem presupune că a fost prin Moldova, pe la noi mănăstiri care-l au pe căpitan în icoană alături de icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului, pe acolo pe unde mișună călugări despre care nu se știe de ce patriarhie ascultă, de cea de la București ori de cea de la Moscova. Robert Turcescu publică și o fotografie a lui Dughin de la ultima vizită în România, în care apare la masă alături Eugen Mihăescu, vechi și de nădejde colaborator al Antenei 3.+ Este evident că textul necesită comentariile mele. Să consider mai întâi propoziţia : “Dughin a jucat cartea pravoslavnică.” Oarece bază are, dacă privim felul cum a început să fie predată recent teologia în unele facultăţi ortodoxe de la noi. Exemplul cel mai potrivit mi se pare a fi cel găsit de mine la adresa URL http://www.scribd.com/doc/220151056/23-Teoctist-I-Si-Ungerea-Domneasca-a-Lui-Stefan-Cel-Mare . Anume în volumul “Românii în Europa medievală (Între Orientul bizantin şi Occidentul latin), editori fiind Dumitru Ţeicu şi Ionel Cândea din Brăila, volumul fiind publicat la Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2008 ISBN 978-973-1871-17-2 I. Focalizez atenţia pe articolul “TEOCTIST I ŞI UNGEREA DOMNEASCĂ A LUI ŞTEFAN CEL MARE” scris de cercetătorul DAN IOAN MUREŞAN. Acesta –care după nume pare a fi un cercetător teolog ortodox ardelean- predică pe faţă supunerea românilor faţă de doctrina muscală a lui Nikolai Karamzin ! Am mai spus, ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a fost prânz gratuit ce a hrănit spre veşnică înflorire ideologia lui Karamzin ce afirmă, într-o stilată limbă rusă, că românii trebuie ucişi la fel cum au omorât americanii dominatori pieile roşii pentru a face posibil Progresul! Ruşii din respublika Moldova, ruşi care sunt anti-români, anti-români, anti-români, ei bine ruşii aceştia folosesc drept punct de start pentru extrem de agresiva lor propagandă anti-românească, ideologia mincinoasă a lui Karamzin. DAN IOAN MUREŞAN mai vorbeşte românilor despre “Analele Sud-Ruse din secolele XII-XIII” ! Atunci când se ştie prea bine că Rusia Meridională apare abia după anul 1774 (Tratatul de la Kuciuk Kainargi). Conceptul de “stratificare de cronici (sau de letopiseţe)” lăudat de către cercetătorul DAN IOAN MUREŞAN îi ajută formidabil pe istoriografii ruşi în mistificare ! Dar, pentru noi, este şi deconspirarea “metodei” de scriere a istoriei ruse. În ceea ce priveşte atacul de pe Hotnews la adresa istoricului militar, colonelul r. Mircea Dogaru, acest personaj are cel puţin meritul că identifică semnificaţia enormă pe care o prezintă pentru România Capitulaţiunea de la anul 1740 prin care se legitima frontiera răsăriteană pe Bugul pontic pentru principatul Moldovei ! Reamintesc, fostul preşedinte al Respublicii Moldova, Mircea Snegur, este cel care i-a furnizat istoricului militar Mircea Dogaru aceste date. Îndependent, şi înaintea acestora, fostul prim-ministru britanic Winston Churchill scria în Memorii despre legitimitatea frontierei pe Bug pentru România Mare. În fine, văd că aici pe blog unii se extaziază în faţa “înţelepciunii” lui Alexandru Dughin. Eu l-aş întreba numai dacă poate explica etno-geneza popoarelor slave. În şcoala primară din ţara mea ocupată de ruşi după cel de al doilea război mondial, se preda o lecţie care încerca să-i familiarizeze pe copiii români cu “popoarele slave”. Pedagogia lecţiei se baza pe “metoda inductivă în Istorie”. Lecţia din carte se chema SLAVII, şi era de un tezism extrem, ca să nu vorbesc de propagandism. Eu venisem cu familia mea în OLTENIA ca refugiat de la Nistru, judeţul Soroca. Vă mărturisesc că eu am citit titlul “SCLAVII”. Pentru că nu auzisem în viaţa mea despre SLAVI ! Acum, găsesc o răzbunare în lectura lui Fredegarius. Care a fost un cronicar policefal din Austrasia, statul foederat a cărui existenţă a fost îngăduită de împăratul Iulian Apostatul. Fredegarius încearcă a scrie o ISTORIE UNIVERSALĂ. Acesta-i şi motivul pentru care tot el scrie şi Istoria primului regat al popoarelor slave. Problema este aceea că Fredegarius foloseşte ca ETNO-nim cuvântul „sclav”, iară nu cuvântul „slav”. Cât de exact puteam să fiu în naivitatea mea de copil ! Dar şi autorii bizantini folosesc termenul “sclavinia” pentru stătuleţele slave (presupuse).
Titus Filipas