Pe data de 12 februarie 1926, metafizicianul Nae Ionescu le spunea ceremonios studenţilor săi de la Universitatea din Bucureşti veniţi acolo pentru o specializare în pedagogie*: „Vă aduceţi, desigur, aminte [de] Psihologia de Găvănescul”. Nu era cea mai fericită alegere. „Psihologia lui Găvănescul” a introdus o mare eroare în cultura română: Interpretarea empirismului Locke-an ca “realitate directă”. Această abordare a Găvănescului a condus la ce s -a chemat ulterior ‚legionarismul de stânga’. El are în comun cu marxismul asertarea doctrinară a “realităţii directe”. Numai că, în vreme ce la marxişti “realitatea directă” era dialectică, justificată prin lupta de clasă, ‚legionarii de stânga’ considerau sistemul construit pe baza “realităţii directe” ca pe un adevăr apodictic. El însuşi, Nae Ionescu, nu a susţinut vreodată “realitatea directă” a legionarilor de stânga. Cu atât mai puţin “realitatea directă” marxistă. Prelegerile lui Nae Ionescu au fost de o calitate intelectuală excepţională, neegalată până acum în cultura română. Către sfârşitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu ţinea o prelegere lămuritoare despre realitate şi cauzalitate studenţilor Universităţii din Bucureşti veniţi pentru specializarea în pedagogie. Din epistemologia kantiană se ştie că sistemul construit prin atribuirea de realitate obiectivă percepţiilor este falacios. Prelegerea lui Nae Ionescu stârneşte entuziasmul unei generaţii noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituţia realităţii a format un Ego naţional într-o naţiune rămasă practic fără învăţători – morţi luptând în primul război mondial. Ideile din prelegere descend fără condescendenţă în cultura română, influenţând mai ales „dăscălimea” tînără, ce îşi va construi altfel lecţiile. A fost un exemplu superb de „top-down approach”, de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvăţată de naţiunea noastră, căci numai aşa poate fi continuat un Ego naţional românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice, deviante pentru că non-epistemologice, folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe epistemologia intelectualistă, sunt tendenţioase si lamentabile. Există, fără îndoială, o participare la construirea Spiritului prin racordarea lecţiei de realitate Ex Cathedra în Limba Română cu nenumăratele abordări conceptuale ascendente. Prin acea racordare, manifestată ca Mişcare Naţională, prelegerile lui Nae Ionescu au fost punct pivotal în discursul verbal românesc. Care începe să construiască liber şi deliberat ‚reprezentări ontologice’ depăşind frontiera copilărească a limbajului matern. Vedem după acea salutară şi decisivă intervenţie a metafizicii în cultura română, nu într-o publicaţie ezoterică şi editată cu tiraj homeopatic sau confidenţial, ci prin discursul public în Academia gândirii tinere, o evoluţie uriaşă în folosirea cotidiană a Limbii Române. Chiar şi celebra întrebare din ‘Moromeţii’ lui Marin Preda: „Pe ce te bazezi?”, decurge din prelegerea despre realitate şi cauzalitate a lui Nae Ionescu, transformată prin prisma „dăscălimii” române, transmisă de la profesori şi învăţători, la elevi. Fratele mai mic al lui Marin Preda aude întrebarea la şcoală, îi prinde repede greutatea şi o repetă, chiar şi în mediul stressant de acasă, folosind-o, poate, ca armă de apărare împotriva celorlalţi fraţi. Marin Preda aude mostra de Limba Română în acea abordare conceptuală din întrebarea mezinului. Marin Preda încastrează interogarea ca piatră de boltă în textul celebru printre români. Dar este o expresie creată de noua „dăscălime română”.
* „pentru o temeinică pregătire a cadrelor didactice a fost înfiinţată, [la începutul anului] 1926, Secţia Pedagogică Universitară, pe lângă Universitatea Bucureşti”, ne informează domnul Adrian Bucurescu. Citeşte mai mult la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a145510/invatamantul-romanesc-la-inaltime.html
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 