Posts Tagged ‘pruncii români’

“Pruncii români” îi citeau pe Condillac şi de Tracy

octombrie 1, 2009

Un coleg de blogosferă a comentat critic ştirea: “România nu şi-a propus să iasă din criză prin eforturi proprii pentru că nu poate, a recunoscut miercuri preşedintele Traian Băsescu în faţa oamenilor de afaceri ialomiţeni.” Voi continua, în felul meu, analiza. Deci este vorba despre inexistenţa unor “eforturi intelectuale proprii” pentru construirea unei doctrine economice a ieşirii din criză. Preşedintele Traian Băsescu recunoaşte şi sprijină prin numirea în roluri de conducere mari, drept “elită intelectuală” a României, pe culturnicii GDS. Grupul culturnicilor de elită pare a fi condus de Vladimir Tismăneanu- Tismeneţki şi de Andrei Pleşu. Plec de la un articol publicat la adresa URL  http://www.adevarul.ro/articole/ce-stiu-si-ce-pot-economistii.html , unde Andrei Pleşu declara cu nepăsare impertinentă : „În ce mă priveşte, când e vorba de economie, nici nu ştiu, nici nu pot. Mă tem că sunt mai mult decât incompetent: sunt inapt. Îmi lipseşte, probabil, alcătuirea mentală necesară pentru a pricepe rapid şi adecvat despre ce este vorba.” Deşi este manager al unor sume uriaşe pe care le primeşte de la statul român,  Andrei Pleşu îşi mărturiseşte incompetenţa crasă în chestiuni de economie. Or, deja prima generaţie a Şcolii de la Sfântu Sava, –unde s-au format ideologii naţionalismului românesc calificat de culturnicii de elită drept “abject”–, studia foarte serios doctrina economică. La fel ca eroul romantic rus Evghenii Oneghin, “pruncii  români” îi abandonau pe “Teocrit şi Homer” în favoarea unor autori de economie politică. Dacă  Evghenii Oneghin, –cum  scrie Alexandru Puşkin–,  îl prefera pe Adam Smith, “pruncii  români” îi citeau pe Bonnot de Condillac şi Destutt de Tracy. Deci există o bază  de cooperare intergeneraţională pentru reflecţia noastră. Generaţia de azi a naţionalismului ideologic românesc trebuie să construiască soluţii pentru a extrage Ţara din capcana recesiunii. În treacăt fie spus, este uimitoare nonşalanţa acceptării uriaşului împrumut de 20 de miliarde de euroi de către puterea  actuală, fără a cere şi un soft – algoritm, o soluţie sistematică a problemei ieşirii din criza economică. Soluţie pe care cei care ne-au dat banii fără îndoială că o posedă. Schimbarea de regim politic înseamnă şi o  luptă contra acestei ignoranţe economice a puterii.

Titus Filipas

Doctrina pentru TVA

decembrie 18, 2008

Discuţia a plecat de la articolul Crestin-democratia: sfarsit sau renastere?”, publicat la http://www.romanialibera.ro/a141573/crestin-democratia-sfarsit-sau-renastere.html .

Mi s-a părut ceva incomplet. Am comentat :

Elementele doctrinei democrat-creştine apar prima oară în textele abatelui Bonnot de Condillac (1715-1780). În Şcoala de la Sfântu Sava înfiinţată de Gheorghe Lazăr în Bucureşti au fost aduse, de către Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu, multe dintre textele educaţionale scrise de Condillac pentru Infantele de Parma dar folosite ulterior şi de “pruncii români”. Aşa încât educaţia în spiritul ideologiei democrat-creştine s-a făcut chiar de la întemeierea şcolii româneşti moderne în secolul XIX.

Cineva a răspuns : +Nu exista o doctrina crestin-democrata. Acest curent politic preia elemente doctrinare de dreapta si de stanga sub o umbrela crestina. Prezent in Europa in special in tarile cu un trecut fascist si in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta. Crestin democratia ar putea fi descrisa ca o combinatie intre liberalism economic si conservatorism social.+

Am dat două replici:

1/ Primii doctrinari ai liberalismului economic au fost Adam Smith (1723 – 1790), prin cartea ‘The Wealth of Nations’ (Bogăţia naţiunilor) din 1776, şi Bonnot de Condillac, prin cartea ‘Le Commerce et le gouvernement considérés relativement l’un à l’autre’, care datează tot din 1776. Amândouă cărţile mi se par la fel de bune. Dar în secolul XIX se dezvoltă economia politică neoclasică, bazată pe noţiunea de ‘utilitate marginală’. Bineînţeles, conceptul de ‘utilitate marginală’ pleacă de la conceptul de utilitate. Care lipseşte în cartea doctrinară a lui Adam Smith, dar apare în cartea doctrinară scrisă de Condillac. Din aceasta cauză, în ‘Teoria economiei politice’ (Theory of Political Economy), cu prima editare în 1871, economistul britanic William Stanley Jevons scria: „Îmi apare tot mai limpede faptul că economiştii englezi au trăit până acum într- un fel de paradis al nebunilor. Adevărul economic se află de partea şcolii de economie politică pe care au creat- o francezii.”

2/ Sub eticheta CDU de la comentarii scrie: ‘Nu exista o doctrina crestin-democrata. Acest curent politic preia elemente doctrinare de dreapta si de stanga sub o umbrela crestina. Prezent in Europa in special in tarile cu un trecut fascist si in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta.’ Găsesc că tema propusă pentru discuţie de colegul meu pe forum RL este deosebit de interesantă. Ţările cu un trecut fascist din Europa, după cel de al doilea război mondial aveau ţesutul social complet sfâşiat. Refacerea lui s-a făcut în Italia prin activarea, –mai mult ori mai puţin spontană–, a curentului politic Democrazia Cristiana, iar în Germania (exceptând zona de Est) prin combinaţia de partide CDU şi CSU care împărtăşeau de facto aceeaşi doctrină, deşi ele îşi împărţeau teritoriile în Germania Occidentală. CSU domina Bavaria, unde politica sa economică a adus o prosperitate de vârf. Doctrina creştin-socială din CSU are ca sursă a discursului prim ideile iluministului Condillac, după cum este influenţată şi de ideile expuse în Rerum Novarum. De asemenea, ‘in America Latina, in zone unde religia romano-catolica e predominanta’ (dar unde nu este predominanta religia romano-catolica in America latina?, intreb eu retoric), militantismul creştin-social al unor preoţi romano-catolici se sprijiină certamente (şi) pe enciclica Rerum Novarum. Revenind la Europa, uniformitatea din Europa Occidentală produsă de apartenenţa unor ţări la Piaţa Comună aducea prosperitate nu doar în Bavaria. În prosperitatea Franţei construită de perioada ‘les trente glorieuses’ , un rol deloc neglijabil în tentativa de construire a statului providenţial pentru toată populaţia l-a jucat impozitarea TVA, inventată printr-o politică extrem de proactivă a economiştilor francezi. Însă doctrina economică riguroasă pentru TVA pleacă tot de la ideile lui Condillac: definiţia valorii economice prin utilitate, precum şi rolul comerţului în adăugarea de valoare.

Titus Filipas

Elementele doctrinei democrat-creştine

decembrie 14, 2008

Domnul Nicolae Drăguşin pune aici http://www.romanialibera.ro/a141573/crestin-democratia-sfarsit-sau-renastere.html , întrebarea : „Creştin-democraţia: sfârşit sau renaştere?”

Elementele doctrinei democrat-creştine  apar prima oară în textele abatelui Bonnot de Condillac (1715-1780). În Şcoala de la Sfântu Sava înfiinţată de Gheorghe Lazăr în Bucureşti au fost aduse, de către Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu, multe dintre textele educaţionale scrise de Condillac pentru Infantele de Parma dar folosite ulterior şi de “pruncii români”. Aşa încât educaţia în spiritul ideologiei democrat-creştine s-a făcut chiar de la întemeierea şcolii   româneşti moderne în secolul XIX.

Titus Filipas