Vikingii creştinaţi se considerau ‘poporul ales’. Exact în tradiţia vetero-testamentară a termenului. Altminteri este imposibil de stabilit, la modul ştiinţific serios, vreo documentare genetică pentru ‘poporul ales’ pe acest pământ. Astfel, tot în tradiţia vetero-testamentară, în evoluţia culturală a lui Ioan Eliade Rădulescu întâlnim bizareria abdicării de la ideologia primară, şi îmbrăţişarea ideologiei secundare iudeo-creştine. În treacăt fie spus, această ideologie inventată după 1800 AD nu este nici hieratică, nici eroică. Este ideologie vulgară în taxonomia lui Vico. Ideologia iudeo- creştină se manifestă folosind o panoplie de mijloace, de la cele subliminale la acelea făţiş agresive, pentru a induce în capetele noastre ideea de „progres” al cărui motor ar fi ‘poporul ales’. Înşurubată ideologic în creier, ideea acestui „progres” ucide dorinţa Omului. Ucide elanul Omului natural de a câştiga dreptul de folosire a timpului.
Un pasaj enigmatic din „Biblicele” lui Ioan Eliade Rădulescu se referă la faptul că Ţara Românească fu întemeiată la fel ca Israelul Vechiului Testament! „Radul Negru”, cum îl numea Heliad pe cel dintâi Basarab, ar fi împărţit Ţara Românească în douăsprezece judeţe. Ei, da!, aceasta după modelul celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Fiecare judeţ românesc însemnând un „trib românesc”: „Radul Negru fu nevoit a constitui pe Români ca pe Israel.” Cel mai notoriu dintre „triburile româneşti” ale Noului Israel (Ţara Românească) aflându – se în judeţul chemat Romanaţi. Este plauzibil că această denumire precede actul de la 381 AD pentru Nova Roma, şi constituie una dintre justificările bottom -up, conceptual ascendente, pentru acel act. În Oikumena orientală din veacul IV s-a produs marele punct de turnură în istoria creştină, când „timpul liniar” propus de iudaism se rupe. Dacă Lenin numea reforma lui Solon din Atena cu termenul înşelător şi pompos „revoluţie”, –deşi era doar implementarea renaşterii saitice în Europa oraşului grecesc–, putem numi „revoluţie” şi fenomenul de ‘socii’- alizare a traco- daco –moesilor. Tranziţia aceasta îi transformă în ‚pastores romanorum’, analogul unor ‚socii’ romanizaţi, vorbind vernaculara neolatină incipientă din Romania orientală. Fenomenul ‚socii’-alizării traco- daco – moesilor este unanim recunoscut de cugetarea creştină ortodoxă la conciliul din 381 AD, prin folosirea apelativului Nova Roma pentru Constantinopol. Fu, acela, primul act protocronist. Termenul Nova Roma era produsul reflecţiilor de grup, al unui ‘think tank’ creştin oriental condus de Ierarhi. În subsidiar, prin statuarea despre Nova Roma se recunoaştea că există şi un Latium Novum. Există nenumărate dovezi lingvistice ale existenţei acestui Latium Novum, conservate în denumirile geografice din peninsula balcanică. În arealul nord- dunărean, cea mai puternică dovadă lingvistică o constituie existenţa teritoriului chemat Romanaţi.
Mihail Sadoveanu continua în Moldova Muşatină abordarea lui Ioan Eliade Rădulescu pentru Noul Israel, întru sublinierea spiritului vetero-testamentar din cultura noastră. Anume intensificarea sentimentului de popor ales, pentru care Dumnezeu lăsă drepturile şi darurile firii. Opera lui Mihail Sadoveanu este înjosită acum de critici, tocmai din raţiunea negării credinţei în drepturile noastre naturale. Înjosit este şi Mihai Eminescu: Poetul a fost neînduplecat luptător pentru drepturile noastre. Genealogii săi, chiar şi Petre Ţuţea, afirmă că Mihai Eminescu avea în vine sânge de vareg. De aici nemăsuratul orgoliu ce îl caracteriza pe Mihai Eminescu, şi credinţa că aparţine poporului ales. Care în litera lui, continuând ideologia lui Heliad, era poporul român. Aceasta este altă semnificaţie ascunsă în Epigonii.
Se spune că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, singurul serviciu de spionaj străin care acţiona în România era K.G.B.- ul. Nu este adevărat. Exista un serviciu de spionaj străin ce răspândea zvonul că Romanaţii erau un judeţ fondat de veterani din Legiunea Iudaica. Taică- meu, ceferist de clasa I, călătorea zilnic cu trenul în interesul serviciului şi era stupefiat de apariţia zvonului acesta! De aici este doar un pas pentru a pretinde că Oltenia nu aparţine României. Un alogen precum intelectualul Constantin Dobrogeanu-Gherea aserta în secolul XIX că strămoşii lui mai îndepărtaţi sunt îngropaţi în Oltenia! De altminteri, chiar în anul 2006, am privit pe canalul de televiziune Realitatea TV o confruntare între Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, în care la afirmaţia lui C.T.P. că strămoşii săi erau olteni, Emil Hurezeanu exclamă: „A! Deci proveneau din Legiunea Iudaica!” De fapt nu a existat vreo Legiune Iudaica printre legiunile romane, nu are vreun sens să perpetuăm minciuna aceasta cu un caracter evident defetist.
« Nu sunteţi poporul Domnului iubit? », supralicita şi Dimitrie Bolintineanu ideea vetero-testamentară la noi. Mi se pare suspectă şi derizorie, la oricine, încercarea de a câştiga identitate respectabilă în lumea modernă prin mijlocirea ideologiei secundare iudeo-creştine. Interpretarea Vechiului Testament poate produce derive. Orice neam care se auto-apreciază a fi ‘popor ales’: normanzii Regatului celor două Sicilii, varegii Rus, alte populaţii ce speculează metanarativul acum, consideră că bogăţiile lumii le-au fost hărăzite prin justiţie distributivă divină.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 