“principii de samurai”

Obiectivele Aichi sunt “principii de samurai” stabilite prin Protocolul Nagoya din anul 2010. Marea mea surpriză a fost să constat faptul că protocronismul Sămănătorismului românesc din Belle Époque anticipa deja temele autohtone puternice incorporate acum oficial în obiectivele Aichi! Şi totuşi, neprietenii noştri continuă să mai susţină că Sămănătorismul românesc a generat antisemitismul şi legionarismul.
Titus Filipas

Funcţia sacrală de suveranitate este îndeplinită de B.O.R.

Influenţat fiind eu de ideologia funcţională tripartită a lui Georges Dumézil, îndrăznesc să afirm că în România funcţia sacrală de suveranitate este îndeplinită acum de către Biserica Ortodoxă Română. Sigur că dacă revenim la Sămănătorismul ideologic unificator al lui George Coşbuc, doctrină care a condus la România Mare, nu putem nega şi rolul bisericii Greco-catolice în această direcţie. Dar nici nu putem ignora faptul evident că după 1989, naţional-ţărănistul Corneliu Coposu a negat ostensiv, prin faptele sale, importanţa principiului de suveranitate pentru România. Aş greşi dacă aş spune eu că majoritatea Greco-catolicilor din România au îmbrăţişat opiniile anti-româneşti exprimate făţiş de seniorul Corneliu Coposu. Apoi, cu multă părere de rău îmi amintesc că în urmă cu vreo trei luni în urmă, într-un interviu pe Antena 3, o doamnă absolut onorabilă declara : “Ungurii au fost mai buni decât românii!” (referindu-se probabil la regăţeni). În fine, rămâne întrebarea : Ce s-a întâmplat de facto pe 24 august 1944, când Iuliu Maniu a refuzat să preia la palatul Victoria preşedinţia Consiliului de Miniştri ? Secretarul său personal de atunci, domnul Corneliu Coposu, declara că marele om politic Iuliu Maniu (nicio urmă de ironie în frazarea mea) se retrăsese la Bădăcin. Într-un asemenea moment critic pentru ţară ! De fapt, nici nu era adevărată povestea despre retragerea lui Maniu pentru chibzuinţă în Ardeal. Ştiam, încă de pe vremea comunismului, că istoriografii PCR au alcătuit un dosar masiv cu mărturiile participanţilor la actul de la 23 august 1944. Ce secrete negre, pentru România, se ascund în acel dosar ?
Titus Filipas

Ce înseamnă Ideologia naţionalismului românesc ?

Un răspuns la întrebarea : Care ni sunt ideile-forţă ? Una dintre ideile-forţă este psihologia cognitivă. Am mai spus că aici deţinem un important avantaj competitiv faţă de celelalte naţiuni din Balcani. Istoriceşte, prin şcoala de la Sfântu Sava, pentru că psihologia cognitivă are rădăcini analitice comune cu Ideologia primară. De altminteri, psihologia cognitivă este unul dintre pilonii sinergiilor din Transhumanism. Iar întrebarea „Unde ni sunt visătorii ?” este Ideologie românească în formă pură. Sămănătorismul e parte constituentă din Ideologia românească.
Titus Filipas

“Vox Populi, Vox Dei”

Jules Michelet insistă asupra semnificaţiei aforismului latin “Vox Populi, Vox Dei”. După Jules Michelet , “a face să vorbească poporul” înseamnă, logic, regândirea frazei printr-o tăcere (vezi, la noi, Sămănătorismul). În filosofia politică americană, este “majoritatea tăcută” pe care se baza Richard Nixon (implicit, prin afinităţile cunoscute, şi preşedintele Nicolae Ceauşescu). În prefaţa scrisă pentru cartea lui Jules Michelet despre Istorie, Prozodie, şi Psihologia Copilului, Edgar Quinet uneşte “Gura lumii” cu “Bunul simţ” şi le găseşte , paradoxal!, o stare de echilibru. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/06/20/20-iunie-2013/
Titus Filipas

Principiul retro-compatibilităţii

La sfârşitul secolului XIX,  după ce ideologia lui Volney îşi va fi împlinit menirea de „germen de nucleaţie” pentru literatura română modernă la începutul veacului,  Alexandru Vlahuţă îi rezuma  efectele  : „Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,/ Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare,/ Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte,/ Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,/  Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire,/  Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire,/   Şi împrăştie în lume o misterioasă jale,/  Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale.” (în „Unde ni sunt visătorii?”).  Jalea este  mimată. Calitatea Limbii Române din poezia lui Alexandru Vlahuţă  este sursă de infinit optimism. Şi nu era atacat  poetul craiovean Tradem, cum se aude. Se statua numai că spiritul lui Volney  devenise caduc în  literatură.  Limba Română evoluase enorm. Apoi, versurile citate din Alexandru Vlahuţă pot fi interpretate ca lectura românească a principiului al doilea al termodinamicii, sub forma fenomenală a morţii termice a universului. Şi bună parte din teatrul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea poate fi văzută tot în umbra acestui principiu termodinamic. Titlul piesei Apus de Soare, care trimite în primul rând la ideea unui crepuscul civil, este de fapt şi aluzie la teoria lordului William Thomson, primul baron Kelvin (1824-1907), despre moartea entropică a Soarelui, o teorie care îl inspiră pe Herbert G. Wells în Maşina Timpului. În general, oamenii de litere români care creau în jurul anului 1900 erau mai culţi şi mai bine informaţi decât credem noi. 

În “poemul  termodinamic”  al lepădării  de Volney,   –după un veac de acţiune programatică asupra literaturii române –, Alexandru Vlahuţă schiţa prima ideologie autentic românească: Sămănatorismul. Fără  spaima de nihilismul  din Rusia care nega sursa divină a valorilor, Sămănatorismul  ori  „fundamentalismul literar românesc” recicla  vechi  reprezentări ontologice,  încercând să-i regăseasca pe Magii căutători  ai sursei valorilor  ajutaţi de „steaua [care] sus răsare/ ca o taină  mare”. Sămănătorismul  vroia  într– un mod expres ‘compatibilitatea cu tradiţia’. Sămănătorismul este un program care incorporează intuitiv principiul  ‘retro-compatibilităţii’ (Backward Compatibility, Compatibilité  à rebours). Nu incorporase explicit şi o regulă     de compatibilitate ascendentă  (Forward Compatibility), de compatibilitate  cu viitorul sau „Compatibilidad futura”, cum traduc spaniolii termenul englezesc, o  compatibilitate care asigură perenitatea codului. Din cauza aceasta, Sămănătorismul  degenerează  în  ceea ce  Radu Stanca  va numi  Păşunism. Totuşi Sămănătorismul rămâne cu meritul incontestabil că  asigură  evoluţia  naturală a limbii române  în vremea de tranziţie  ideologică  din jurul primului război mondial.

Înclin să cred că Sămănătorismul  era atât  anti- rusesc, cât şi anti- occidental. De asemenea cred că pentru a păstra evoluţia naturală a Limbii  Române, ‘retro-compatibilitatea’  proprie Sămănatorismului trebuieşte  păstrată la  construirea reprezentărilor noi ce respectă perenitatea codului.   Este ceea ce acum,  în teoria socială a construirii judecăţilor de valoare, se cheamă ‚ancorare’  (am tradus aici „anchoring”,  termenul englezesc consacrat), adică înţelegerea unei informaţii noi este posibilă numai prin construirea unei continuităţi spre memorie.

Tocmai plecând de la programul sămănătorist a fost creat frumosul cântec legionar: “A venit aseară mama, din sătucu-i de departe”. Să  călcăm  pe  urmele sămănătoriştilor,  atât de huliţi de ideologia anti-românească  de azi  care denunţă  apologia violenţei din „Balade şi idile” (sic!). Traducând limbajul românesc medieval într-un limbaj modern, trebuie să explicăm că „Puterea fără de trup” este Valoarea, imaterială şi imponderabilă, valorile alcătuind un „set de valori”  însemnând  „cetele de puteri fără de trupuri”.  Putem cita în sprijinul tezei viziunea  „Imnului” poetului George Bacovia:  „Mă ridică  din erori/Idealuri ce-au apus.” Sunt valorile din Romania cerească  – alt nume pentru Bizanţul atemporal.   

Titus Filipas