Un ONG realmente activ şi cinstit

ONG-urile din România ne-au  obişnuit cu lipsa lor de  onestitate. Financiară şi/sau intelectuală. Vreau să semnalez un ONG ce se abate de la aceste practici condamnabile. Este vorba despre Cercul metodic al bibliotecarilor din învăţământ. Am găsit informaţii despre acest ONG la următoarele adrese URL: http://www.stirilocale.ro/bacau/Vasile_Alecsandri_Frederic_Mistral_o_prietenie_frumoasa_IDN65029.html ; http://www.desteptarea.ro/articol_6727.shtml, într-un articol scris de Doamna Laura Huiban. Redau aici un excerpt din articol :

+Moartea lui Daudet şi moartea lui Alecsandri m-au emoţionat până la lacrimi, căci am pierdut doi adevăraţi prieteni“, stă scris în memoriile scriitorului francez Frédéric Mistral, deţinătorul unui Premiu Nobel pentru Literatură (1904). Această frază închide în sine povestea unei prietenii speciale între scriitorul francez şi poetul născut în Bacău, ale cărei detalii mai pot fi regăsite astăzi doar în scrisorile lui Vasile Alecsandri către Paulina Alecsandri („Mistral e un om de vreo 52 de ani, înalt, frumos, cu fruntea largă, cu păr bogat şi argintiu; fizionomia lui e placută, veselă, simpatică şi graiul lui poetic. …“) sau către Iancu, fratele său („Ceea ce m-a interesat mai mult în peregrinările mele febrile a fost că m-am dus să surprind pe Mistral în cuibul lui de la Maillane, aproape de Avignon… Mistral e o personalitate de seamă în Provenţa şi ar fi oriunde, datorită geniului său poetic“). Integrarea noastră în Uniunea Europeană nu e doar o chestiune de viitor, cum s-ar crede. „Unitatea în diversitate“ s-a produs de mult în cultura noastră. O dovadă a adus-o ieri Colegiul Naţional „V.Alecsandri“, arătând câte asemănări şi câte legături există, de exemplu, între poetul „veşnic tânăr şi ferice“ … şi poetul francez Mistral, al cărui Mirceşti a fost Maillane.

„Am pornit de la o scrisoare a lui Alecsandri în care vorbeşte despre Mistral. Aş fi vrut să fac o expoziţie care să aibă ca suport şi niste fotografii. Am căutat pe internet şi am luat legătura cu un Centru de Documentare din Provence. Coordonatorul acestui centru, Jean Marc Courbet, mi-a trimis nişte documente pe care am vrut să le valorific. Am descoperit că sunt foarte multe asemănări între Alecsandri, care a trăit la Mirceşti, şi Frédéric Mistral, care şi-a petrecut timpul la Maillane“, ne-a declarat profesorul bibliotecar Maria Creţu, iniţiatoarea acestei cercetări şi coordonatoarea Simpozionului „Vasile Alecsandri – dimensiuni europene“ ([organizat de, n.n] Cercul metodic al bibliotecarilor din învăţământ).+

Titus Filipas

Postarea Bologna

Am citit pe Blog tehnic, vezi  http://ceoameni.wordpress.com/2008/05/23/bologna/  , postarea :

+Bologna/Cred ca astia vor sa faca experimente pe noi. Sa vada cat de confuz poate ajunge un student, cat de mult sa se streseze si cata incertitudine poate suporta. Dupa trei ani de facultate (care n-au nici macar utilitatea acestei paranteze), tre sa stii (ca de!, ai 21-22 de ani) ce master sa urmezi. Se mira cu totii: “Cum, tu iti dai licenta intr-o luna si nu stii la ce master sa dai?”, incat te fac sa te-ntrebi daca nu cumva esti pierdut. Din 100 de studenti de an 3, cred ca doar unul e convins ca vrea la un anume master (si asta probabil indrumat si indoctrinat ca aia isi doreste). In rest, atata nesiguranta, incertitudine, teama de ratare profesionala, frustrari si regrete n-am vazut la nicio categorie de oameni. Doar la studentii de an 3. Poate ca de-aia noul trend e sa dai o fuga in alta tara pentru un master scurt. Foarte bine! Sau cum se mira unii ca o prietena, studenta in an terminal 3, nu da la master anul asta, ca nu stie unde. Fata vrea sa stea pe bara ceva vreme, pana cand se hotaraste ce vrea. Munceste, incearca domenii diverse si abia apoi studii postuniversitare. Foarte bine!”+

Am comentat la 25 mai  2008, orele  2:22 am : Impecabilă evaluare privind implementarea procesului Bologna în România !

Avatarul theonlyfleurdelis   adaugă un comentariu cu valoare  la postarea Bologna,  mai 26, 2008 at 6:08 pm : “pe modelul cum sa mai stoarcem niste studenti de bani intr-un timp mai   scurt..pe noul sistem la 10 ani au mai castigat o generatie buna de plata!”

Am comentat intervenţia lui theonlyfleurdelis,  mai 27, 2008 at 3:29 am, aşa :

Pe vremurile non-comuniste din România, chestia aceasta de economie politică se chema “dever” şi se aplica în economia de piaţă reală, bazată pe onestitate în ceea ce priveşte “calitatea mărfii”. Acum văd că procesul Bologna ne forţează să implementăm “deverul rapid” în sistemul de învăţământ românesc fără să avem transparenţa despre Viziunea sistemului de învăţământ românesc, şi certitudinea “calităţii mărfii”. În acord cu principiul Bologna, “marfa de calitate” oferită studentului trebuie să fie competenţa pentru a se integra imediat în economia de piaţă, adăugând valoare tocmai prin acea competenţă pentru care primeşte un tutorial ce poate fi folosit ca vademecum.

Titus Filipas