Citesc aici : http://www.guardian.co.uk/business/2008/oct/17/executivesalaries-banking , că din fondul de salvare financiară a băncilor din USA (celebrul ‘bailout’) de 700 miliarde de dolari, 10 procente (adică 70 miliarde de dolari) vor reveni bancherilor de pe Wall Street ca prime.
Titus Filipas
Domnul Adrian Năstase deschide aici, http://nastase.wordpress.com/2008/09/30/criza-financiara-mondiala/ , un ciclu al discuţiilor mai intense în blogosfera românească pe tema “Criza financiară mondială”.
Să observ că şi simpla alegere a termenilor corecţi constituie o provocare ! De fapt, să fim sinceri, aproape toate comentariile la această postare de pe blogul domnului Adrian Năstase au fost pur şi simplu sfidare deschisă la ceea ce s-a discutat formal pe aceeaşi temă la Fundaţia Titulescu. Aş merge până la a spune că este vorba despre un conflict ideologic între blogul domnului Adrian Năstase şi Fundaţia Titulescu!
Intervenţiile mele au fost :
1/ “Administraţia Bush propune Congresului un adevărat plan Marshall de salvare a sistemului financiar în valoare de 700 miliarde dolari.” A fost o glumă, nu ?
2/ “Este lăcomia hrănită cu lăcomie motorul lumii?” Bună întrebare.
3/ “riscurile financiare au o tendinţă de agregare […] problematica riscului de credit este marcată de noi tendinţe.” În condiţiile globalizării, dezvoltarea durabilă este o chestiune de macroeconomie. Noi încă sîntem la nivelul în care vedem economia la fel ca Maimonide. În realitate, macroeconomia este un fel de coroniţă împletită din trei rămurele. Cea mai importantă este ramura alcătuită din fluxul de materii prime şi energie. Cea de a doua rămurea este fluxul monetarist. Locurile unde cele două ramuri se ating se cheamă pieţe. Acestea le-a spus deja Nicolae Copernic, la începutul Contra-Reformei. Dar mai există şi cea de a treia rămurea chemată fluxul de risc. Sper că actuala criză a creditului va focaliza atenţia asupra fluxului de risc. Aici se propagă periodic unde de şoc care distrug biodiversitatea. Însă , atenţie!, biodiversitatea este de asemenea o resursă care aparţine primului tip de flux considerat în macroeconomie. Criza financiară de acum este o bagatelă faţă de crizele următoare în macroeconomie! Proasta gestionare a riscurilor este o problemă a întregii societăţi actuale.
4/ “Criza financiară de astăzi îşi are rădăcinile imediate în 2001″ Bula dotcom nu a explodat pe 10 martie 2000 ?
5/ Întrebare pusă de Joseph Stiglitz despre faimosul plan de ‘salvare financiară’ (bailout plan) Paulson-Bush : “The Bush administration may rescue Wall Street, but what about the economy?”
6/ Este interesant de urmărit aici, http://www.alchimiedesmultitudes.atelier.fr/pdf/extrait1.pdf , curba evoluţiei pe ciclul hype* pentru e-economie (sau e-business) trasată de institutul privat Gartner Group încă din anul 1999.
*Există două interpretări privind apariţia termenului ‘hype’. Una dintre interpretări, de fapt unica avînd în acelaşi timp şi caracteristica de a fi „politiceşte corectă” (în sensul că nu propagă subliminal ‚valori subversive’), este aceea că ‘hype’ ar fi prescurtarea de la termenul englezesc ‘hyperbole’. Traductibil pe româneşte prin cuvîntul hiperbolă, avînd două conotaţii mai cunoscute – o conotaţie geometrică şi o conotaţie literară. Dicţionarul Merriam-Webster explică termenul ‘hyperbole’ prin ‚exagerare extravagantă’. Altă explicaţie face uz de faptul că în slang, ‘hype’ înseamnă starea euforică, trecătoare şi dăunătoare, care a fost provocată de o injecţie cu droguri; cuvîntul ‘hype’ fiind prescurtarea de la ‘hypodermic syringe’, adică siringă hipodermică. Astfel un ‚hype tehnologic’ reprezintă un termen care desemnează şi defineşte starea de speranţă exagerată, şi total eronată de cele mai multe ori, pusă în noile tehnologii.
Titus Filipas
Citesc pe blogul domnului Vlad Popa articolul “Portretul padurarului ratat care a incercat sa salveze economia SUA: Henry Paulson”, http://hymerion.wordpress.com/2008/09/23/portretul-padurarului-ratat-care-a-salvat-economia-sua-henry-paulson/ .
Henry Paulson va rămâne un nume în istoria pieţelor financiare prin faptul că el a pus la cale imensa operaţiune de salvare financiară -„the mother of all bailouts”–, fără să propună şi vreo argumentare teoretică pentru aceasta operaţiune de open market. Prin aceasta, Henry Paulson se abate şi de la preceptele Keynes, şi de la preceptele Hayek.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 