Genocidul Valahilor din MittelEuropa

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/andreas-molzer-europarlamentar-austriac-romania-sa-sprijine-autonomia-transilvaniei-323345.html Acest eurodeputat Andreas Molzer a uitat complet despre Genocidul Valahilor din MittelEuropa, ordonat de WALLENSTEIN şi de alţi generali habsburgi în războiul de 30 de ani. Pacea din Westphalia, de la 1648, a legitimat acel masiv genocid istoric, un HOLOCAUST! de fapt, uitând complet să mai amintească despre Lex Antiqua Valachorum. Dacă Slovacia are acum totuşi un muzeu dedicat “Legii Străbune a Valahilor”, Austria şi Ungaria neglijează în prezent să îşi îndeplinească obligaţia minimalistă de civilitate şi de civilizaţie, construind şi ele muzee tematice pentru Lex Antiqua Valachorum pe teritoriile lor.
Titus Filipas

Bun, americanii…

Cartea de bază, cartea cu premoniţii a elitelor politice de acolo, nu este BIBLIA, ci ATLAS SHRUGGED (Titanul Atlas a ridicat din umeri) scrisă de Ayn Rand. Avem un text similar, premonitoriu adică ? Se pare că da. Un text pregătit, tradus, publicat de filosoful Adrian Rogoz. Am discutat multe cu acesta despre text. Şi mai ales despre avertismentele autorului, care îl nedumereau : “Nu trebuia tradusă cartea mea în România!”. Pentru aceasta, a avut probleme în Rusia. Autorul avea aceeaşi pregătire filosofică de la Sankt Petersburg ca şi Ayn Rand. Şi din aceeaşi perioadă. Este plauzibil să-şi fi intersectat drumurile pe Nevskii Prospekt. Vreau să spun că problema pentru noi este în primul rând culturală. Ne interesează ce s-a întâmplat între Contra Reformă şi Pacea din Westphalia. Atunci s-au decis, în marele genocid cu sângele Valahilor din MittelEuropa, limitele suveranităţii noastre.
Titus Filipas

“4 religii” ?

Preiau de pe un forum RL de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/evenimente/de-ce-este-romania-altfel-303840.html mesajul : +CRED ca am scris destulde clar nu vreau sa urlu nu imi sta in fie 🙂 ardeal Erdély de sine statator. Am si eu motivele mele.ungurii din Ungaria nu sant austrieci .perspectiva Ardealului de sine statator fara de rfanarioti o vad ca singura cale pentru a face ardealul sa revina la locul ei egzact ca si Sub Bethelhen Gabor. 4 religii Elvetia de est. dezvoltare. romania actuala nu are nimik mandatory doar “o manea fara de sfarsit” pe textul urmator : “las ca si asa merge” iar ideea de a isi tine cuvantul fata de contractul social cu cetatenii ei este ultimul lukru care ii ajunge in cap dcelor de la Sud de Carpati. Lossung vorba neamtzului. Apropos tu ce crezi ? daca se tinea de contractul a carei parti contractuale le-a semnat cu sine voie si puetere la Alab Iulai in 1 Decembrie 1918 –le respecta mot a mot semai punea chestia asta din partea ungurilor din Ardeal sa isi ceara continuu autoguvernarea? pe urma dece crezi ca Csimisorenilor le sant pline “partile moi” de toata povestea asta ara numita pompos “romania moderna” ? cu ce s-au ales Timisorenii din 1918 incoacse cand erau Viena Estului ? Dar restul de judete din Ardeal, Partium? Eu vizionez un Ardeal erdély Siebeburger de sine statator ca si o adevarat elvetie a zilelor noastre. Cehi si slovacii o duc mai bine ? Croatii? Slovenii ? e vina lor ca recte bosniacii sau serbii in concitnuare “makane pe lok” eu personal nu am reticenta sa o spun desi am fost in clasa de romani nu ma doare de ai de peste carpati ma doare de astia ramasi in Ardeal ( cati au mai ramas ca restu e plecati peste mari si tari ) . ce parere ai .. chiar asta le doresti conationalilor tai rdeleni? eu nu le doresc asta.+ Deci ar fi vorba despre “4 religii”. Edictul de la Turda este un decret emis în anul 1568 de către Dieta Transilvaniei întrunită la Turda, decret prin care a fost “proclamată libertatea conștiinței și a toleranței religioase pentru cetățenii Transilvaniei. A fost promulgat de către Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei. Este primul de acest fel din istoria Europei moderne. Originalul documentului este păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În baza Edictului de la Turda, până la edictele de toleranță religioasă emise de Iosif al II-lea, confesiunile recepte din Transilvania au fost 1/cea reformată-calvină, cea 2/luterană, cea 3/unitariană și cea 4/romano-catolică.” Aceasta după Wikipedia. Dar nu este amintită neam şi religia ortodoxă română. Mereu sîntem uitaţi în pseudo-Istoria scrisă de alţii pentru noi. Sînt curios dacă profesorul Lucian Boia aminteşte în cartea lui măcar printr-un singur rând despre genocidul împotriva valahilor, un act de o gravitate extremă petrecut pe vremea războiului de 30 de ani. De exemplu, generalissimul Wallenstein şi-a construit un ducat propriu pur şi simplu exterminând populaţia valahă, arzând pentru uitarea veşnică satele valahe care mai înainte se aflau pe acel teritoriu! A fost un etnocid, dacă nu chiar un Holocaust în toată integralitatea lui cea mai diabolică. Şi tot Răul acela absolut a culminat cu Pacea din Westphalia semnată la anul 1648, documentul internaţional prin care a fost ştearsă din memoria civilizaţiei europene oricare urmă despre Lex Antiqua Valachorum, “legea străbună” care le dădea valahilor dreptul legitim la existenţă.
Titus Filipas

“Problema valahă în secolul XVI”

Am fost absolut siderat să citesc în volumul colectiv “Whose Love of Which Country? Towards an Intellectual History of Patriotic Discourses in the Early Modern Period”, patronat de Universitatea Central Europeană din Budapesta, vezi http://www.ceu.hu/events/2006-05-20/whose-love-of-which-country-towards-an-intellectual-history-of-patriotic-discourse , un capitol scris de cercetătorul Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta şi intitulat “Problema valahă în secolul XVI”. Reacţia unui om din Vest ar fi : “Băi, (Boy!), ce altruişti sunt ungurii faţă de valahi!”. Eu sînt mai bănuitor. Cum ? Exista oare o “Problemă valahă” în secolul XVI? Şi care a fost soluţia la problemă valahă ? Ea a venit în prima jumătate din secolul XVII. Sub forma etnocidului valahilor din “războiul de 30 de ani”, precum şi a Păcii din Westphalia care a lichidat complet Legea străbună a Valahilor (Lex Antiqua Valachorum). Prin titlul acelui articol scris acum, cercetătorul maghiar Gábor Almási de la Institutul Habsburg din Budapesta se străduia să justifice, subtil, cele două crime abominabile împotriva umanităţii.
Titus Filipas

Originile puterii Rusiei

Când alegea titlul ” Arhipelagul Gulag “, joc al conotaţiilor cuvântului rusesc “ostrov”, Alexandru Soljenitzyn sublinia că în Uniunea Sovietică teroarea statală absolută se manifesta   printr-o modulaţie a intensităţii având caracter insular. Invers, acolo în Rusia, însăşi modulaţia civilizaţiei posedă caracter insular ! Rusia ce urmează lui Petru cel Mare e comparabilă felului cum era structurată lumea civilizaţiei greceşti până la Alexandru cel Mare. În antichitatea elină,   civilizaţia “de vârf ” era prezentă numai în câteva oraşe, polis-uri, insule aflate într-o mare de barbarie. În acelaşi fel trebuie să vedem şi Rusia ultimelor trei secole : câteva oraşe de civilizaţie, iar în unele oraşe poate câteva cartiere, dar ele contau enorm, şi marcau diferenţa infinită faţă de   “varvarstvo”, ori faţă de ” mojicie “, dacă doriţi un termen echivalent pentru barbaria rusească. Cum s-a ajuns însă la această putere imensă a Rusiei, cuplată cu atâta barbarie ?  

“C’est la faute à Voltaire !”, putem spune şi noi.  Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat după încheierea păcii de la Kuciuc   Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): “peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.”

Între Capitulaţiunea din 1740 prin care se afirma expres oprirea avansului apusean al Rusiei pe malul Niprului, şi pacea de la Kuciuc  Kainargi din  1774, prin care ţarina Caterina cea Mare primea hălci masive din Romania Orientală, care fuseseră totuşi,  totuşi,  garantate prin capitulaţiuni, Voltaire a organizat un lobby pentru Rusia în Franţa, care era cea mai mare putere a lumii la acel moment.

Textul complet al scrisorii lui Frederic cel Mare al Prusiei către filosoful Voltaire poate fi accesat aici https://blogideologic.wordpress.com/2009/04/19/premonitia-lui-frederic-cel-mare/ .

Frederic cel Mare dezvăluie detalii inedite privind acţiunea lobbistă a lui François Marie Arouet Voltaire (1694 -1778), un lobby în care l-a asociat şi pe matematicianul Jean le Rond d’Alembert (1717  – 1783), secretarul Academiei Franceze (începând cu anul 1772).

+DE FRÉDÉRIC, ROI DE PRUSSE./A Potsdam, le 8 octobre [1774]. “Negociaţiunea voastră încearcă toate contratimpurile posibile.”- “Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles.” […] “mă voi limita la a trimite mărturia unui general către domnul d’Alembert, şi voi scrie ministrului meu la  Paris.”- “je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris.”+

Ar fi prea mult să spunem că acest lobby era o acţiune net anti–românească, deşi erau lovite în mod clar interesele româneşti. Într-adevăr, prin pacea de la Kuciuc  Kainargi din  anul 1774, nu mai era garantată frontiera răsăriteană a  Moldovei pe rîul Bug, aşa cum prevedea în mod expres Capitulaţiunea din 1740. Dar “ce-i mâna pe ei în luptă”, pe Voltaire şi d’Alembert ?  O tradiţie moralistă anti-Romania iniţiată  de filosoful francez Charles-Louis de  Montesquieu (1689 – 1755).

Din Contra Reformă, intelectualii francezi percep în primul rând Noaptea Sfântului Bartolomeu (noaptea dintre 23 şi 24 august 1572). Noi, românii, percepem în primul rând unirea principatelor româneşti de către Mihai Viteazul, plătit de Contra Reformă ca un condottier  spre a construi Romania Neoacquistica. Însă repulsia firească a intelectualilor francezi faţă de  masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, implicit repulsia faţă de Contra Reformă, a fost nelegitim transformată de Montesquieu, Voltaire şi d’Alembert într-un sentiment anti-Romania. Să reamintim, Romania apare în istorie prin acţiunea şi efectele Constituţiei Antoniniene din anul 212. Iluminiştii Voltaire şi d’Alembert fac tot posibilul pentru a preveni acea „regresiune a istoriei universale” chemată Romania Neoacquistica. “Progresismul” lui Voltaire şi d’Alembert va justifica ulterior politica lui Stalin faţă de România.  

Titus Filipas

Voltaire şi pacea de la Kuciuc Kainargi

Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, Franţa renunţă la drepturile atribuite şi parafate  prin Capitulaţiunea din anul 1740 la Constantinopol! Exact acel tratat de la 1740 garanta frontiera românească pe rîul Bug care se varsă în Marea Neagră. Deci după abandonarea Canadei în războiul de şapte ani (vezi celebra expresie de evaluare a Canadei : „quelques arpents de neige”), Voltaire creează un lobby puternic pentru abandonarea garanţiei franceze la frontiera Romaniei pe Bugul pontic.

Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+

Dar, sincer să fiu, nu mă aşteptam să îl văd implicat şi pe matematicianul D’Alembert în lupta pentru spulberarea Romaniei Orientale creată prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Bizar acest mod de „accelerare a istoriei”!

Este perfect demonstrabil că a existat şi există o conspiraţie istorică împotriva destinului nostru ca neam.  Nu mai departe decât învăţătura falsă despre “retragerea aureliană” propagată prin şcoală. Un advocatus fisci, Zosimus, cel care a scris Historia Nova cunoscând evenimentele de aproape, vedea “retragerea aureliană” numai ca pe o retragere a fiscului, nu a populaţiei din Dacia nord-dunăreană. Totuşi, pe temeiul contestabil al “retragerii aureliene”, ilustrul Voltaire scria într-o carte din anul 1731 că “acum teritoriul vechii Dacii este populat de greci”. Voltaire a jucat un rol absolut mizerabil pentru istoria noastră, Mihai Eminescu ţinteşte către el săgeţile tropilor  cu vârf  înmuiat în amarul vieţii noastre. Conspiraţia împotriva drepturilor noastre, conspiraţie plătită de ţarina Caterina cea Mare,  –Voltaire a jucat rolul de agent de influenţă în Occident–, chiar a existat ! Când Caterina cea Mare preia puterea în Rusia la sfârşitul  războiului de şapte ani, ea conducea un stat cam cât Olanda, inşii care contau şi deci meritau asistenţă (apărare de hoţi, tătari, pugaciovi şamd, erau cam tot câţi cei din Olanda, restul erau   mujici, nu contau, puteau fi vânduţi şi pe piaţă). Voltaire a jucat rol capital în extinderea împărăţiei ruseşti pe vremea Caterinei cea mare. Cât de moral a fost Voltaire, dacă luăm în calcul că a fost plătit de ţarină pentru a organiza un lobby pro-Rusia în Occident ? Acel infam lobby voltairian a pregătit semnarea tratatului de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, “temei legal” pentru a fi creată NovoRossiia  în Romania Orientală nord-pontică, iar Marea Neagră să devină „lac rusesc”.

Titus Filipas