Tratatul din 1740 prin care se recunoştea frontiera pe Bug

http://www.youtube.com/watch?v=iJ3S0y9IeVA&eurl=http%3A%2F%2Funiristu%2Eblogspot%2Ecom%2F&feature=player_embedded

Există şi Drepturile popoarelor. La manifestaţiile de la Salonik, nu demult, anarho-separatiştii armâni cereau recunoaşterea Constituţiei lui Caracalla de la 212 AD. Capitulaţiunea de la anul 1740 este mult mai aproape. Evenimente capitale pentru noi din secolul XIX s-au împlinit tocmai în numele ei. Uităm ?

Nu este vina UE pentru această uitare, este vina noastră. Mai précis, este vorba despre incapacitatea construirii unui discurs românesc actual legat de   vechile drepturi ale neamului nostru. Paşoptiştii noştri ajunşi în Franţa foloseau infiltrarea lor într-un lobby masonic pentru a determina decidentul suprem din Franţa acelui timp să reia, să readucă în actualitatea post-paşoptistă Capitulaţiunea de la 1740 ce garanta frontiera răsăriteană pentru Romania Neoacquistica. Această reluare a temei Capitulaţiunii de la 1740 a dus la restituirea Sudului   Basarabiei şi la Unirea Principatelor. Înţeleg că omul cel mai puternic din Rusia, Vladimir Putin, ar fi dispus acum să accepte ca teritoriul chemat respublika Moldova să revină la România. Ce facem cu Sudul Basarabiei şi Nordul Bucovinei ? Este evident că Ucraina actuală este o însăilare artificială de teritorii decisă de vechii dictatori.

Pe blogul domnului Adian Năstase, cineva comenta: “Dupa Revolutia Bolsevica a fost creata in stanga Nistrului – cu scopul de a fi subminata integritatea teritoriala a Romaniei, – Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana.” 

Răspunsul meu: Perfect! Acum, acest argument istoric de necontestat poate să fie folosit de noi pentru re-afirmarea drepturilor noastre istorice. Faptul că Stalin a înfiinţat o “Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana” între Nistru şi Bug era complet justificat. Deşi elementul diversionist şi anti-românesc al acţiunii lui Stalin este de necontestat. Aşa cum a descoperit   Mircea Snegur, ruşii păstrau (şi mai păstrează) în arhivele lor o copie legitimă a tratatului din 1740 de la Constantinopol, prin care Franţa se obliga să fie garantul frontierei Moldovei pe Bug. Garanţia a fost temporar uitată, pentru că independenţa Greciei avea prioritate. Abia la 1852 Franţa îşi reamintea (sub presiunea unui lobby Masonic infiltrat cu paşoptiştii noştri emigraţi în Franţa) că trebuie să pună în practică acele obligaţii asumate prin Capitulaţiunea semnată la 1740. De aici au urmat trei evenimente : 1/ Războiul Crimeii (asocierea Angliei, — care la acel moment era cea mai mare putere a lumii—, la proiect a făcut ca politica iniţială a războiului să   fie pentru controlul istmului baltico-pontic). 2/ Cedarea Sudului Basarabiei de către Rusia, o cedare printr-o luptă în care generalul Osman Pasha a fost de partea noastră! 3/ Unirea Principatelor Române. Cu prilejul cererii Turciei de a intra în Uniunea Europeană, consider că diplomaţia românească trebuie să re-pună în discuţie chestiunea Capitulaţiunii de la 1740. Mai ales că acea Capitulaţiune a fost semnată şi garantată de Franţa. La fel cum Franţa nu a uitat vreodată provinciile Alsacia şi Lorena, tot la fel nu trebuie să uităm de provincia Transnistria, garantată pentru noi de Franţa.

Titus Filipas

Pactul “sfînt” Ribbentrop-Molotov ?!

Atunci când universitarul Cristian Pîrvulescu scrie în articolul Fictiunea istorica: razboiul sfant (http://www.romanialibera.ro/a138223/fictiunea-istorica-razboiul-sfant.html) că “tema prezentei armatei romane in Basarabia, dar mai ales in Transnistria, in timpul celui de-al doilea razboi mondial e una cel putin controversata”, el mai consideră că pactul Ribbentrop-Molotov este “sfînt”. Au existat două abordări total diferite de rezolvare a consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov pe istmul baltico-pontic. Dacă în Nord aceste consecinţe au fost anulate pentru Estonia, Letonia, Lituania, problemele nu au fost rezolvate în Sud, pentru România. Conivenţa dintre UE, SUA şi Rusia nu permite aplicarea principiului de reversibilitate a pactului Ribbentrop-Molotov şi  la România, nu doar la Estonia, Letonia, Lituania, aşa cum cere principiul de uniformitate. Basarabia, adică partea Moldovei dintre Prut şi Nistru este partea cea mai productivă a Moldovei istorice. Toate rudele mele de sânge erau din judeţul Soroca. Îmi povesteau că acolo era raiul pe pământ. Dar au venit ruşii, cu gestionarea predatorială a resurselor în stilul managerial Gosudar. Întrebarea poeziei populare de la Nistru suna : ‘Rus, rus, paparus,/ Cine dracu te-a adus?’. Acolo, în RESPUBLIKA MOLDOVA şi Ukraina, se manifestă şi acum consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov, catastrofal pentru unii, favorabil pentru alţii. În memoriile lui Winston Churchill, pentru care a primit premiul Nobel, scrie în mod expres că frontiera legitimă a teritoriilor româneşti este Bugul. Apoi, hai să cităm corect, domnule  Cristian Pîrvulescu . Ordinul dat de Ion Antonescu a fost: „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul!”  Tatăl meu, basarabean sorocean, era printre acei ostaşi. Mama mea îl aştepta în judeţul Soroca. Pentru familia noastră, tocmai acel război, acum  “controversat” de  universitarul Cristian Pîrvulescu şi de toţi adversarii conceptului Romania Neoacquistica, a fost cu adevărat un război sfânt!

Titus Filipas

Despre Nikolai Rutkowskii

Colea Răutu era pseudonimul omului real care a fost  Nikolai Rutkowskii din Bălţi, Basarabia. De unde era şi răzeşul- savant Eugen Coşeriu, care emitea o serie de idei extrem de importante pentru Gramatica generativă înaintea lui  Noam Chomsky! Putem bănui că acest ‘Elvis of the Academia’, cum îl numeşte Bono de la U2, de fapt a împrumutat idei fundamentale de la Eugen Coşeriu din Bălţi. Tot de acolo provenea şi mama acelei femme fatale  care la un moment dat s-a numit Cecilia Sarkozy.  Cecilia a împrumutat stilul ei de la  mama, educată în oraşul basarabean Bălţi. Dar basarabenii-răzeşi  aveau imaginea cea mai proastă despre Nikolai Rutkowskii, care ‘nu avea soviste’, deşi poate că avea toate talentele. Mai mult decât orice în Basarabia conta ‘sovistea’. Am auzit lucruri foarte, foarte proaste despre Nikolai Rutkowskii în familia basarabeanului care a servit ca model pentru crearea personajului   ‘Mielul turbat’  din piesa cu acelaşi titlu de Aurel Baranga. Personajul real  ‘Mielul turbat’  a plecat la cinci ani la şcoală, a făcut apoi simultan Dreptul şi Academia Comercială în Bucureşti, a luat simultan două burse, câte una la fiecare facultate, până când a fost reclamat de liderul sindicatului studenţesc.  Dramaturgul Aurel Baranga a fost foarte impresionat de episodul în care studentul-răzeş venit de la Nistru merge nervos la Manea Mănescu (cum îl  chema pe liderul sindicatului studenţesc, bun prieten cu liderul muncitoresc Nicolae Ceauşescu) şi îi trage două perechi de palme! Erau cumpliţi în  mânie răzeşii  aceia de la Nistru. Nikolai Rutkowskii n-a fost  răzeş. Era o corcitură de tătar, la fel ca politrucul Gogu Rădulescu.

Titus Filipas

Paradigma mironcostiniană contra interpolărilor

De ce s-a impus paradigma mironcostiniană, modelată, cum sugeram, după ordonanţa lui Justinian I,  împotriva interpolărilor lui Simion Dascălul la cronica lui Grigore Ureche ?

Printre enigmele  istoriei  noastre  din primul mileniu există două probleme corelate: continuitatea şi identitatea neamului românesc. Însă, analogic privind,  nu-i nimic nou sub soare. Chiar dacă vorbim despre  altă scală,  nu  despre adnotatori de letopiseţe ci despre « cronografii »  ce rânduiau  bazileii  de la Constantinopol după  imperatorii Romei  de pe Tibru,  percepţia de continuitate şi de identitate a fost mereu într-o    criză în lumea romană. Reîntorcându-ne la scara Moldovei,  înainte chiar de se numi aceasta Moldova, să  reamintim că  împăratul Constantin al VII-lea  Porfirogenetul (913–959) scria în De Administrando Imperio (pe la 950) despre oraşele distruse şi pustii, –vechi oraşe romane–, ale căror ruine martorii  timpului său le mai vedeau pe malurile râului Nistru. „În secolul XIX în unele sate gospodarii îşi  adăpau oile şi boii din sarcofage romane”,  reamintea  Nicolae Dabija,  –în  eseul Basarabia, ţara de la răspântii–,  temeiul  arheologic  al consemnărilor împăratului  Constantin Porfirogenetul. 

La scara Moldovei care îşi purta deja numele, Simion Dascălul propunea  „soluţia de continuitate” , cel de  „al doilea descălecat” al ‚tâlharilor romani’,  stârnind furia lui Miron Costin.   „Soluţia de continuitate” a lui Simion Dascălul marca  o ruptură  în nobleţea moştenirii antice,  printr-o intruziune  a incertitudinii, cu   valoare   morală  dubioasă. Dar indirect şi peste furie, boierul  admitea  validitatea  demersului cutezat de  hulitul  Dascăl. Căci fraza :  « Să  încep osteneala aceasta după atâtea veacuri de la descălecatul ţărilor cel dintâiu de Traian împăratul Râmului cu câteva sute de ani peste mie trecute, se sparie gândul. » arată că  ipoteza continuităţii nealterate a Romei (Râmului)  era socotită exagerată chiar şi de marele vornic.  Titus Filipas

“Limba moldovenească” 1,2,3,…

‘Parlamentul UE a oficializat limba moldovenească’, s-a scris în presă. Dar care ‘limbă moldovenească’ ?  Influenţa rusească alterează profund limbajul nativilor români, astfel încât  practic, în fiecare sat sau orăşel unde se instalau agresiv ruşii,  începea să se folosească varianta proprie de ‘limbă moldovenească’. Aşa  că putem spune ca pe o certitudine: Câţi mujici ruşi sunt instalaţi acum în RESPUBLIKA MOLDOVA, –Voronin* fiind ‘primus inter pares’–, tot atâtea variante de ‘limbă moldovenească’ există. De fapt ‘limba moldovenească’ (1,2,3,…) are statutul unei  sub-vernaculare groteşti. Dar iată ca un mujic rus instalat confortabil în RESPUBLIKA MOLDOVA se proclamă singur ‘Lăpuşnean’ !

Doamne ! Mujicii ruşi i-au transformat pe răzeşii de la Nistru în oase risipite până la Magadan! Titus Filipas

*Am aflat acum că Voronin este de fapt un biet basarabean român supravieţuitor din Rusia!

Foametea din respublika Moldova

Partea Moldovei dintre Prut şi Nistru este partea cea mai productivă a Moldovei istorice. Toate rudele mele de sânge erau din judeţul Soroca. Îmi povesteau că acolo era raiul pe pământ. Dar au venit ruşii, cu gestionarea predatorială a resurselor în stilul managerial Gosudar. Întrebarea poeziei populare de la Nistru suna astfel : ‘Rus, rus, paparus,/ Cine dracu te-a adus?’. Acolo, în RESPUBLIKA MOLDOVA şi Ukraina, se manifestă şi acum consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov, catastrofal pentru unii, favorabil pentru alţii. Pentru România, puterile SUA şi UE nu au aplicat principiul reversibilităţii, aşa cum au procedat totuşi pentru Estonia, Letonia, Lituania. Ar fi însemnat să deranjeze Ukraina, ‘marele stat’. Titus Filipas