Cum se închide cercul la nivelul egalităţii „debitului de parale”?

Confuzia cea mai mare în aplicarea indicatorului agregat PIB la noi, confuzie existentă şi înainte de 1989, şi după 1989 : Deci veniturile asociate cu factorii de producţie sunt flux pe un semicerc din macroeconomie, apoi cheltuielile de consum sunt flux pe celălalt semicerc. Cum se închide cercul la nivelul egalităţii „debitului de parale” pe cele două semicercuri ? Nu înţeleg, la o adică, de ce s-a mai făcut „revoluţia” din 1989 la noi ? Seniorul Corneliu Coposu nu ne-a explicat.
Titus Filipas

Idei formulate de Nicolae Georgescu-Roegen

Citesc la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/10/25/sarbatorile-toamnei-la-tohani-in-prahova/ , că „mai multe companii din China au concesionat, in totalitate, spatiul Parcului industrial din Mizil.”

China înregistrează în prezent un ritm de creştere anual de aproape 9 % (discutăm despre PIB), şi specialiştii lor în dezvoltare economică se tem foarte mult de apariţia unor bule energetice şi tehnologice foarte mari. De aici şi politica de reducere a riscurilor printr-o diversificare, cum ar fi participarea la creşterea unor parcuri industriale din alte zone ale lumii. Pe de altă parte, vreau să aduc în atenţia dumneavoastră un articol foarte recent din New York Times, vezi adresa URL  http://www.nytimes.com/gwire/2009/10/23/23greenwire-new-school-of-thought-brings-energy-to-the-dis-63367.html?emc=eta1 , privind dezvoltarea ştiinţifică a noilor industrii. Unul dintre raportorii la care se referă articolul menţionat din New York Times este Dr. Phil Henshaw. Din întâmplare (fericită), fac parte împreună cu Dr. Phil Henshaw din aceeaşi comunitate epistemică pe Internet, unde sunt discutate cele mai noi şi acute subiecte din Ecologia Industrială. I-am expediat imediat un e-mail cu acest conţinut: +Dear Dr. Phil Henshaw: Thank you for the information on this topic, and  for your attached  texts. Here, in Romania, where Nicolae Georgescu-Roegen was born and studied, this field of intellectual interest is not so new. I wrote two books, in Romanian language, on these topics. The entire industry of the country was predatorially dismantled after the so called “1989 revolution”, and we are trying to construct the new industry on these ecologico-economic principles.+  Deci noile parcuri industriale din România trebuie (ar trebui) să ţină cont de ideile de pionierat formulate de  Nicolae Georgescu-Roegen.

Titus Filipas

Prima victimă a “consensului de la Washington”

Sfârşitul anului 2001 şi începutul lui 2002 ne-au arătat prăbuşirea finanţelor Argentinei. Chiar dacă se află la antipozi, acea cădere ar putea fi un izvor de învăţăminte pentru noi. Manifestaţiile de stradă ale reprezentanţilor disperaţi, -cu fizionomii la fel de serioase ca şi ale păgubiţilor români de la FNI-, ai clasei mijlocii din Republica de Argentina, o ţară fabulos de bogată, a cărei natură şi ai cărei oameni o aduseseră până la un PIB de 8000 de dolari pe cap de locuitor, dar în care, timp de mai bine de un deceniu, reglementările de fier impuse de FMI au forţat întregul sistem bancar al ţării să se comporte ca un imens F.N.I. de la noi, banii clasei mijlocii argentiniene fiind transferaţi,- printr-un foarte convenabil ‘efect de sifon’ financiar descris atât de bine de unul dintre ‘oamenii preşedintelui’ John F. Kennedy, laureatul Nobel pentru economie în 1981, James Tobin-, spre alte ţări. Bineînţeles, F.M.I. neagă orice vină in declanşarea crizei monetare argentiniene. Totuşi decizia luată în 1991 de Argentina de a lega moneda naţională de dolarul american printr-o paritate strictă de unu la unu a fost lăudată de experţii de la F.M.I.. Ce însemna respectarea strictă a parităţii? Obligaţia de a dispune realmente de echivalentul aceleeaşi sume în dolari, pentru orice emisie nouă de bilete de bancă în peso. Astfel a putut să fie învinsă hiperinflaţia ce domnea în ţară, când în magazine etichetele cu preţuri trebuiau schimbate din oră în oră. Stricteţea respectării parităţii a redus inflaţia la zero, dar a atras nenumărate sacrificii pentru cea mai mare parte a populaţiei, plus o surpriză a sifonării dolarilor. În tot acest timp, guvernarea Argentinei a primit nenumărate elogii din partea F.M.I.. Domnul Horst Kohler, directorul general al Fondului, declara în septembrie 2001, când primele semne ale crizei se conturau, că ‘argentinienii nu sunt singuri’ şi Fondul Monetar Internaţional ‘îi va sprijini’. Totuşi, pe data de 5 decembrie, consiliul de administraţie al F.M.I. refuza un vărsământ de 1,2 miliarde de dolari către Argentina, bani promişi în august! În felul acesta, într-un mod premeditat, F.M.I. a încetat să mai sprijine guvernarea argentiniană democratic aleasă, sprijin ce era aşteptat chiar la momentul  ei cel mai critic. Atunci a dispărut credibilitatea sa faţă de populaţie, faţă de investitori, imprimându-se micul impuls necesar debaclului ce a urmat. Se poate vedea din analiza crizei argentiniene faptul că F.M.I. -ul nu-i altceva decât un gigantic Boa Constrictor pe care finanţele internaţionaliste oculte îl folosesc pentru a sugruma diversele identităţi naţionale ce îndrăznesc să devina prea independente. Argentina a plătit poate un preţ pentru că a început războiul Malvinelor. Este amuzant că atunci când acest Constrictor a încercat să înghită şi Rusia, ea s-a dovedit prea mare pentru puterile lui, astfel ca în 1998 domnul Michel Campdessus, directorul de atunci al Fondului, şi-a cerut scuze în mod public. Cred că-i prea puţin probabil ca F.M.I. să repete acelaşi gest faţă de Argentina. Însă e o certitudine că Fondul Monetar Internaţional nu îşi va cere vreodată scuze pentru politica incorectă pe care o practică acum faţă de România. Pentru ce trebuie doborâtă România? Pur şi simplu pentru că numele acestui stat este România, principala stâncă rezistentă a Latinităţii Orientale. Ştiam, iar până la un anumit punct chiar înţelegeam, că românofobia e specifică Răsăritului Kievan ori Moscovit. Mult mai primejdioasă pentru noi este românofobia Occidentului. Fondată de Voltaire şi continuată în secolul XX de Hannah Arendt, iar acum de Alexandra Laignel-lavastine şi Robert D. Kaplan. În cartea acestui  reporter de la ‘The Atlantic Monthly’, intitulată „Spre răsărit, către Tartaria„, se insinuează ideea perfidă şi devastatoare că sursa răului ce se află în români este faptul că ei „Vorbesc o limbă latină, spre deosebire de popoarele din jur” . Domnul Robert D. Kaplan practică, într-adevăr, o cultură a cinismului.

Titus Filipas

Joburi de tip Agenda 21 pentru profesori

Salariile în educaţia preuniversitară românească sunt atât de mici, încât nu permit o alimentaţie corectă, pentru ca “sângele să curgă, iar creierul să dea roade”, cum remarca, şi pe bună dreptate, un dascăl din preuniversitar pe un forum de ziar central. Este nevoie stringentă de reforme structurale în educaţie, iar aceasta presupune o politică proactivă a ofertei prin abordarea conceptuală descendentă (top-down approach) la Ministerul Educaţiei. Alături de structurile instituţionale din şcoli, pentru care profesorii primesc salarii de mizerie, este nevoie şi de structuri asociative, care să asigure un al doilea job, chiar în clădirea şcolii, pentru profesorii care doresc să înveţe abordările noi ce ţin de practica dezvoltării durabile. De exemplu, se spune că 6% din PIB trebuie să meargă pentru infrastructura în educaţie. Dar este absolut necesară şi infrastructura Web 2.0 în educaţie. Aici intervine problema fluxurilor informaţionale care se propagă prin respectiva infrastructură. Din cauza  aceasta noi am propus dezvoltarea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate a fiecărei şcoli, implicând joburi de tip Agenda 21 pentru profesori, antrenând de asemenea elevii şcolii (şi părinţii lor) pentru furnizarea datelor acelei Agenda 21 de proximitate a şcolii. Sigur, este nevoie de cursuri de perfecţionare ale profesorilor din preuniversitar, unele sindicate cer chiar în mod expres aceasta (Spiru Haret), altele nu se implică. Este un spaţiu de muncă imens, există fonduri pentru aceste proiecte, problema este că unii fac să funcţioneze proiectele chiar la stadiul dell’arte, şi alţii iau banii! În aceste condiţii, totul se blochează chiar din start.

Titus Filipas