Rick Wagoner

Rick Wagoner, directorul CEO (PDG) de la General Motors este un personaj de extraordinară competenţă. Dar a apărut un element  pe care  managementul de la această firmă nu are cum să-l influenţeze. Succesul remarcabil  din trecut al companiei   General Motors a creat ameninţări  pentru această firmă după un timp egal cu perioada de muncă a unui muncitor angajat permanent la GM  de la o vârstă tânără  şi până la vârsta de pensionare. Să reamintim că, începând cu  anul 1931, firma General Motors a fost  mereu ‘numărul unu mondial’ în producţia de automobile. Nu se poate spune deci că managementul practicat la General Motors a fost în trecut de calitate deficitară. Într-adevăr,  în anii 196X compania General Motors  stăpânea mai mult de jumătate din piaţa automobilelor din SUA. Astfel, firma General Motors  a reuşit să creeze un mare număr de locuri de munca, –bine plătite în raport cu salariile din restul lumii de atunci–,  pentru  economia americană. Dar în februarie 2005, General Motors  mai deţinea circa un sfert din aceeaşi piaţă! Iar muncitorii care lucraseră  în deceniul 1960 pentru General Motors  s-au pensionat. Celor care nu  muriseră, compania General Motors  era  obligată să le plătească pensiile. Astfel, în februarie 2005, fiecare două dintre persoanele angajate   la General Motors   lucrau  la acel moment să asigure ori să plătească şi pensiile pentru cinci foşti angajaţi ai firmei General Motors! Circumstanţa respectivă  introducea nişte încărcări suplimentare enorme pentru preţurile vehiculelor General Motors, de circa 1500 de dolari în medie per autovehicul la nivelul anului 2005.  Aceasta  a creat  probleme insurmontabile  pentru managementul de la General Motors, pentru că erau sarcini care în sine se aflau în afara puterilor oricărei persoane umane angajate pe postul de  director CEO. Rick Wagoner, preşedinte al  consiliului de administraţie şi director CEO la General Motors, a luptat ca un adevărat erou al timpurilor postmoderne, deci exclusiv cu arme manageriale,  pentru a creşte competitivitatea  şi atractivitatea produselor companiei General Motors. De exemplu, el a creat o filială financiară a lui GM care oferea credite foarte avantajoase cumpărătorilor de vehicule GM. Se pare că decizia de îndepărtare a foarte competentului Rick Wagoner vine direct de la preşedintele Barack Obama. Preşedintele SUA  acordă o mare importanţă relansării industriale americane după norme ecologice. Fostului CEO de la GM  i se poate reproşa (cel puţin aşa cred eu că a gândit Obama) că nu a dezvoltat un “green car” american. Într-adevăr, Rick Wagoner a crezut sincer în geniul de “previzionist economic” al lui Alan Greenspan. După acest geniu, creşterea economică a SUA şi a lumii trebuia să continue multă vreme în ritm ameţitor. Deci în economia reală a SUA şi a lumii, vor circula mereu pe şosele fluxuri de materiale (materii prime şi mărfuri). Din cauza acesta, în dezvoltarea produselor firmei  General Motors, directorul Rick Wagoner a pus în primul rând accentul pe camioanele cu instalaţii de încărcare (pickup trucks). Or, a venit recesiunea, debitul de  fluxuri de materiale pe şosele s-a redus considerabil, şi de aici dificultăţile firmei General Motors. Nu cred că se poate găsi în lumea largă vreun manager care să cunoască problemele firmei General Motors mai bine decât Rick Wagoner. Poate că actuala recesiune economică este o recesiune în V*, nu o recesiune de platou. Mă uit că deja unii schimbă obligaţiunile T-bonds de la trezoreria americană, în obligaţiuni de corporaţii ce asigură un randament mai mare. Mă mai uit cum creşte preţul cuprului, semn că activitatea industrială americană este reluată.

*Alte scenarii : Dacă se iese din criza financiară, va mai trece încă un an până când succesul financiar va impulsiona economia reală. Se admite că actuala criză financiară şi economică nu este o nouă Mare Depresiune, ci o Mare Recesiune. Scenariile ipotetice pentru ieşirea din Marea Recesiune sunt în general desemnate cu litere latine mari, după forma graficului. La început s-a sperat într-o ieşire rapidă din recesiune, acesta fiind scenariul grafic în V. Din motive de prudenţă, unii au presupus că pe parcurs va interveni o bulă financiară, deci scenariul grafic în W. Alţi economişti previzionişti spun că starea de recesiune se va prelungi mult, dar predictibil se va ieşi din ea, scenariul în U. Cei excesiv de pesimişti spun că trebuie să ne mulţumim doar cu stagnarea declinului economic, după care va fi o mişcare a economiilor numai pe planşeu : scenariul grafic în L.

Titus Filipas