L-am auzit vorbind afectat şi ritos pe Mircea Miclea despre “Pactul pentru educaţie”. Domnul profesor nu ştie că termenul “Pact” are conotaţie negativă. Am inspectat textul firavului “Pact pentru educaţie”. Din el lipsesc termeni esenţiali, precum Viziune şi Calitate. Deci “reforma educaţiei” nu se face într-o viziune a calităţii pentru educaţie. Mai mult, profesorul universitar Mircea Miclea care conduce “comisia prezidenţială” pentru reforma în educaţie, –am rănas neplăcut surprins de teatralitatea pronunţiei sintagmelor “comisia prezidenţială” şi “Pactul pentru educaţie” în absenţa ideilor autentice de reformă structurală într-o veritabilă politică a ofertei pentru creşterea României–, nu aminteşte deloc cum se racordează reforma aceasta, ghilimele ar fi fost necesare, la toate reformele care se fac din cel de al doilea deceniu al secolului XIX şi care au reuşit să extragă România din groapa fanariotă adâncită după 1774 de politica de lobby voltairian în favoarea Imperiului Rus. Cum mărturisea liberalul Dan Amedeu Lăzărescu, intelectualii maghiari de valoare ne invidiau pentru acele reforme, şi au încercat vag să le imite. Nu au reuşit, pentru că şi la ei au învins pseudo-intelectualii care dansează în beţie pe mese.
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 