„Blocul unit” al „societăţii civile”

Am preluat acest articol de la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/anti-crestinism-societatea-civila-anti.html :

+ „Societatea civila” anti-romaneasca incearca sa confiste si deturneze miscarea anti-cip biometric si anti-controlul electronic/Bataiosu semnaleaza un act la care ne asteptam: ONG-urile finantate de Soros s-au gandit si ele sa conteste Legea 298, asta dupa ce noi, bloggerii, facem asta de 2 saptamani. Bloggerii, la care se adauga Coalitia Impotriva Statului Politienesc, cu asociatiile sale membre si alte foruri, printre care si ziarul ZIUA, care a contestat deja Legea 298 la Avocatul Poporului, de vreo 10 zile. Deci, cam ce vor aceste „OMG”-uri?! Pai, printre altele, sa se constituie in „blocul unit” al „societatii civile” care va asigura „dezbaterea publica” asupra controversatelor acte anti-constitutionale, in fata microfoanelor si a administratiei politice, blocand astfel toate initiativele adevaratei vox populi. Dupa ce au tacut malc atunci cand s-a votat legea in Parlament, si, la fel, dupa ce a intrat in vigoare, societatea in civil a fost trimisa la inaintare pentru a confisca mesajul autentic al celor ingrijorati de cipul biometric si legea controlului electronic si a deturna intreaga miscare spre fundatura in care se scalda Romania de 20 de ani. Operatiunea este clasica; scoasa din manuale. Asa am aflat si in decembrie ’89 ca trupa lui Iliescu-KGB a facut „revolutia”, asa am aflat si dupa iunie ’90 ca profitorii de la GDS-ul, organul noului PCR infiintat de Silviu Brucan la Andrei Plesu in casa, ar fi fost de fapt organizatorii Pietei Universitatii. Asta in timp ce ei stateau cu Iliescu la aceeasi masa! Astazi ei stau, la fel, cu orice e la putere, atat pentru a acapara fonduri cat si pentru a bloca orice initiativa cetateneasca reala. V-ati intrebat de multe ori, cred, de ce nu avanseaza Romania. E simplu: pentru ca exista o plaga care sufoca Romanie – aceasta „societate civila” corupta, aceeasi de 20 de ani, mana in mana cu „clasa politica” tradatoare, aceeasi de 20 de ani. Haideti sa vedem cat de civili sunt cativa dintre diversionistii de serviciu de ieri, azi si, speram, nu si de maine: Mircea Toma, cu a sa Asociatie de Monitorizare a Presei este militar. Despre Cristian Pirvulescu (foto dreapta cu Alina Mungiu), de la Pro Democratia, presedintele Traian Basescu a spus, dupa legiferarea porcariei de „lege a uninominalului” de catre Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pirvulescu şi în analizele domniei sale când soţia sa nu va mai fii salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui”. Adica, sotia sa lucra, mentinuta de 16 ani!, si, cred, lucreaza si azi, la sectorul „non-profit” al Guvernului PNL-UDMR in timp ce Pirvulescu reprezenta acelasi sector „non-profit”. Si azi, tot „vinde analize”. Un alt „ONG”, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost mosit de Renate Weber, fosta sefa a SOROS, actualmente europarlamentar PNL. Altul, Liga Pro Europa, (de fapt Pro Ungaria Mare) este „co-prezidata” de Istvan Haller, membru al CNCD cu rang de secretar de stat si de Smaranda Enache, fosta activista si informatoare PCR, in prezent vice-presedinte al PNL. Curat „societate civila”, coane Fanica! Ca sa intelegeti mai bine, negru pe alb: atat Legea 298/2008 cat si Hotararea 1566/2008 au fost promovate si semnate de ministrii Guvernului PNL-UDMR si de catre seful PNL, si prim ministrul de la acea data, Calin Popescu Tariceanu. Ca sa intelegeti si mai bine, pe limba noastra, romaneasca, a crestinilor: toate aceste organizatii si cele afiliate lor au introdus si sustinut la CNCD, in mass media si pe canale politice murdare, interne si internationale, eliminarea Icoanelor si a Religiei din scoli, legalizarea prostitutiei, „drepturile” homosexualilor, „asuprirea” tiganilor si maghiarilor, etc, etc. Si o fac si azi, aruncand in derizoriu dimensiunea crestina fundamentala a poporului roman ortodox. […]+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Un ONG realmente activ şi cinstit

ONG-urile din România ne-au  obişnuit cu lipsa lor de  onestitate. Financiară şi/sau intelectuală. Vreau să semnalez un ONG ce se abate de la aceste practici condamnabile. Este vorba despre Cercul metodic al bibliotecarilor din învăţământ. Am găsit informaţii despre acest ONG la următoarele adrese URL: http://www.stirilocale.ro/bacau/Vasile_Alecsandri_Frederic_Mistral_o_prietenie_frumoasa_IDN65029.html ; http://www.desteptarea.ro/articol_6727.shtml, într-un articol scris de Doamna Laura Huiban. Redau aici un excerpt din articol :

+Moartea lui Daudet şi moartea lui Alecsandri m-au emoţionat până la lacrimi, căci am pierdut doi adevăraţi prieteni“, stă scris în memoriile scriitorului francez Frédéric Mistral, deţinătorul unui Premiu Nobel pentru Literatură (1904). Această frază închide în sine povestea unei prietenii speciale între scriitorul francez şi poetul născut în Bacău, ale cărei detalii mai pot fi regăsite astăzi doar în scrisorile lui Vasile Alecsandri către Paulina Alecsandri („Mistral e un om de vreo 52 de ani, înalt, frumos, cu fruntea largă, cu păr bogat şi argintiu; fizionomia lui e placută, veselă, simpatică şi graiul lui poetic. …“) sau către Iancu, fratele său („Ceea ce m-a interesat mai mult în peregrinările mele febrile a fost că m-am dus să surprind pe Mistral în cuibul lui de la Maillane, aproape de Avignon… Mistral e o personalitate de seamă în Provenţa şi ar fi oriunde, datorită geniului său poetic“). Integrarea noastră în Uniunea Europeană nu e doar o chestiune de viitor, cum s-ar crede. „Unitatea în diversitate“ s-a produs de mult în cultura noastră. O dovadă a adus-o ieri Colegiul Naţional „V.Alecsandri“, arătând câte asemănări şi câte legături există, de exemplu, între poetul „veşnic tânăr şi ferice“ … şi poetul francez Mistral, al cărui Mirceşti a fost Maillane.

„Am pornit de la o scrisoare a lui Alecsandri în care vorbeşte despre Mistral. Aş fi vrut să fac o expoziţie care să aibă ca suport şi niste fotografii. Am căutat pe internet şi am luat legătura cu un Centru de Documentare din Provence. Coordonatorul acestui centru, Jean Marc Courbet, mi-a trimis nişte documente pe care am vrut să le valorific. Am descoperit că sunt foarte multe asemănări între Alecsandri, care a trăit la Mirceşti, şi Frédéric Mistral, care şi-a petrecut timpul la Maillane“, ne-a declarat profesorul bibliotecar Maria Creţu, iniţiatoarea acestei cercetări şi coordonatoarea Simpozionului „Vasile Alecsandri – dimensiuni europene“ ([organizat de, n.n] Cercul metodic al bibliotecarilor din învăţământ).+

Titus Filipas

Ofiţerii de securitate care au ucis

Dictatorul Nicolae Ceauşescu a cerut alcătuirea unei liste (pentru un decret de graţiere) cu toţi ofiţerii de securitate care au ucis. Ordinul a fost executat, “întocmai şi la timp”. Această listă există la CNSAS. De ce nu este deconspirată de  CNSAS? Care este rolul jucat de Constantin Ticu Dumitrescu şi de Mircea Dinescu în blocarea acestei deconspirări? De ce ONG-urile care au protestat  vehement în Piaţa Universităţii împotriva deciziei impecabile, în pur stil Tribonian,  a Curţii Constituţionale a României, nu au cerut deconspirarea listei securiştilor care au vărsat sângele nevinovat al martirilor români?Titus Filipas

Viitor sumbru

8 iunie  2006S-a tot vorbit despre arestarea teroristului lugojan Florin Lesch. Rămâne   deschisă chestiunea agenţilor SRI care se infiltraseră în anturajul lui Florin Lesch – tînăr altminteri paşnic până la „ziua atentatului terorist”. Cel puţin unul dintre agenţii SRI ar fi putut acţiona ca ‘agent provocateur’. Tactica este cunoscută de pe timpul vechii securităţi, din faza când era condusă de internaţionalişti. Episodul Florin Lesch pare să ne arate că  SRI-ul nu mai este controlat de patrioţi români, ci este în serviciul unor forţe din exterior. 9 iulie 2006În comentariul său  după arestarea primului terorist “dovedit”  din România, –tînărul Florin Lesch din Lugoj–, ziaristul Ion Cristoiu reînvia buna tradiţie din „Cuvinte prea încrucişate”, rubrica pe care o citeam  cu plăcere în „Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”. Exista  o reală  foame de luciditate atunci – luciditate asociată foarte probabil caracterului eroic de către publicul larg. Superstiţia pseudo-religioasă încurajată de  popi cu o cultură minimalistă înlocuieşte acum spiritul hieratic, însă chiar  şi această superstiţie este doar insulară  în oceanul de „vulgaritate” –  am folosit clasificarea lui Giambattista Vico.  Dar există şi azi  o societate reală de cognoscenti, o ‘knowledge society’ în România. Ştiam că la „loviluţie” au fost ucişi peste o mie de oameni, că au fost arestate persoane purtătoare de arme şi bănuite de terorism, dar până la urmă nimeni nu a fost dovedit. Arestarea şi ancheta asupra lui Florin Lesch arată victoria „dublei măsuri” în exercitarea justiţiei din România de astăzi. O anchetă judiciară onestă  ar fi cerut şi identificarea, chiar chestionarea, acelui „agent provocateur” despre care  comunicatul SRI  sugera că el a existat. În analiza pe canalul de televiziune Antena 3, domnul Ion Cristoiu a încercat să identifice părţile „maşinii infernale” încropite de tînărul Florin Lesch. Îl felicit, pentru că, fără a se bucura de avantajul unei „culturi tehnice”, Ion Cristoiu identifică un „missing link” de tip «releu »  în comunicatul despre „evenimente” furnizat de SRI. În concluzie, şi găsind prilejul de a-şi turna cenuşă  pe creştet, domnul Ion Cristoiu sugerează  o analogie între maşina infernală prezentată  de SRI, şi „găina care naşte pui vii”, prezentată de cotidianul „Evenimentul zilei”.Ca să fiu sincer, eu sînt unul dintre cei care au rămas cu impresia că Florin Lesch a fost ales  ca „ţap ispăşitor” pentru lunga vină a instituţiilor responsabile ale  statului român de a nu fi identificat după 1989 nici un terrorist (dar există şi alte piste, mai veridice, care pot explica atitudinea SRI). Credeţi-mă, dacă tînărul Florin Lesch va fi condamnat, credibilitatea instituţiilor statului român, cât şi ale ONG-urilor din societatea civilă  care apără drepturile omului,  nu va fi amplificată. Totuşi, totuşi, comunicatele SRI păcătuiesc prin stupiditatea de a crede că se adresează unui public românesc naiv. De altminteri, chiar în acea emisiune de la Antena 3 unde era dezbătut prima oară la modul serios cazul arestării „teroristului în şlapi” care a leşinat, domnul Mihai Gîdea dezvăluia că  primea pe laptop scheme mult mai realiste şi mult mai fezabile de ‘maşini infernale’ care să arunce în aer automobilul cu butelii de aragaz al teroristului din Lugoj.Oricum, sînt de acord cu domnul Ion Cristoiu care afirmă că la SRI există cineva, un angajat din generaţia tînără, capabil să adune oricând cioburile contradictorii  pentru a construi un alt comunicat coerent oferit publicului. Dar, cum sublinia Ion Cristoiu, dacă sunt de faţă  şi ziarişti ce adresează  întrebări pertinente, consistenţa comunicatului SRI  se sparge din nou. La drept vorbind, nu înţeleg de ce nu există o consultare a tipilor vorbăreţi din departamentul  Public Relations de la SRI cu tehnicienii lor interni, specializaţi în „maşini infernale”. Altminteri, vorbăreţii de la departamentul PR ai SRI se cramponează doar într-o  imitaţie delicioasă  a unui  text caragialesc din secolul XIX. Ar fi timpul să treacă în mod serios  la o lectură a eseurilor lui Paul Zarifopol, dacă vor  o pregătire pentru intrarea lor culturală în veacul  XXI. Apoi, „cultura de masă” în România  este încă dominată, intelectualiceşte, de cultura generaţiilor de absolvenţi ai  liceelor industriale organizate pentru învăţământul românesc de academicianul Mircea Maliţa. Există deci, în România, şi o cultură  tehnică  dovedită  realmente chiar şi în condiţii de improvizaţie, adică  o „cultură  tehnică  în stil european”  cum este aceea  zugrăvită  de Pierre Boulle în romanul „Podul de pe rîul Kwai”.  Cel puţin eu, fost profesor de liceu industrial, sînt gata să depun mărturie că  românii pot oricând să inventeze maşini funcţionale,  –eram uluit de ingeniozitatea elevilor mei din Craiova–, deşi unii atribuie maliţios doar oamenilor din Ardeal această  capabilitate. Atunci când îşi redactează comunicatele de presă, pe orice temă,  funcţionarii PR merituoşi  de la SRI trebuie să  ia meticulos în consideraţie  faptul că există totdeauna şi un segment realmente „connoisseur” al publicului românesc. 30 august 2006Avem din nou un comunicat SRI despre tînărul Florin Lesch, teroristul prezumtiv arestat preventiv de această eficientă organizaţie. Ni se prezintă şi dovezi iconice. Bănuiesc că SRI are ca ţintă pentru comunicatele de presă doar persoane excesiv de credule,  ori “guguştiucii şi fătucile” care lucrează în presă,  am citat din autorul Ion Cristoiu. Problema mea de înţelegere este aceea că dacă se vorbeşte despre  terorişti, trebuie neapărat prezentat binomul ‘Omul şi Organizaţia’. De exemplu  ‘Bin Laden şi  Al Qaida’. Oricât de atent aş privi, nu reuşesc să văd altă organizaţie ce se ascunde în umbra lui Florin Lesch, în afară de SRI.18 septembrie 2006Prelungirea arestării “primului terorist dovedit” din România nu rezolvă nimic pentru SRI. Este adevărat, organizaţia SRI  e condusă actualmente de un interimar. Dar viitorul “şef suprem” de la SRI va trebui să  rezolve în primul rînd cazul “teroristului” Florin Lesch din Lugoj. Am mai scris despre Florin Lesch. Insistăm pe tema aceasta, doar pentru că nu îl cheamă Florin Leş. Ceea ce l -ar fi transformat automat în român de baştină, un român aborigen care poate  să  fie stârpit. Ca la 1907. Dar grafia numelui Lesch sugerează  o ascendenţă  a sa în Imperiul austro- ungar. De altminteri  Florin Lesch afirmă  că  este moştenitorul averii unui strămoş Lesch.  Avere pe care o cere restituită de către statul român. Cred că tînărul Florin Lesch are tot dreptul la apărare. Şi are tot dreptul la instituţii inteligente ale statului român. Tinerii slujbaşi de la SRI sunt vital interesaţi de rezolvarea foarte corectă a cazului  Florin Lesch, numai aceasta acreditează (sau nu)  şcoala SRI ca instituţie universitară. Afirmaţia comunicatelor oficiale ale SRI privind apartenenţa lui Florin Lesch  la ‘structuri teroriste islamice’ este foarte « vagă », ca să folosim un eufemism. La nivelul conferit de posesia unor studii  universitare autentice, nu poţi să vorbeşti numai despre « structură », ci despre « structură şi organizaţie»,   într -un binom ierarhic. Studiile de la şcoala SRI pe această temă nu pleacă oare  de la  marele Émile Durkheim ? Nu recurg oare la ideile despre cultura organizaţională  ale lui Michael Thompson*? Care el însuşi s -a format pornind cu impetus  din structura unei organizaţii având caracter militar. Tinerii angajaţi actuali de la SRI trebuie să  înţeleagă că  este în joc aici  nu destinul individului Florin Lesch, ci  atestarea de seriozitate a şcolii universitare SRI (oficial se numeşte Academia Naţională de Informaţii).11 iunie 2007În intrarea precedentă adresam întrebarea retorică : “Studiile de la şcoala SRI nu pleacă oare  de la  marele Émile Durkheim ?”. A fost o premoniţie ? Căci una dintre cărţile fundamentale scrise de Émile Durkheim (1858-1917)  era intitulată : “Le suicide. Étude de sociologie “. Mass media ne transmit ştirea despre  un ofiţer de informaţii care s- a sinucis în incinta Academiei SRI.  “Conducerea SRI a dispus o ancheta interna la ANI pentru a stabili cum de un astfel de incident s-a putut intampla  in cadrul SRI, cunoscut fiind faptul ca pentru a putea accede in randurile ofiterilor de informatii, candidatii sunt supusi unor teste psihologice foarte dure.”, aflăm dintr- un articol publicat de ziarul  Gardianul. Sancta Simplicitas , nici măcar jurnaliştii de la Gardianul nu l- au citit pe Émile Durkheim ! Acest cugetător este ignorat nu doar la Academia Naţională de Informaţii, ci şi la la facultăţile  de jurnalistică din România. Bineînţeles, în condiţiile economiei de piaţă există acum la noi un mare număr de specialişti bine calificaţi în psihologie hedonică. Dar nu  prea cred eu că Academia Naţională de Informaţii are şi un foarte bun specialist în psihologie abisală. Pentru că aşa ceva s- ar cere la şcoala SRI.În cultura organizaţională  de azi există interesul de a cunoaşte şi de a defini individul în  raport cu triada de termeni : (i) Grup + (ii) Grilă de comandă + (iii) Reţea, adică suma conceptuală agregată  (group + grid + network). Termenul Grup (‚Group’), în  interpretarea propusă de sociologul Émile  Durkheim, caracterizează tipul de solidaritate la care aderă individul. Metafora pentru Grilă (‘Grid’), aşa cum este termenul Grilă folosit aici, poate fi  „electrodul de control” dintr -o clasică triodă cu vid.  Grila înseamnă circumscrierea alegerilor individului de forţele societale externe lui. Cu cât este mai intens controlul de grilă, cu atât indivizii sunt mai „ţinuţi în lanţ”.  Cu cât este de o intensitate mai scăzută  controlul de grilă, cu atât indivizii pot să îşi negocieze relaţiile. Cât despre sursa de valoare adăugată pentru individ, şi aici nu vorbim despre sensul monetarist al termenului,  aceasta o constituie  reţeaua personală (network) pe care individul reuşeşte să o creeze.Tipologiile de clasificare a indivizilor  caracterizaţi prin triada criteriilor :   (i) Grup + (ii) Grilă de comandă + (iii) Reţea,  sunt ordonate după arhetipuri culturale. Psihologia abisală reprezintă domeniul ştiinţific având înscrisă exhaustiv pe agenda sa taxonomică toate  arhetipurile culturale. În opinii exprimate public de autorităţi începând cu administratorii de la World Bank şi terminând cu teoreticianul culturii lucrative Clotaire Rapaille, găsim suficiente argumente care sprijină utilitatea arhetipurilor culturale  şi a Psihologiei abisale. Vorbim despre Psihologie abisală  în contextul intervenţiilor arhetipurilor culturale în  elaborarea deciziilor politice  şi a deciziilor  manageriale. Dar şi în alegerile personale de “viaţă sau moarte”. 16 noiembrie 2007Mai există dreptate în România ? ‘Anchetatorii susţin că Lesch intenţiona’- se spunea într-un articol mai amplu despre cazul “teroristului lugojan” (Timişoreanul Lesch condamnat la 12 ani închisoare pentru terorism,  în România liberă din 15 noiembrie 2007). Deci a fost un ‘proces de intenţie’. ‘Tânărul se afla sub supravegherea Serviciului Român de Informaţii de mai mult timp. Acesta a trimis mesaje de ameninţare’ –se mai prezentau motivaţii. Nu a fost ‘supraveghere’. A fost ‘provocare’ şi ‘instigare’. Faptul că a existat un ‘agent provocateur’ de la SRI a fost oficial recunoscut. Este o zi neagră pentru România şi spiritul dreptăţii. Este o zi care anunţă  un viitor sumbru pentru toţi cetăţenii României. Condamnarea lui Florin Ioan Lesch ne spune limpede că nu avem dreptul la instituţii şi instanţe inteligente în România. Şi niciunde în lume.

*Bineînţeles, ideile lui Michael Thompson fac parte din Teoria culturală.

Titus Filipas

Capitalismul fiduciar

Realmente prin capotarea FNI, Sorin Ovidiu Vântu a dat o lovitură  mortală nu doar înfloririi fondurilor mutuale în România, ci însăşi ideii de capitalism fiduciar în România. Capitalismul fiduciar (fonduri mutuale, fonduri de pensii etc) nu poate renaşte la noi decât prin popularizarea largă, în rândurile oamenilor simpli şi cinstiţi din România, a măsurilor independente de risc (o educaţie a percepţiei riscului lipseşte din şcoala românească), randament (‘returns’ în limba engleză), şi de coerenţă logică, permiţând oamenilor simpli să identifice rapid problemele economiei de piaţă spre avantajul lor. În România libera din 8 septembrie 2007  era publicat studiul  ‘Totul despre pensia privată’, realizat de APC (Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor). Cităm : ‘APC ne oferă câteva sfaturi practice. Trei sunt elementele care trebuie urmărite când vă interesaţi de un fond de pensii privat: Ce pensie voi avea? Ce costuri voi avea? Ce riscuri mă aşteapta?”. Intereseaza în mod special răspunsul dat la cea de a treia întrebare : “Trebuie să ştiţi că riscurile să pierdeţi banii practic nu există; legea interzice administratorului fondului de pensii privat să facă investiţii riscante, iar, pe de altă parte, există un fond de garantare bănească a banilor depuşi într-un fond de pensii, în mod similar cu fondul de garantare a depozitelor făcute la o bancă. Legea mai prevede că fondul este supravegheat de comisia de profil, care poate chiar să anuleze autorizaţia, dacă administrarea devine ineficientă. Toate acestea ţin însă de condiţia aplicării legii, fără concesii.’ Măi să fie, ce ONG plin de certitudini! Despre acest ONG, presupun că este finanţat de statul român.  Discutăm acum în România despre obligativitatea salariaţilor de a se înscrie la fondurile private de pensii. În recenta criză financiară  din lume, fondurile private de pensii din UK au pierdut 27 de miliarde de lire sterline în numai câteva zile! Cu alte cuvinte, banii pensionarilor britanici au fost ‘pierduţi’. Curios, nimeni nu cunoaşte vinovatul. Capitalismul fiduciar  a devenit o instituţie periculoasă şi cinică.

Titus Filipas