Jugaad şi antreprenoriat social

În abordarea Jugaad a întreprinderilor noi –vezi “Jugaad Innovation: Think Frugal, Be Flexible, Generate Breakthrough Growth”, de autorii Navi Radjou, Jaideep Prabhu, şi Simone Ahuja -, pilonul final este “inclusivitatea marginalilor” într-o organizaţie economică. Or, asta mi se pare limpede o abordare în spiritul fundamental ce trebuie să caracterizeze, imho, întreg antreprenoriatul social. “Marginalii” – am citit asta în comentarii la carte- se împart în două clase : 1/Handicapaţii fizic (problema handicapaţilor psihic chiar nu ştiu cum să o tratez în contextul antreprenoriatului social, pentru că în cazul lor există şi o interferenţă nemăsurată cu medicaţia!). 2/Foştii deţinuţi din penitenciarele de drept comun. Nu am aprofundat literatura temei respective, dar instinctiv bănuiesc că grupurile acestea trebuie “alocate” (ei, da, termenul ţine de Economia politică, sînt sigur că am fost politiceşte corect!) la întreprinderi sociale cu profil diferit. Dincolo de carte, să adaug că francofonul Navi Radjou (consultant în Silicon Valley) consideră că termenul “Jugaad” –cuvânt din Limba Hindi- este înrudit în semnificaţii cu “gândirea sălbatică” descrisă ştiinţific de către antropologul structuralist Claude Lévi-Strauss.
Titus Filipas

Maxima Venalia dar Minima Moralia

În discuţiile din Congres despre Marea Salvare Financiară, unii dintre aleşii americanilor au exprimat preocuparea faţă de nesimţirea executivilor  de pe Wall Street care au primit salarii şi indemnizaţii de opt cifre (în dolari americani) pentru decizii financiare care s-au dovedit eronate. „I share the outrage that people have,” a declarat, cu ipocrizie maximă,  în the Senate Banking Committee, domnul  Henry Paulson în  ultima zi de marţi. El a mai spus, la fel de prefăcut : „It’s embarrassing to look at this. I think it’s embarrassing to the United States of America. There is a lot of blame to go around.” Ceea ce nu a mai spus domnul Henry Paulson, în  ultima zi de marţi,  a fost faptul că el însuşi  a beneficiat de o primă de  $38 milioane în anul 2005, când era CEO la Goldman Sachs.  La acel moment, era cea mai mare gratificaţie dată unui CEO al unei organizaţii  economice  de pe Wall Street. Henry Paulson a dovedit, cum se zice pe la noi, Maxima Venalia dar Minima Moralia. Recent, Goldman Sachs a fost nevoită să anunţe o reformă care să o transforme într-o instituţie financiară de tipul bancă-nexus din modelul japonez zaibatsu de organizaţie economică.

Titus Filipas