“Banii n –aduc fericirea”, spune viersul de romanţă. Extrem de inteligent. Este aici un amestec de psihologie şi economie politică. În termeni ştiinţifici, versul spune că fericirea nu este fungibilă. Adică nu poate fi vîndută, cumpărată, şi negociată pe piaţă. Spre deosebire de ceea ce spunea cugetătorul englez Jeremy Bentham (1748–1832), care intenţiona să alcătuiască o sinteză între psihologie şi economia politică. Bentham considera că fericirea este de fapt o marfă care poate fi achiziţionată pe piaţa liberă. Fiind, totuşi, cea mai importantă marfă din capitalism, ori „The greatest good”.
Aflând despre această definiţie a fericirii pe care o propunea Jeremy Bentham, filosoful german Friedrich Nietzsche (1844 – 1900) comenta pe la 1888 în cartea Götzen-Dämmerung (Amurgul idolilor) că “Omenirea nu năzuieşte să obţină fericirea fungibilă, numai englezii fac aceasta.”
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 