Despre “anvergura discuţiei”

Pun aici împreună o serie de intervenţii ale mele la postarea lui Goriulian aflată la adresa : http://orasuldesmarald.wordpress.com/2008/05/15/sugestiile-mele-pentru-olimpiadele-comunicarii/ .

1.) Comentariu by blogideologic — mai 16, 2008 /Este o postare cu mare densitate ideatică. Aş vrea să comentez fragmentul :+Insa cred ca este nevoie de o critica asa-zis “constructiva”, nu de afirmatii de genul “sunt dezamagit” sau “prezentarile au fost slabe”, etc. As vrea ca membrii juriului sa fie sincer deschisi in a comunica mai clar modul in care au judecat totul: de la prezentare la strategie, creatie, etc. Ar putea exista o sectiune speciala pe site-ul OC, unde toata lumea sa inteleaga cum si ce s-a jurizat din perspectiva fiecarui jurat implicat.+

Membrii juriului sunt perfect în spiritul acestui timp. Ei îşi construiesc judecăţile  de valoare şi afirmaţiile mai ales pe baza unei psihologii hedonice/hedoniste  (nu m – am prins care variantă de termen s – a fixat în Limba Română). Oricum este ponderea unor judecăţi viscerale. Un spirit constructivist- ontologic ar demonstra un salt în calitatea ontică asociată întregului proces. Va veni şi vremea aceea, poate curând. Cred şi eu că în finalul şi concluzia OC, organizatorii trebuiau să schiţeze o diagramă SWOT cu patru cadrane pentru sesiunea viitoare.

A fost un comentariu ce conţinea şi o frază excesiv de optimistă. Pentru că a urmat imediat atacul avatarului   cristianclita la adresa celor spuse de mine  :+ SWOT-ul are mereu patru cadrane  e cam pleonasm.+

2. )Comentariu by blogideologic — mai 16, 2008 /  “patru cadrane”. Mă refer la mâzgăleala grafică. Dacă vrei, un brouillon de SWOT, poftim! Există şi Thesaurus, chiar dacă nu e prea (ca să mă exprim olteneşte) scris în în Limba Română!

Atacul avatarului   cristianclita sună  foarte  didactic la adresa mea :+  Un bun comunicator stie in ce context sa foloseasca un anume limbaj. Blogosfera nu este spatiul in care sa avem conversatii intr-un limbaj elevat. Deoarece simuleaza jurnalismul, blogul este mai apropiat limbajului colocvial iar ,,bruillon”-urile, ,,onticul” si ,,judecatile viscerale” sunt deplasate in   acest context. In acelasi timp SWOT-ul tot patru ,,cadrane” are asa mazgalitura sau nu tot ,,cam pleonasm” este.+

3. ) Comentariu by blogideologic — mai 20, 2008 /,,brouillon”-urile, ,,onticul” si ,,judecatile viscerale” există şi în acest timp, şi în acest context. Expresia +patru ,,cadrane”+ este pur şi simplă redundanţă absolut necesară în comunicarea didactică, nu este un pleonasm gratuit. Distincţia creează adevărul. Pentru expresiile ,,brouillon”, ,,ontic” şi ,,judecăţile viscerale” nu am folosit redundanţa necesară în comunicarea  didactică. Aţi văzut rezultatul?*

4. ) Comentariu by blogideologic — mai 20, 2008 /,,Trei cadrane/  În discuţiile despre joncţiunea p –n (vezi aplicaţiile la celulele solare) se foloseşte mereu diagrama “curent –tensiune” . Cele două axe rectangulare, axa curentului şi axa tensiunii, împart planul diagramatic în patru cadrane, dar  se discută exclusiv trei cadrane. “Patru cadrane”, “trei cadrane”, sunt informaţii ajutătoare referitoare la “anvergura discuţiei”, punct imediat următor după fixarea “scopului discuţiei”. Compris** ?

5 ) acronimul SWOT anunţă patru inventare, nu patru cadrane! ***

Titus Filipas

*comentariu şters pe blogul lui Goriulian

**comentariu şters pe blogul lui Goriulian

***comentariu care pur şi simplu nu a fost acceptat de blogul lui Goriulian.

vezi şi postarea

https://blogideologic.wordpress.com/2008/05/13/ce-semnifica-swot/

Arme ideologice

În  secolul XIX românesc, armele  noi ale « ostaşului  propăşirii »,  sintagmă propusă de  Alecu Russo,  erau  ideologice, fiind armele gândului. Numai luciditatea risipeşte confuzia. Liberalii munteni din prima jumătate a secolul XIX îşi clădesc programul influenţaţi  de  ideologia lui Destutt de Tracy. Dar în cea de a doua jumătate a secolul XIX, conservatorii junimişti, influenţaţi de iluministul scoţian Carlyle,  pornesc de la ideologia clasică germană (ce include şi romantismul grupului de la Jena). Astfel putem afirma că scopurile şi mijloacele sunt  de aceeaşi culoare ideologică primară în Principatele dunărene. Ceea ce a fost  deosebit de important pentru dezvoltarea uniformă a României moderne,  căci  suprastructura ideologică primară potenţează  proiectul politic românesc. Iar Şcoala Ardeleană, Petru Pavel Aron, chiar şi iezuiţii latinişti toleraţi o vreme de „tiranii barbari” să creeze Suprastructura în Transilvania, aduc impulsul pentru Romania Neoacquistica promovată încă din secolul XVI de ideologia Contra Reformei europene. Ştim, Contra Reforma îl angajase condottier pe Mihai Viteazul. Unirea celor trei principate, care se chema la acel timp “Pohta” Voievodului, se încadrează perfect Viziunii Romania Neoacquistica.

Ideologiile secundare conduc la eşec, pot fi date multe exemple, dar vezi numai ideologia comunistă a Europei de Răsărit. China comunistă actuală face excepţie doar pentru că ‚burghezia naţională’ a fost păstrată ca o „steluţă” pe steagul ei roşu. Dar în România,  un partid „ţărănesc comunist” destinat păstrării spiritului chiaburesc  a fost hulit din toate părţile, deşi  el ar fi păstrat capetele  ca recipienţi pentru cunoaşterea  prudenţială care adaugă totdeauna valoare în managementul economic şi în strategia politică.  “Dar capetele noastre, dacă sunt,/ Ovaluri stau, de var, ca o greşală.”, scria poetul Ion Barbu în poezia «  Grup ». Din păcate, în “obsedantul deceniu”, capetele chiaburilor au ajuns să fie doar “ovaluri de var”  în gropile comune ordonate  de comuniştii internaţionalişti precum Silviu Brucan,  Valter Roman şi Gizela Vass. „Trădarea”  cărturarului de robustă condiţie care a fost Mihail Ralea (1896-1964),  judecând lucid şi corect că sîntem prinşi toţi în plasa Marelui Joc,   a permis  un cadru de viaţă  lipsită de mizerie,  –fizică şi intelectuală–, pentru fiica sa Catinca Ralea (1929-1981),  avatar  de Scaloiţă, altă Ana Comnena, dar pentru Limba Română.

Catinca Ralea  ne-a dăruit traducerea O poveste  cu un hobbit, după J.R.R. Tolkien, care prefigurează sau prefaţează trilogia Stăpânul Inelelor. Textul propus nouă de Catinca Ralea, într-o  Limbă Română de excepţie, este încântător. Exemplarul cărţii O poveste  cu un hobbit cumpărat de mine era citit şi recitit de membrii fondatori ai cenaclului Henri Coandă de la Craiova. Apoi ea va fi cartea privilegiată de lectură după care va învăţa bine româneşte  fiul meu  cel mic. De ce mi se pare că ordinea şi curăţenia care domneau în locuinţa micului hobbit  semănau celor din locuinţa lui Constantin Brâncuşi ? 

Poetul american Ezra Pound, pentru care „ispita latină”  era predominantă, vizitează atelierul românului Constantin Brâncuşi care venea la Paris din zona ripariană înaltă a Jiului. Să reamintesc că rîul fusese   traversat de împăratul Traian,  însoţit de legiunile lui,  pe la Iaşii Gorjului. Ezra Pound scrie apoi un eseu despre acel  spaţiu magic pe care îl găsea în atelierul lui Brâncuşi. Este  aproape imposibil ca un om de litere din Accademia engleză,  aşa cum a fost J.R.R. Tolkien, să nu fi citit articolul lui  Ezra Pound.  Bineînţeles,  a- l citi şi a-l cita astăzi pe Ezra Pound  nu este „politiceşte corect”.  

După lectura textului  englezesc scris  de  Ezra Pound,  este plauzibil ca scriitorul J.R.R. Tolkien, fără faima lui viitoare,  să fi vizitat  şi el  în calitate de “ilustru anonim” atelierul lui  Constantin Brâncuşi din Paris. Acolo, sculptorul oltean de la Hobiţa Gorjului rearanja altfel spaţiul, reinventând  realitatea. O Nouă Realitate a discursului sculptural unde s-ar fi putut ascunde şi lumea hobbitului. Apoi, se poate pune întrebarea legitimă: Există  vreo legătură între cuvintele ‚hobbit’ şi ‚Hobiţa’?  Cred că un Isidor din Sevilla,  –actualmente Sfântul Patron al Internetului–, ar fi tratat împreună cele două cuvinte în ‚Etimologiile’ sale.

Legătura etimologică  între cuvintele hobbit şi Hobiţa  pare a fi sugestia subliminală a textului Doamnei Catinca Ralea.  „O poveste  cu un hobbit”  ne propunea pagini pe româneşte unde reprezentarea ontologică nu era decalată faţă de acurateţea ontică. Sunt pagini care ne propun acum şi valori prudenţiale pe care le putem folosi. De altminteri valorile prudenţiale perene sunt prezente în toate celelalte tălmăciri ale textelor  scrise de J.R.R. Tolkien (1892-1973). Mi se pare semnificativ faptul că începând cu anul 2008, tălmăcirile  din  J.R.R. Tolkien sunt prinse de noul discurs ideologic liberal, vezi  episodul Sauron. Dar numai Catinca Ralea augmentează în traducerea pe româneşte dimensiunea magică pe care filmele cu efecte speciale despre lumea inventată de Tolkien nu reuşesc, vor reuşi vreodată?,  să o prindă. Titus Filipas

 

 

“Relaţia omului cu Dumnezeu”

Sînt creştin educat în spirit dogmatic ortodox, dar nu pot să  nu dau credit şi punctului de vedere – ‘Ipocrizia mioritică şi asistenţa socială: Cîte porţii de mîncare se puteau oferi săracilor cu 10 milioane de Euro?!’. Or, condiţiile create de un prim ministru catolic şi un cardinal îmbrăcat în straie de patriarh pentru a fi puse astfel de întrebări, incontestabil cu logica lor, arată   capcana ecumenică  în care a fost prinsă  BOR. În loc să fie locomotiva spirituală  pentru avansarea acestei naţiuni, BOR este redusă la condiţia  meschină de a îngriji  ‘cerşetori de pe treptele bisericii’. Au înţeles premierul catolic şi patriarhul – cardinal Daniel ceva din rolul BOR,  ca parte a bisericii orientale,  în modelarea civilizaţiei universale   în   prezent  şi în viitor ? La sfatul lor de taină s-a vorbit despre felul cum va fi împlinită  funcţia cea mai grea,  şi cea mai importantă,  a patriarhului BOR, aceea de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei? Este păcat că ierarhia BOR acceptă să meargă pe iniţiativa liberalilor Rednecks. Şi ca parte a ecumenismului, o armie de ‘idiota ‘ -termen folosit în Evul Mediu pentru desemnarea neştiutorilor  de teologie– vor fi chemaţi să ‘predea religia’ în şcoli. Sînt curios să aflu câţi dintre cei care capătă dreptul de a preda religia cunosc argumentul ontologic al lui Anselme despre existenţa lui Dumnezeu, şi mai ales câţi  ştiu că argumentaţia ontologică  a  Sfântului Anselme reprezintă  cea mai concentrată  sinteză  a doctrinei Sfintei Treimi, elaborată de filosofii teologi cappadocieni  din secolul IV ?   Câţi ştiu că inceptul doctrinei se datorează Sfântului Ierarh Vasile cel Mare care a fost episcop în Cezareea Cappadociei? În şcoli se va preda de acum înainte ceva despre ‘relaţia omului cu Dumnezeu’, ceea ce este o prostie imensă, căci Dumnezeu este Absolutul.  Nu este încă prea târziu ca ierarhii BOR să intervină dogmatic pentru a corecta ecumenismul  păgubitor. Titus Filipas