Proiecte de stătuleţe în Transilvania

Îmi place titlul penultimei cărţi a lui Francis Fukuyama (cea din 2011) : “De la comuna primitivă, la paradigma thermidoriană” (From Prehuman Times to the French Revolution). Fukuyama scria : „În lumea modernă, tindem să uităm cât de dificil se creează statele şi se construiesc administraţiile regaliene.” Am subliniat mereu că procesul de nation-building în România, de creare a statului naţional român, s-a bazat tocmai pe asimilarea acestui acquis metodologic vest-european, anume paradigma thermidoriană . Rămân acum uimit de mulţimea proiectelor foarte recente de statalităţi în Transilvania, lansate de către lideri etnici maghiari, dintre care un lider a fost germene pentru procesul dezintegrării statului român prin declanşarea “revoluţiei din decembrie 1989”. Pe ce acquis European de filosofie politică (în afară de inspiraţiile naziste) se bazează ei oare ? Tot răul se trage de la semnarea actului de trădare a intereselor de ţară (România) care a fost DECLARAŢIA DE LA BUDAPESTA din 16 iunie 1989. Să reamintesc aici numele trădătorilor de ţară (România): Stelian Bălănescu, din partea Cercului Român din RFG, Mihnea Berindei, vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului in România (LDHR), Ariadna Combes, vicepresedinte al LDHR, Mihai Korne, director al revistei “Lupta”, Ion Vianu, reprezentant al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România din Elveţia, Dinu Zamfirescu, membru al Biroului LDHR, membru al Partidului Naţional Liberal, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu (Şi dumneata, doamnă Cesianu ? sînt siderat), Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismăneanu, Ileana Vrancea, George Barbul, Doru Braia, Dina Brătianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea. La o lună după difuzare, într-o “Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreună cu Forumul Democratic Maghiar. Această delegaţie compusă din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmânat Majestăţii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprima convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar”. Ca să nu mai vorbesc despre tragica farsă ce s-a chemat “revoluţia română din decembrie 1989”. Toţi “revoluţionarii” din stradă trebuie să fie consideraţi trădători de ţară (România).
Titus Filipas

Astronautul Scott Carpenter şi conceptul Jeffersonian de Frontieră

A murit, câteva zile în urmă, astronautul american Scott Carpenter, la vârsta de 88 de ani. Pe vremuri, pilotul de avioane de luptă Scott Carpenter a fost selecţionat în primul grup de astronauţi americani de la Nasa, grup supranumit Mercury Seven. Scott Carpenter a fost cel de al doilea astronaut American care a executat un zbor orbital. Dintre toţi astronauţii americani, Scott Carpenter a fost acela care a exemplificat cel mai bine spiritul de explorare a frontierelor. Scott Carpenter a fost astronaut şi acvanaut. Reamintesc că în Ideologia politică primară, preşedintele Thomas Jefferson a fundamentat pragmatic conceptul de Frontieră. Istoricul Frederick Jackson Turner (1861 – 1932) considera, într-un celebru eseu, http://en.wikipedia.org/wiki/The_Significance_of_the_Frontier_in_American_History / , conceptul de Frontieră ca fiind de esenţă pur americană, “excepţionalist americană” cum spunea Stalin, ori exclusivist americană adaug eu fără să exclud totuşi un foarte sincer Dubito. Recent, în discuţiile aprinse despre MOOC, a fost exprimată teza că MOOC aparţine spiritului Frontierei, că MOOC se apropie de „învăţământul la fără frecvenţă” inventat în America în urmă cu 100 de ani, preluat apoi de URSS, deci că MOOC se înscrie în tradiţia jeffersoniană. Ea însăşi, sînt foarte tentat să reamintesc, integrând paradigma thermidoriană care chema la deschiderea unor noi frontiere. De altminteri să nu uităm că bonapartismul – iar Ideologii primari sunt cei care l-au adus pe Napoléon Bonaparte la putere—a fost un experiment de politică internă şi externă, amândouă coordonate spre deschiderea unor noi frontiere. Tradiţia jeffersoniană este urmată de preşedinţii americani Andrew Jackson şi John F. Kennedy, cel care a înscris America în cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic, unde Scott Carpenter a fost un pionier. Iar după istoricul Arthur M. Schlesinger Jr., liniile politicii construită de către preşedintele Andrew Jackson au constituit premisele pentru politica New Deal a lui Franklin D. Roosevelt. Istoricul Arthur M. Schlesinger Jr. subliniază admirabil legătura dintre două proiecte americane de “Frontieră” separate printr-un secol.
Titus Filipas