Relansarea economiei se putea face fie printr-o “politică a ofertei”, fie printr-o “politică a cererii”. Dacă s-ar fi recurs la relansarea economiei americane printr-o “politică a ofertei”, aceasta ar fi implicat foarte multe reforme structurale, care trebuiau să fie temeinic gândite. Or, “gândirea temeinică” nu face parte din psihologia turboconsumeristă americană. Atunci s-a recurs la relansarea economiei americane printr-o “politică a cererii”. De aici îndatorarea publică masivă. În acord cu echivalenţa ricardiană, datoria va fi plătită de generaţiile viitoare. Care pot trăi şi în alte ţări ale lumii, nu doar în America. Paradox pe care se bazează hiperputerea americană!
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 