Rusia, pe “curba de învăţare” postmodernă

La ora actuală Rusia, ce şi – a recâştigat puterea  economică şi avansează crescendo pe “curba de învăţare” postmodernă, a resuscitat vechiul proiect generat de succesul pactului Ribbentrop- Molotov, şi îl aplică în ciberspaţiu! Constat  pe panoul blog -ului meu, lipite precum căpuşele, link – uri spre articole din blogosferă concepute  într- o subvernaculară pseudo- neolatină grotescă, o subvernaculară care îşi spune “limba moldovenească”! La un moment dat am scris pe blog despre “Temele mari ale ortodoxismului românesc : (i) Trebuie să fie furnizate răspunsuri coerente în limba română la atacurile non-ortodocşilor, atacuri care se fac de pe poziţiile filosofiei analitice, împotriva ortodoxiei în general. (ii)Trebuie să eliminăm critic influenţa misticismului rusesc (de genul Vladimir Lossky) din ortodoxismul românesc. (iii) Patriarhul BOR trebuie să îşi asume la modul cel mai serios funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei.” 

Imediat slugile ruşilor au reacţionat în subvernaculara lor pseudo- neolatină  înţesată cu barbarisme printr -un articol violent în “limba moldovenească” la adresa mea. Un nou link –  căpuşă care ducea spre acel articol a fost fixat pe panoul blogului meu! Bănuiesc că lucrează în ture (4 oameni  pe 24 de ore, cel puţin aşa au lăsat să se înţeleagă, de exemplu m -au ameninţat cu 4 înjurături!), şi cineva îi plăteşte pentru această muncă. Mai presupun că sunt cetăţeni ruşi veniţi ca stăpâni obraznici în respublika Moldova, cetăţeni ruşi care au făcut şi  ceva studii universitare în România (cu burse plătite de statul român, din bani strânşi prin impozitarea cetăţeanului român). Dar centrala lor care îi plăteşte şi coordonează acum se găseşte indubitabil la Moskova. Spun eu aici centralei din  Moskova că îi plăteşte degeaba pe acei indivizi  care apar cu totul patetici unui basarabean  român autentic!  Totodată am rămas surprins să constat că un blogger român de calitate, –este adevărat că la un moment dat declara că nu are un job stabil, şi că are probleme cu banii–, cooperează acuma cu ei, chiar am fost atacat virulent de acel blogger român şi ameninţat cu scrierea unui articol în cea mai corectă vernaculară neolatină orientală împotriva mea! Îl aştept.

Titus Filipas

Ezra şi Cassiodor

Interferenţa de arhetipuri culturale din  romanul Scrinul negru  de G. Călinescu, –text care este quintesenţial tutorial de rezistenţă rumânească–, reprezintă ceva caracteristic pentru literatura română,  ceva perfect normal pentru un spirit din Romania Orientală, însă probabil  că pare fenomen  cultural paroxistic unui om postmodern, educat în spirit turboconsumerist. Propunem aici spre lectură doar un foarte scurt excerpt din romanul  Scrinul negru :

« Se opriră puţin în faţa unui cuptor  de recoacere  […].– Seamănă, observă arhitectul, cu mormântul lui Teodoric. »

Să ne reamintim că mausoleul lui Teodoric se află la Ravenna. Iar la curtea lui Teodoric,  funcţia de magister officiorum  fusese îndeplinită de omul de litere Cassiodorus, un autor latin influenţat de opera călugărilor  sciţi Ioan Cassian şi Dionisie cel Mic (Exiguus). Cassiodorus a fost apoi copiat de gotul ‚socii’-alizat Jordanes în scrierile sale despre geţi.

În manuscrisul chemat Codex Amiatinus  este desenat un portret al lui Cassiodor,  o imagine congruentă  cu portretul apocrif, fictiv, al scribului Ezra, redactorul  textelor Vechiului Testament. Ezra  restaurează Legile, şi acelaşi  program era expus de  Cassiodor  în textul său care prevestea umanismul:  Institutiones divinarum et humanarum littera. În această carte, scriitorul protoromân  Ioan Cassian  era citat frecvent, iar marele cărturar protoromân Dionisie cel Mic are singura biografie scrisă chiar de către  o persoană care l- a cunoscut direct.

Stilul lui Cassiodorus  pare   extrem de retoric şi de manierat unui cititor postmodern, trebuie să recunoaştem cu sinceritate că acest stil nu place acum orişicui. Dar la curtea regelui got din Ravenna, pe vremea lui Teodoric apoi pe vremea regenţei pentru Atalaric,  talentele de scrib şi de secretar demonstrate de Cassiodor  erau  deosebit de apreciate. Semnificative documente  publice au fost redactate de Cassiodorus. Acest magister officiorum  păstra scrinuri cu scrisori despre afaceri publice şi despre  cele private. Tot la Ravenna se găseşte şi mormântul  poetului Dante. Dar nu cred că aluzia culturală a lui G. Călinescu  se referă la Dante, ci la Cassiodor.Titus Filipas

 

Speranţe în limbajul românesc postmodern

Găsesc pe blogul http://indrazneste.wordpress.com/, o mostră foarte relevantă pentru evoluţia limbajului românesc postmodern. Lectura textelor este încărcată de speranţe pentru această biată vernaculară neolatină orientală. Sînt extrem de tentat să citez un excerpt luat din paginile weblogului menţionat : “Nebunia? E incertitudinea dusă la extrem.”Splendidă definiţie!

Titus Filipas

Lipsa lecturii din Vechiul Testament

Citesc pe blogul http://patratosu.wordpress.com/, postarea:„In ton cu tristetea din aceste zile dar si cu post-ul curent haide-ti sa ne reamintim si sa reflectam la niste versuri.”

Noi reflectăm mai întâi la gramatica românească folosită pentru aşezarea cuvintelor în fraza corectă. Nu se află acest îndemn şi la începutul Evangheliei lui Ioan? Dar greşeala de ortografie din postarea precedentă se datorează, cred eu, mai ales lipsei lecturii din Vechiul Testament.Mai avem oare nevoie de lectura Vechiului Testament, acum, în timpul postmodern?, mi se poate eventual replica de către unii neoprotestanţi. Eu ţin să le reamintesc că într-o primă accepţiune, postmodernismul se defineşte drept întoarcere la tradiţie, ar fi astfel opus modernităţii. „Modernitatea” este o ambiţie de performanţă a Civilizaţiei. Această „modernitate” era deja descrisă – şi respinsă – de Vechiul Testament : „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul.” (Geneza, 11 : 4).Titus Filipas

Principiul precauţionar la Cartesius

Găsesc pe blogul http://brainstormer07.wordpress.com/2007/12/24/frica/ , excerptul: “Frica sau groaza, care este contrariul cutezanţei, nu-i numai o răceală, ci şi o tulburare şi o spaimă a sufletului; ea îi taie puterea de a rezista nenorocirilor pe care le bănuieşte la tot pasul. (…) De aceea, nu-i un sentiment particular; e numai un prisos de laşitate, de spaimă si de teamă întotdeauna vicios. (…) Şi pentru că principala cauză a fricii este surpriza, nu-i leac mai bun ca să te fereşti de ea decât acela de a folosi premeditarea şi de a te pregăti să întâmpini toate evenimentele care pot stârni teama.” După Descartes, “Les passions de l’âme”.Citatul cartezian este bine ales pentru sfârşitul de an 2007, când s-a tot vorbit despre dezvoltarea durabilă. Este chiar formularea carteziană a principiului precauţionar din cunoaşterea prudenţială, parte necesară de weltanschauung postmodern.Titus Filipas