Paul Goma şi Johnattan Jerusalayem Netanyahu

Citeam în cotidianul Romania libera că Procuratura din R. Moldova a anunţat numele românului arestat la Chişinău : Johnattan Jerusalayem Netanyahu. Probabil că are şi cetăţenia statului Israel. Or, în acest caz cred se vor implica obligatoriu SUA şi UE, nu doar România şi statul Israel. Problema este că acest Johnattan Jerusalayem Netanyahu făcea în respublika Moldova misionarism pentru pravoslavismul mistic rusesc, nu pentru ortodoxia românească. Ca un corolar, de ce acest Johnattan Jerusalayem Netanyahu are cetăţenie românească, iar Paul Goma este lipsit în continuare de cetăţenia românească, drept al său prin naştere ?  Cu ce este “mai ales” Johnattan Jerusalayem Netanyahu decât românul Paul Goma ?  Totul arată că acei copii nevinovaţi din revolta Twitter de la Chişinău au fost manipulaţi. De cine ? Poate că are şi prezidentul Voronin puţină dreptate. Dar serviciile secrete româneşti au servit numai ca proxy  pentru servicii secrete străine. Serviciile secrete româneşti nu mai lucrează în slujba României.

Titus Filipas

Alt blog al Rusiei, atreiacale.wordpress.com/

Purtam o discuţie interesantă cu domnul Cezar Salahor despre marele savant român Eugeniu Coşeriu, vezi http://cezarsalahor.wordpress.com/2008/07/27/eugeniu-coseriu/ .

După ce am inserat : “La ora actuală Rusia, ce şi – a recâştigat puterea economică şi avansează pe “curba de învăţare” postmodernă, a resuscitat vechiul proiect generat de succesul pactului Ribbentrop- Molotov, şi îl aplică în ciberspaţiu! Constat pe panoul blog -ului meu, lipite precum căpuşele, link – uri spre articole din blogosferă concepute într- o subvernaculară pseudo- neolatină grotescă, care îşi spune “limba moldovenească”! La un moment dat am scris pe blog despre “Temele mari ale ortodoxismului românesc : (i) Trebuie să fie furnizate răspunsuri coerente în limba română la atacurile non-ortodocşilor, atacuri care se fac de pe poziţiile filosofiei analitice, împotriva ortodoxiei în general. (ii)Trebuie să eliminăm critic influenţa misticismului rusesc (de genul Vladimir Lossky) din ortodoxismul românesc. (iii) Patriarhul BOR trebuie să îşi asume la modul cel mai serios funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei.” Imediat au reacţionat în subvernaculara lor pseudo- neolatină înţesată cu barbarisme printr -un articol violent. Un nou link – căpuşă care ducea spre acel articol a fost fixat pe panoul blogului meu! Bănuiesc că lucrează în ture (4 oameni pe 24 de ore, cel puţin aşa au   lăsat să se înţeleagă, de exemplu m -au ameninţat cu 4 înjurături!), şi cineva îi plăteşte pentru această muncă. Mai presupun că sunt cetăţeni ruşi veniţi ca stăpâni obraznici în respublika Moldova, cetăţeni ruşi care au făcut şi ceva studii universitare în România (cu burse plătite de statul român!). Dar centrala lor care îi plăteşte şi coordonează acum se găseşte indubitabil la   Moskova. Spun eu aici centralei din Moskova că îi plăteşte degeaba pe acei indivizi care apar cu totul patetici unui basarabean român autentic!”, a intervenit autoritar în discuţie cineva de pe blogul atreiacale (atreiacale.wordpress.com/ ) :

+precizati va rog ce inseamna “eliminarea misticismului rusesc”? Eu stiu ca ortodoxia fara misticism devine un “cod etic de conduita”, lipsita de fond.  Oare exista “misticism rusesc” in timp ce misticismul este o trasatura esentiala a civilizatiei ortodoxe?+

Am răspuns: “Misticismul este o trasatura esentiala a civilizatiei ortodoxe.” Credeţi ce spuneţi?

La acest punct, patronul blogului pe care se făcea disputa, domnul Cezar Salahor, încearcă să arunce o punte de împăciuire între cei doi preopinenţi.

Am răspuns :  Dumitru Stăniloae a fost numai unul dintre absolvenţii facultăţii de teologie din Cernăuţi. Unchiul meu, de asemenea un absolvent al facultăţii de teologie din Cernăuţi, îmi spunea că Dumnezeu este Absolutul. Negaţi că Dumnezeu este Absolutul?

Lucrătorul aflat în acel moment de serviciu pe  atreiacale intervine energic : +Absolutul este un produs al filosofiei, nu al teologiei. “Absolutul” poate fi utilizat la nivel de “limbaj”, “instrument”, asa cum au folosit si Sfintii Parinti sistemul filosofic a lui Platon pentru a reda spiritualitatea ortodoxa. “Absolutul” poate fi echivalent cu Dumnezeu doar în cazul în care este   utilizat în contextul teologiei ortodoxe. Un Absolut “hinduist” nu poate fi Dumnezeu, este un lucru absolut diferit.+

Se pare că lucrătorul acesta nu citise atent tratatul de teologie pozitivă al lui Hegel!

A trebuit să îi explic  : După publicarea scrisorilor sale, găsesc comentarii la presupusele momente lipsite de credinţa în Dumnezeu, pe care Maica Tereza, catolica aromână beatificată de Vatican în 2002, le-ar fi arătat în viaţă. Pe un blog inserat în ziarul britanic Guardian citesc titlul : “A nuanced paragon. Mother Teresa’s letters reveal a woman waging an existential struggle with doubt and depression.” – ‘Nuanţe asupra unui exemplu. Epistolele sale ne dezvăluie o Maica Tereza în luptă existenţială cu deprimarea şi îndoielile .” Iar în Le Monde citesc excerptul dintr-o epistolă a Maicii Tereza : “Quand j’essaie de me tourner vers le Paradis, il y a un tel vide (…) J’appelle, et il n’y a personne pour répondre.” “Când încerc să mă întorc spre Paradis, în faţa mea există vidul (…) Chem, şi nu răspunde nimeni.” Doamne, dar comentariile –nu le redau aici– pe forum de ziar la aceste cuvinte arată un orizont teologic limitat ! Maica Tereza doar ne spune că este imposibilă o relaţie personală a omului cu Dumnezeu. Socot că tocmai aceasta e dovada credinţei adevărate. Atunci când este crucificat, ultimele cuvinte ale lui Iisus Hristos au fost : “Eli Eli lama sabactani?”. Este o întrebare în aramaică, inserată în Psalmii greceşti (Evanghelia lui Matei versetul 27:46, Evanghelia lui Marcu versetul 15:34). Unii teologi au clamat că Tatăl Ceresc pare a-l fi părăsit pe Fiul său. Teologii uită că acestea erau ultimele cuvinte ale Fiului ce era încă simplu om. Iar în Evanghelia lui Marcu, citind versetele numărate de la 16:1 la 16:8, aflăm dezlegarea imposibilăţii relaţiei personale a omului cu Dumnezeu. Când Părintele Dumitru Stăniloae scria: “Nimeni nu poate inainta spre unirea mistica cu Dumnezeu pasind pe o alta cale decat Hristos si nimenea nu poate ajunge la aceasta unire dincolo de Hristos”, de fapt întindea cititorilor o capcană (Constantin Noica proceda la fel în Mathesis, probabil că era modă printre cărturarii români ai perioadei interbelice). Încercaţi să faceţi disjuncţia necesară în echivocul frazei scrise de Părintele Stăniloae.

[…]  Ca parte a ecumenismului, o armie de ‘idiota ‘ -termen folosit în Evul Mediu pentru desemnarea neştiutorilor de teologie– sunt chemaţi să ‘predea religia’ în şcoli. Sînt curios să aflu câţi dintre cei care capătă dreptul de a preda religia cunosc argumentul ontologic al lui Anselme despre existenţa lui Dumnezeu, şi mai ales câţi ştiu că argumentaţia ontologică a Sfântului Anselme reprezintă cea mai concentrată sinteză a doctrinei Sfintei Treimi, elaborată de filosofii teologi cappadocieni din secolul IV ? Câţi ştiu că inceptul doctrinei se datorează Sfântului Ierarh Vasile cel Mare care a fost episcop în Cezareea Cappadociei? În şcoli se va preda de acum înainte ceva despre ‘relaţia omului cu Dumnezeu’, ceea ce este o prostie imensă, căci Dumnezeu   este Absolutul.

[…] Lucrătorul de pe cea de atreiacale mă apostrofează  : + Vreti sa spuneti ca toti Sfintii Parinti sunt eretici. oare Sfintele Taine nu sunt parte a misticii ortodoxe? Oare “Rugaciunea Inimii” este o erezie?+

Trebuie să îi reamintesc o parte din schimbul nostru anterior de replici :  Aţi spus :+Vad ca ca va preocupa mai mult latura rationalista a ortodoxiei, ceea ce unul din Sfinti Parinti numea “nascocire papistasa”.+

Am întrebat atunci :Care ?

“Vreti sa spuneti ca toti Sfintii Parinti sunt eretici.”

Am spus eu aşa ceva ? Când, şi unde ? Totuşi, nu prea înţeleg de ce ţineţi atâta la păstrarea misticismului slav/rusesc, incorporat în ortodoxismul românesc din vremuri slavonice.

Agentul de la atreiacale mă apostrofează iar, cu maxim tupeu :

+Grigorie de Nyssa este si el rus???+

Întreb, realmente uimit  : Şi a vorbit Sfântul Grigorie de Nyssa despre o “nascocire papistasa”? Când şi unde ? Vă rog să citaţi clar documentul.

Agentul de serviciu pe  atreiacale îmi răspunde, prudent :

 +Niciurea nu am scris ca Grygorie de Nyssa spune acest lucru.+

Trebuie să îi menţionez agentului de serviciu ce a postat anterior unul din ei:   +atreiacale (09:19:54) : […] Vad ca ca va preocupa mai mult latura rationalista a ortodoxiei, ceea ce unul din Sfinti Parinti numea “nascocire papistasa”.+

@ atreiacale. Sunteţi o echipă de fapt, lucraţi în ture pe blog, şi nu mai ştie unul ce a postat celălalt ?

Agentul de la atreiacale îmi răspunde  :

+Am scris unul din Sfinţii Părinţi, ai cărui nume, din păcate, îmi scapă. Dar în mod sigur acesta nu este Grigorie de Nyssa.+

Subtil, şi acest agent al Rusiei.

Titus Filipas

Rusia, pe “curba de învăţare” postmodernă

La ora actuală Rusia, ce şi – a recâştigat puterea  economică şi avansează crescendo pe “curba de învăţare” postmodernă, a resuscitat vechiul proiect generat de succesul pactului Ribbentrop- Molotov, şi îl aplică în ciberspaţiu! Constat  pe panoul blog -ului meu, lipite precum căpuşele, link – uri spre articole din blogosferă concepute  într- o subvernaculară pseudo- neolatină grotescă, o subvernaculară care îşi spune “limba moldovenească”! La un moment dat am scris pe blog despre “Temele mari ale ortodoxismului românesc : (i) Trebuie să fie furnizate răspunsuri coerente în limba română la atacurile non-ortodocşilor, atacuri care se fac de pe poziţiile filosofiei analitice, împotriva ortodoxiei în general. (ii)Trebuie să eliminăm critic influenţa misticismului rusesc (de genul Vladimir Lossky) din ortodoxismul românesc. (iii) Patriarhul BOR trebuie să îşi asume la modul cel mai serios funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei.” 

Imediat slugile ruşilor au reacţionat în subvernaculara lor pseudo- neolatină  înţesată cu barbarisme printr -un articol violent în “limba moldovenească” la adresa mea. Un nou link –  căpuşă care ducea spre acel articol a fost fixat pe panoul blogului meu! Bănuiesc că lucrează în ture (4 oameni  pe 24 de ore, cel puţin aşa au lăsat să se înţeleagă, de exemplu m -au ameninţat cu 4 înjurături!), şi cineva îi plăteşte pentru această muncă. Mai presupun că sunt cetăţeni ruşi veniţi ca stăpâni obraznici în respublika Moldova, cetăţeni ruşi care au făcut şi  ceva studii universitare în România (cu burse plătite de statul român, din bani strânşi prin impozitarea cetăţeanului român). Dar centrala lor care îi plăteşte şi coordonează acum se găseşte indubitabil la Moskova. Spun eu aici centralei din  Moskova că îi plăteşte degeaba pe acei indivizi  care apar cu totul patetici unui basarabean  român autentic!  Totodată am rămas surprins să constat că un blogger român de calitate, –este adevărat că la un moment dat declara că nu are un job stabil, şi că are probleme cu banii–, cooperează acuma cu ei, chiar am fost atacat virulent de acel blogger român şi ameninţat cu scrierea unui articol în cea mai corectă vernaculară neolatină orientală împotriva mea! Îl aştept.

Titus Filipas

Din respublika Moldova

Vă semnalăm un caz grav de încălcare a drepturilor omului în respublika Moldova :

http://tudorcojocari.wordpress.com/2008/06/10/revoltator-tineri-acuzati-de-romanism-risca-ani-de-inchisoare/

Acest teritoriu a fost smuls din trupul României de Adolf Hitler şi a fost dat lui Iosif Stalin. Acum liderul său comunist Voronin vrea să introducă teritoriul respublika Moldova ca pe un cal troian al intereselor ruseşti (prin conducerea sa) în Uniunea Europeană. Voinţa aceluiaşi lider comunist persecută cetăţenii ţării care doresc apropierea mai accentuată de România, parte constitutivă a Uniunii Europene. Acei oameni simpli persecutaţi de Voronin au caracter şi ambiţie!

Titus Filipas

Alp Arslan

În anul 1063, murea sultanul  selgiucid Toghrül Beg, după o campanie de cuceriri teritoriale rapide şi surprinzătoare. Însă nu făceau  parte din imperiul selgiucid de atunci  nici Isauria (Siria) de miazănoapte ori de miazăzi, nu făceau parte Anatolia („Rum”, adică „Romania exterioară”), şi nici ţările cele mai bogate din munţii Caucaz. Toghrül Beg a fost urmat la stăpânirea celui mai puternic (întru spiritualitate) imperiu turanic, de nepotul său,  Muhammed ben Da’ud  Alp Arslan (1029–1072), o personalitate mai impresionantă decât Alexandru Macedon. Să spunem că în cea de a treia cruciadă, Saladin a încercat să  imite atitudinea lui  Alp Arslan, –adoptându-i codul de valori–, iar   Richard ‚the Lionheart’ pur şi simplu i-a furat numele, mai puţin codul său de valori totalmente islamice. Să mai spunem că  la 1063 AD, după  vechile principii turcice de justiţie tribală, Alp Arslan nu era îndreptăţit la succesiunea imperiului selgiucid. Venirea lui Alp Arslan la putere în lumea seljukă a însemnat o adevărată  revoluţie juridică: nu s-a mai respectat tradiţia care cerea  preluarea  puterii  de către cel mai competent dintre „bătrâni”, ci au fost urmate principii persano-islamice, implementate de vizirul  Nizam ul-Mulk, numele său fiind  traductibil ad litteram prin sintagma Ordinea  în Regat.  

Vom vorbi în mod special despre eroul Alp Arslan  pentru inserţia mitului său în cultura română, fără a pretinde că dorim  să culturalizăm găgăuzii, care acum nu mai ştiu nimic despre el, deşi eroul acesta legendar face parte din identitatea lor naţională uitată. Găgăuzii din Respublika Moldova, având creierele „spălate” de ideologii de cea mai proastă  calitate ai Moscoviei, au uitat de necesitatea inserţiei  „unităţii  de stil”  în cultura  ce trebuie să  le definească  identitatea. Alt personaj al imperiului selgiucid,  poetul şi matematicianul Omar Khayyam (1048-1131),  este mult mai bine cunoscut de occidentali, de  ruşi, chiar şi de intelectualii români!  Se ştie sigur că  Alp Arslan alege deplin conştient să îmbrăţişeze  religia islamică; abia atunci  dobândeşte  prenumele Muhammad. Acest cavaler medieval turanic  a fost mai viteaz, mai generos, mai eroic, decât orice cavaler medieval european, real ori numai legendar. La preluarea domniei, Alp Arslan,  consiliat de vizirul său înţelept  Nizam al-Mulk, a  îmblânzit   facţiunile  opuse aflate în luptă  fratricidă,  consolidând  astfel imperiul selgiucid. După  ce a fost asigurată  pacea pe  cuprinsul împărăţiei selgiucide, l-a ales pe fiul său Malik Shah I drept virtual  succesor în linie ereditară  la domnie. În primul an al domniei, Alp Arslan a restaurat ordinea în provincii, a câştigat sufletul poporului, şi a redobândit de la fatimizi oraşele cele mai sfinte ale musulmanilor : Mecca şi Medina. Proasta guvernare a califatului  fatimid începând  cu  anul 1050 provocase  inflaţie, foamete şi boli; după care urmează comploturi, revolte şi război civil. Oraşul sirian Alep şi ţinutul din jurul său erau guvernate de o dinastie de beduini care la 1060 rupeau legătura de vasalitate faţă de califatul fatimid. După 1063, Mahmud ibn Mirdas, şeful local  din Alep,  îşi declara vasalitatea faţă de tînărul sultan selgiucid.  

Acţiunea militară a lui Alp Arslan era în principal orientată contra ereticilor fatimizi care conduceau din Cairo. Ea nu era orientată din principiu contra Bizanţului. Însă  acţiunea lui Alp Arslan se ducea  într-un timp când împărăţia romană  traversa o perioadă de conducere politică precară, în tranziţia de extraordinară instabilitate  de la dinastia macedoneană la dinastia comnenă. Între cele două dinastii se află insertul istoric nefericit al dinastiei ‚Dukas’, parveniţi bizantini epitomici, fără scrupule şi fără respectul faţă de valorile romane dovedite chiar şi de către unii dintre uzurpatori. Ceea ce a lipsit Bizanţului atunci, a fost un om de stat comparabil cu vizirul Nizam al-Mulk care asigura ordinea în marele imperiu selgiucid.   

Noul imperiul selgiucid se învecina în părţile lui „ariene” sau occidentale cu vechea împărăţie romană.  Pe vremea împăratului macedonean Nekiforos Focas, bizantinii  recuceriseră de la arabi  o parte din  teritoriile pierdute,  au putut prelua  Siria (Isauria) de miazănoapte,  şi „Al Jazira”. În limba arabă, „Al Jazira” înseamnă „Lunca verde”, şi desemnează geografic teritoriile ripariene de miazănoapte ale Eufratului şi Tigrului. Să observăm că şi în tradiţia ariană  vedică  există o zeiţă a luncilor înverzite care se cheamă „Danu”, de unde o posibilă semnificaţie ariană  pentru numele Danubius. Bizanţul a profitat de luptele inter-arabe fratricide între Califatul Abbasid din Bagdad, şi Califatul Fatimid din Cairo pentru a recâştiga Isauria de miazănoapte şi „Al Jazira” ori străvechea Asirie. Alp Arslan poate că doreşte să  respecte  principiul „drepturilor primului popor”, dar nu ştia că  primul popor acolo nu au fost arabii. Alp Arslan considera sincer că intrarea bizantinilor în „Al Jazira” era o mare nedreptate făcută Islamului. Alp Arslan îşi va dedica viaţa apărării cuceririlor arabe ale Islamului. În consecinţă, hotărăşte să îndrepte acea greşeală  a bizantinilor. La fel ca varegii Rus şi Normanzii, viteazul Alp Arslan iubeşte mobilitatea pe uscat,  şi pentru aceasta foloseşte reţeaua de drumuri romane, perfect întreţinute  de bizantini. După  ce trece Eufratul, aleargă  cu caii pe drumuri perfecte şi ajunge repede în Cezarea Cappadociei, actualmente în Turcia. Cetăţenii Turciei moderne se  mândresc că  naţiunea a fost „ctitorită” de  Alp Arslan printr-acea   acţiune. Dar a fost în esenţă un act predatorial, căci turcii selgiucizi fură   podoabele nepreţuite ale bisericii Sfântului Vasile  cel Mare  din Cezareea Capadociei. Sfântul Vasilie  cel Mare s-a născut probabil la anul 329, şi a murit la anul 379. Despre el s-a scris fraza de caracterizare concisă dar extrem de exactă: „Basilius Caesariensis episcopus Cappadociae clarus habetur, qui multa continentiae et ingenii bona uno superbiae malo perdidit.”,  adică ‘Vasilie din Cezareea, episcopul Cappadociei este reputat; marile sale calităţi de reţinere şi de inteligenţă au fost alterate numai de orgoliul său nemăsurat.’. Vasile  cel Mare este un geniu din „triada cea vestită” a   teologilor cappadocieni  din secolul IV care au încercat să reconcilieze filosofia antică şi religia creştină, lucrarea lor fiind preluată de Sfântul Anselme şi franciscanul Roger Bacon, de asemenea influenţând  isihasmul lui Grigore Palamas incorporat în ortodoxie.  

Atras mai departe de drumurile romane excelente, cât şi de sporirea  moştenirii selgiucide pe care o va lăsa fiului său, Alp Arslan mărşăluieşte spre  Armenia şi Gruzia (Georgia),  pe care le cucereşte la  1064.  Asia Mică ori provincia Anatolia,  unde se afla baza „puterii thematice” a Imperiului Bizantin,  va fi pierdută  numai  în anul 1071 prin surprinzătoarea victorie a turcilor selgiucizi  în bătălia purtată lângă lacul Van. Mai apoi, vor fi  chemaţi cruciaţii europeni occidentali, în principiu pentru a lupta împotriva turcilor selgiucizi. Dar intenţia lor secretă,  mărturisită brutal uneori,  a fost jefuirea bogăţiilor  din Constantinopol. În 1204, vor reuşi. Surprinzător, peste două sute de ani trecuţi de la  Manzikert, împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a recâştigat  la anul 1261 oraşul Constantinopol  fiind  însoţit  de o gardă de cavaleri selgiucizi!  Este şi aceasta o lecţie a istoriei  universale,  despre care  profesorul Samuel Phillips Huntington, autorul celebrului eseu  publicat în 1993:  „Conflictul civilizaţiilor” (‚The Clash of Civilizations’),  pare să  nu fi auzit. Garda călăreţilor selgiucizi era comandată   de   Izzeddin Gaigaus al II-lea, fostul sultan de Rum având capitala la Konya. La 1098, Anselme de Ribaumont localiza Iconium (sau Konya selgiucidă) în Romania, şi vedea prea puţini  turci acolo. În  limba arabă,  „Rum” înseamnă Romania.  Trebuie să recunoaştem că, după toate standardele moderne,  era o  evoluţie culturală uluitoare a tribului de găgăuzi:  din Turan, prin Rum,  la  Constantinopol!  Teritoriul sultanatului Rum fiind controlat pe atunci de  mongoli, Gaigaus  cere Împăratului de aur  dreptul de aşezare pe alt teritoriu din Romania. Istoria nu consemnează totuşi acest drept ca pe un hrisov, ci doar ca pe un simplu „ordin de deplasare” pentru îndeplinirea unei sarcini: restaurarea drepturilor Romaniei asupra vechii ‚theme’ Podunavia. Clamarea lui Mircea cel Bătrân asupra Podunaviei era şi racordarea instituţiei statale  pe care o construia,   la drepturile Romaniei.  Mihail al VIII-lea Paleologul, ce era convins că va recâştiga Anatolia,  îi învoieşte numai temporar  în ţinuturile pontice apusene, unde aceşti turci selgiucizi rămân cunoscuţi după numele şefului lor, adică: „găgăuzi”. Deci „găgăuzii” au avut chiar dintru bun  început, adică plecând de  la   străbunul lor aproape mitic Gaigaus al II-lea, statut de legitimitate numai ca „locuitori în Romania”!  Atunci când găgăuzii din Respublika Moldova sunt manipulaţi de propaganda rusească împotriva României, înseamnă  că  ei nu îşi cunosc propria lor istorie, care este intim legată de acţiunile şi deciziile acestor două  personaje capitale din istoria lumii: Alp Arslan şi Mihail al VIII-lea Paleologul.  „Drepturile” pe care găgăuzii de azi cred că le-au obţinut de la Rusia în Respublika Moldova nu au valoare intrinsecă, ele au fost impuse numai prin forţele armatei a 14-a condusă de răposatul general Lebed. Şi ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-i ierte păcatele, căci mulţi tineri români a mai omorât! Românii nu  vor ierta vreodată armata  a 14-a rusească pentru genocidul comis împotriva lor. Titus Filipas

“Limba moldovenească” 1,2,3,…

‘Parlamentul UE a oficializat limba moldovenească’, s-a scris în presă. Dar care ‘limbă moldovenească’ ?  Influenţa rusească alterează profund limbajul nativilor români, astfel încât  practic, în fiecare sat sau orăşel unde se instalau agresiv ruşii,  începea să se folosească varianta proprie de ‘limbă moldovenească’. Aşa  că putem spune ca pe o certitudine: Câţi mujici ruşi sunt instalaţi acum în RESPUBLIKA MOLDOVA, –Voronin* fiind ‘primus inter pares’–, tot atâtea variante de ‘limbă moldovenească’ există. De fapt ‘limba moldovenească’ (1,2,3,…) are statutul unei  sub-vernaculare groteşti. Dar iată ca un mujic rus instalat confortabil în RESPUBLIKA MOLDOVA se proclamă singur ‘Lăpuşnean’ !

Doamne ! Mujicii ruşi i-au transformat pe răzeşii de la Nistru în oase risipite până la Magadan! Titus Filipas

*Am aflat acum că Voronin este de fapt un biet basarabean român supravieţuitor din Rusia!

Foametea din respublika Moldova

Partea Moldovei dintre Prut şi Nistru este partea cea mai productivă a Moldovei istorice. Toate rudele mele de sânge erau din judeţul Soroca. Îmi povesteau că acolo era raiul pe pământ. Dar au venit ruşii, cu gestionarea predatorială a resurselor în stilul managerial Gosudar. Întrebarea poeziei populare de la Nistru suna astfel : ‘Rus, rus, paparus,/ Cine dracu te-a adus?’. Acolo, în RESPUBLIKA MOLDOVA şi Ukraina, se manifestă şi acum consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov, catastrofal pentru unii, favorabil pentru alţii. Pentru România, puterile SUA şi UE nu au aplicat principiul reversibilităţii, aşa cum au procedat totuşi pentru Estonia, Letonia, Lituania. Ar fi însemnat să deranjeze Ukraina, ‘marele stat’. Titus Filipas

Causandi locus

Abandonarea Capitulaţiilor  la 1877-1878 a fost causandi locus pentru împământenirile  care au condus la sângerosul an 1907.  Cu temeri faţă de blestemul cuvântului, acei carpetbaggers impun şi deformarea limbii române,  forma corectă este înpământenire, vezi şi mărturia evreului creştinat  Ionathan X. Uranus. Renunţarea noastră  laşă la  Capitulaţii  în  perioada 1877-1878 a însemnat renunţarea la funcţia  de ‚sistem roman’, o funcţie reprezentată  ca stemă  prin simbolul  vulturului  bicefal,  şi  asumată de Ştefan cel Mare şi de Basarabi. „Independenţa de la 1877”, –ghilimelele  sunt obligatorii–, a însemnat  în toate privinţele  şi renunţarea politicienilor români la moştenirea istorică a Basarabilor. După  ‚independenţa de la 1877’, ‚monumente ale independenţei’  s-au ridicat în localităţile României. Sculptorul Constantin Brâncuşi le denumea ‚monumentele  cu cioară’. Acvila dubioasă a  independenţei  frivole, „cioara”,  însemna  renunţarea  la vulturul bicefal, simbolul Basarabilor. Vulturul bicefal din Romania fu lăsat doar puterii coloniale,  Rusia. Pe tricolorul Respublikii Moldova s-a pus „cioara”, l-am citat pe Constantin Brâncuşi. „Cioara” pe tricolorul României actuale arată natura profund anti-românească a „revoluţiei” de la 1989.  Proba vizibilă că nu sîntem independenţi este   „cioara”  pe stemă şi drapel. Titus Filipas