Ibn Tufail

Cu amprenta lăsată de Silviu Brucan, “revoluția” din decembrie 1989 a introdus o epocă de spurcăciune în România eternă. Nu putem să îndepărtăm spurcăciunea decât recurgând la învățăturile maurului ibn Tufail. Învățături care l-au influențat și pe filosoful John Locke, deci au fost bază pentru Ideologia primară.
Titus Filipas

O confruntare existențială

România se găsește actualmente, după “revoluție” și datorită “revoluției”, într-o confruntare existențială pe care nu o poate câștiga decât pe cale culturală. Să luăm ultima declarație flagrant anti-românească a premierului maghiar Viktor Orban: “Ungaria este îngrijorată de situația drepturilor minorității maghiare din România… Ungaria a demonstrat respect atât față de poporul român cât și față de politicienii săi aleși”, a susținut Orban, adăugând că Ungaria urmărește “cu speranță” evoluțiile din România. Probabil că această speranță ungurească în evoluții vine de la promisiunile secrete ale patricianului saxon care acum este instalat -prin ce miracol? – președintele României. Ce-a promis saxonul este știut și de vicepremierul ungar Zsolt Semjen care a afirmat joi că unificarea națiunii ungare înregistrează progrese. http://www.agerpres.ro/externe/2015/12/03/viktor-orban-ungaria-este-ingrijorata-de-situatia-drepturilor-minoritatii-maghiare-din-romania-13-07-19?ref=yfp Problema este că noi, românii, habar n-avem !
Titus Filipas

Han Kubrat (2)

Oteţ Paisie (ori Paisie din Hilendar, întemeietorul istoriografiei bulgăreşti) spune : “De ce ţi-e ruşine să te numeşti bulgar?”. Măreţul dar ipoteticul Han Kubrat, menţionat prima dată în documentul epigrafic de la rîul Orhon (aflat între Lacul Baikal şi Mongolia), un Han întemeietor al confederaţiei Bulgariei Mari la anul 632, este ţinut în mare stimă atât de către istoriografii bulgari, cât şi de cei maghiari. După ultimii, marele Arpad, fiul lui Almoş, şi întemeietorul Imperiului Ungar, ar fi un urmaş al său. Basmul istoriografic bulgaro-maghiar sună poate frumos. Povestea se complică şi atinge confuzia atunci când adaugă (sau este pus să adauge) un detaliu incredibil episcopul Ioan din Nikiu. Unde-i Nikiu? Este oraş în “delta biblicelor sinte” (vezi “Epigonii” lui Mihai Eminescu). Documentul scris de către episcopul Ioan din Nikiu s-ar mai fi păstrat doar în limba etiopiană. La fel ca şi Cartea 1 Enoh ce l-a inspirat pe Mihai Eminescu în a scrie “Luceafărul” (că doar n-o să credem teoria intelectualului evreu Moses Gaster, o ipoteză literară despre influenţa fondatoare şi singulară a textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian!). Episcopul Ioan din Nikiu spune că măreţul Han Kubrat ar fi fost doar un minion al împăratului Heraklius! Altă sursă veche, şi geografic mai îndepărtată, care ne vorbeşte despre bulgarul Han Kubrat, ar fi o piatră cu înscrisuri găsită la frontiera dintre Siberia şi Mongolia. Este documentul epigrafic de la rîul Orhon, curs de apă situat între Lacul Baikal şi Mongolia. Documentul a fost scris (sau ar fi fost scris, zice-se) pe la începutul secolului VIII de Turcii Ghiok Apuseni (cunoscuţi de asemenea şi sub denumirea de “turcii albaştri”). Am vorbit pe alt fir despre “ruptura iraclidă” sau disrupţia iraclidă în Romania Orientală pontică, o ruptură imputabilă în mod strict gestionării defectuoase a Istoriei noastre de către iniţiativele geopolitice ale împăratului roman Heraklius, ele fiind terenul pe care istoricul Henri Pirenne detectează un punct de ruptură de la Romania. Domnitorul Petru Rareş avea deja această percepţie, după cum ne dovedeşte Enciclopedia murală de la mănăstirea Moldoviţa. Aici este bine să subliniez că după moartea marilor noştri istorici Nicolae Iorga şi Gheorghe Brătianu, memoria istoricităţii noastre a fost bine păstrată şi transmisă, direct ori subliminal, în lecţiile de Teologie Politică Română Ortodoxă predate publicului credincios de către măicuţele firoscoase de la Moldoviţa. Eu folosesc termenul “firoscos” în sensul propus de Bogdan Petriceicu Haşdeu (în revista Columna lui Traian din 1883, pagina 242, venind direct din cuvântul latinesc philosophus, chiar dacă DEX zice c-ar fi “ipoteză gratuită”). Documentul epigrafic de la rîul Orhon vorbeşte despre “hanul bulgar Kubrat”. Iar mai departe intervine construcţia ossianică fantasmagorică după model scoţian James MacPherson pentru asertarea “drepturilor bulgarilor” peste noi. Însă pe baza “rupturii iraclide” au fost construite slavizarea şi arabizarea. Cred că trebuie să dislocăm istoria noastră din această gangă.
Titus Filipas

Profesorul universitar Marius Diaconescu

Universitatea de stat are o semnificaţie regaliană în transmiterea valorilor spirituale pentru o naţiune. Aşa era Universitatea din Bucureşti pe vremea profesorului Nicolae Iorga. Situaţia s-a schimbat radical de când a venit profesorul Marius Diaconescu.
Titus Filipas

„Zece regi valahi din Pannonia”

Cei „zece regi valahi din Pannonia” (două cronici ne vorbesc despre aceştia!) sunt de fapt „zece chinezi” (vedeţi „piatra chinezului” eventual aici, http://en.wikipedia.org/wiki/Prince%27s_Stone, dar atenţie!, avertizez că Wiki mistifică flagrant în acest caz, nu-i vorba în nici un caz despre „sloveni”, şi despre nici un fel de alţi „slavi”, citiţi şi ce spune pe temă prinţesa bizantină Theophanu, mama împăratului Otto al III-lea ) aleşi prin bună dreptate -moştenită de la strămoşii romani, vezi de altminterea, rogu-vă eu foarte frumos, şi în Moldova lui Ştefan cel Mare semnificaţia actului jurisdicţional absolut sacru de pe Câmpia Direptate! – de către zece Universităţi valahe! Însă pe Câmpia Direptate toată Moldova era bineînţeles o singură Universitate valahă.
Titus Filipas

Teoria lui Roesler

@ ZeV https://nastase.wordpress.com/2015/05/20/tara-lui-ba/ Bănuiesc eu c-ai auzit tu despre “teoria lui Roesler” cea de un anti-românism extrem. Eduard Robert Rösler (numele se scrie și Roesler) (* 2.3.1836 în Olmütz/Olomouc – † 19.8.1874, în Graz) a fost un istoric austriac de etnie germană. Cea mai cunoscută lucrare a sa, referitoare la istoria românilor, este “Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens” [Studii românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României]. A fost publicată în 1871 la Leipzig, în Germania. Rösler continuă și dezvoltă în această lucrare teorii ale altor autori, ca de exemplu Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel, cu privire la formarea poporului român în regiuni situate în sudul Dunării. Această teorie a fost combătută de Alexandru Dimitrie Xenopol, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga și alți istorici români și străini. Nu ştiu ce „dinte“ avea Franz Josef Sulzer împotriva bieţilor români, dar ştiu că s-a hrănit, material şi spiritual, la Curtea domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (a vieţuit pe intervalul 1725-1805), a fost domnitor în Muntenia: 15 septembrie 1774 – februarie 1782 și august 1796 – decembrie 1797, precum și în Moldova: decembrie 1786 – 19 aprilie 1788). Istoricul american Keith Hitchins laudă foarte mult anti-românismul care domnea la Curtea fanariotului Alexandru Ipsilante. Imediat după loviluţie, politrucul cominternist Silviu Brucan l-a numit pe Gabriel Liiceanu ca patron la fosta Editura Politică. De bine de rău, în perioada Nicolae Ceauşescu, Editura Politică devenise românească. Gabriel Liiceanu a îndreptat-o spre o politică opusă intereselor României. Acea politică editorială a furnizat acum argumente domnului Laszlo Tökes în politica sa anti-românească. Şi eu ţintesc aici în mod special spre semnificaţia publicării cărţii lui Keith Hitchins: „Românii 1774-1866”, traducerea originalului în limba engleză The Romanians, 1774–1866, New York: Clarendon Press, 1996. Pp. 337. ISBN 0-19-820591-0. $50.00. Keith Hitchins este profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Franz Josef Sulzer // Franz Josef Sulzer (* ? – † 1791) a fost un istoric și muzician elveţian. Având rangul de căpitan în regimentul austriac Lattermann (1759-1773), Sulzer a fost staționat în Transilvania, unde a intrat în legătură cu românii, la Brașov și Reghin (unde l-a cunoscut pe Petru Maior). A petrecut mai mulți ani în principatul Țara Românească, începând din 1776 la curtea lui Alexandru Ipsilanti. Principala sa lucrare, publicată în trei volume (primul geografic, celelalte două istorice), este “Istoria Daciei transalpine”: “Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist der Walachey, Moldau und Bessarabiens. Im Zusammenhange mit der Geschichte des übrigen Daciens als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit entworfen“ [Istoria Daciei transalpine, adică a Valahiei, Moldovei și Basarabiei. În legătură cu istoria restului Daciei, ca încercare de a scrie o istorie generală, cu libertate critică], I, II, III, 1781-1782, Wien Viena; editura Gräffer]. Prin această lucrare, Sulzer este unul dintre principalii precursori ai lui Eduard Robert Rösler cu privire la teoria formării poporului român la sud de Dunăre (cunoscută sub denumirea teoria lui Roesler). Germanul Eduard Robert Rösler era vital interesat să preia şi să dezvolte ideile lui Franz Josef Sulzer. Pentru a şterge „ştiinţific” urmele unui genocid. Comis de germani împotriva românilor din Regiunea Sudeţilor. Într-adevăr, numele Olomouc vine de la Iuliomontium, cum se chema castrul roman ridicat acolo în perioada imperială.
Titus Filipas

Biserica Densuş

+A fost construită în secolul XIII, în stil romanic târziu, din materiale provenite de la vechea capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Socotită de Nicolae Iorga drept un lăcaş „fără pereche în toată românimea”, biserica atrage şi prin câteva fragmente valoroase de pictură murală, datând tocmai din 1443. + https://www.google.ro/search?q=Biserica+Densu%C5%9F&tbm=isch&imgil=4yWS93bCxDXCJM%253A%253BcG6eEcs1g4ynxM%253Bhttps%25253A%25252F%25252Fobiectivortodox.wordpress.com%25252F2012%25252F02%25252F24%25252Fbiserica-densus-sf-nicolae%25252F&source=iu&pf=m&fir=4yWS93bCxDXCJM%253A%252CcG6eEcs1g4ynxM%252C_&usg=__dQVhKOURWLWR9BW8fR_FlHNgpbE%3D&biw=1280&bih=893&ved=0CEMQyjc&ei=xkvwVOm_HciLaKq-gugD#imgdii=_&imgrc=4yWS93bCxDXCJM%253A%3BcG6eEcs1g4ynxM%3Bhttps%253A%252F%252Fobiectivortodox.files.wordpress.com%252F2012%252F02%252Fbiserica-densus-29.jpg%3Bhttps%253A%252F%252Fobiectivortodox.wordpress.com%252F2012%252F02%252F24%252Fbiserica-densus-sf-nicolae%252F%3B1169%3B869
Titus Filipas

Drang nach Osten

Poate fi integrată uciderea conducătorului român Nicolae Ceauşescu (nici nu-mi vine să-i mai zic dictator!) într-o schemă de luptă fratricidă latină ? Aşa cum a fost uciderea lui I.G. Duca, sau uciderea lui Nicolae Iorga (conflicte de tip lupte intestine latine având rădăcini ancestrale, cu megleno-români implicaţi în primul caz, şi fărşăroţi în cel de al doilea) ? Nu ! Toate firele arată o crimă având o motivaţie germană, anume dorinţa Drang nach Osten. Mi-e teamă că şi alegerea electronică (voturi cu bot-uri) a saxonului Klaus Iohannis are exact aceeaşi motivaţie.
Titus Filipas

Poezia lui Vasile Alecsandri

Bogdan Petriceicu Haşdeu -în celebrul interviu luat de I.L. Caragiale- vedea în poezia patriotică a lui Vasile Alecsandri un program ideologic pentru a scrie istoria naţională. Reamintesc că dintre occidentalii moderni, doar Joan Mervyn Hussey (vom mai reveni pe caz) împărtăşeşte linia ideologică bizantinistă a lui Montesquieu şi Voltaire. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice afirmată în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie privitoare la apartenenţa Occidentului la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, olteanul Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc. Iar Lissandria din Piemont, de unde venea străbunul lui Vasile Alecsandri, este doar unul dintre argumentele ostensiv-inductive care confirmă această bănuială. În familia lui Mihail Kogălniceanu exista legenda că strămoşii mamei veniţi din Genova fondaseră Moncastro (Cetatea Albă). Iar în familia lui Vasile Alecsandri exista legenda originii lor veneţiene. Chiar Vasile Alecsandri declara în biografia de la 1865 : « Familia mea este originară din Veneţia. Străbunul meu, om cu inima îndrăsneaţă şi spiritul cavaleresc, veni în Moldova şi puse a lui spadă în serviciul ţării, se căsători cu o româncă şi deveni obârşia familiei Alecsandri ». Cercetări ulterioare mai amănunţite ne arată că străbunul lui Vasile Alecsandri venea din Alessandria, oraş din Italia de Nord fondat pe vremea luptelor dintre Liga Lombardă şi împăratul Frederick I Barbarossa de Hohenstaufen. Dar pe ce drum ? Este vechiul drum roman deschis de împăratul Traian, sau Drumul Legionarilor. În Diploma Cavalerilor Ioaniţi adresată lui Rembald, este implicată referinţa la acest drum. Care ducea din Veneţia până în Oltenia, aici referinţa din Diplomă este chiar explicită. Veneţia avea un „centru de recrutare” al cavalerilor religioşi la mănăstirea San Giovanni dei Furlani. Numai aşa capătă sens şi pentru noi „indicaţiile” regelui Bela al IV-lea adresate „venerabilului bărbat Rembald”. Furlanii sunt urmaşii locuitorilor din vechiul municipiu roman Forum Iulii, fondat de Iulius Cezar la anul 50 înainte de Hristos. În anul 568 după Hristos, oraşul cu hinterlandul său (cunoscut acum ca Friuli) a fost ocupat de către Alboin, şi a fost prima capitală a regatului lombard. Înainte de supunerea khaganatului Avarilor, Charlemagne s-a ocupat de cucerirea statului lombard. Iar în anul 781, Charlemagne creează Marca Furlană – sau Marca Foroiuliensis- având capitala în Forum Iulii. De acolo au venit în Oltenia, Furlanii. Numele Furlan pare a fi mai curând contractat din numele mărcii carolingiene Foroiuliensis, decât din numele oraşului Forum Iulii.

Probabil că în primul rând reflecţiile focalizate pe ascendenţa sa italiană i-au ghidat lui Vasile Alecsandri gândirea sa istorică. Iată câteva excerpte dintr-un poem scris de Vasile Alecsandri la anul 1848 (Sentinela Română): +[…] Pe cea zare cenuşie, /Lungă, tainică, pustie, /Unde, ca prin vis trecând/ S-auzea din când în când/ Vuiet surd, grozave şoapte/Ce veneau din miazănoapte, /Zgomot lung, înăbuşit/Ce venea din răsărit./ […] Se iveşte-un negru nor/ Plin de zgomot sunător/ Ce tot vine, ce tot creşte/Şi pe câmpuri se lăţeşte/ Cât e zare de zărit/ Între nord şi răsărit!/ – Sentinelă, priveghează, / Norul crunt înaintează, / Sentinelă! te arată, /Norul crunt se sparge!… Iată/ Iată oardele avane, / Iată limbile duşmane/De gepizi şi de bulgari, /De lombarzi şi de avari!/Vin şi hunii, vin şi goţii, /Vin potop, potop cu toţii.+ Drumul istoric dintre România şi Italia trece prin Sirmium. Este drumul parcurs în parte de către regele dac Burebista atunci când urmărea triburi de gali, este drumul urmat de goţi şi gepizi, de huni şi de avari. Nu avem încă scrise texte istoriografice clare pe româneşte despre acest drum. Narativul cuprinzător rămâne în sarcina următorului deceniu.
Titus Filipas

O problemă pentru Klaus Iohannis

Cer opinia domniei sale despre legitimitatea, sau ilegitimitatea, coloniştilor din landul Württemberg care s-au aşezat în secolul XIX pe teritoriul românilor. De exemplu, citesc aici http://www.istoria.md/articol/6/ : “Germanii au primit (De la Rusia ţaristă, puterea ocupantă n.n.) înlesniri speciale pentru a se aşeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe cîte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia pînă la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului. În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lîngă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au preferat să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.” Iar doamna Uwe Andree din Mediaş scrie aici http://www.mediasch.net/rothro.htm : “In anul 1837, Stephan Ludwig Roth îşi ia liber pentru patru luni, timp în care promovează imigrarea ţăranilor din landul german Württemberg. Acţiunea lui este încununată de succes, astfel vin în martie 307 familii, cu 1460 de persoane în Transilvania. În martie 1846, Stephan Ludwig Roth va trebui sa dea socoteală regimului austriac pentru aceasta.” Ceea ce arată că, totuşi, împăratul de la Viena – mergând în siajul politicii Romania Neoacquistica trasată de către prinţul latin Eugeniu de Savoia – lua partea populaţiei majoritare în Transilvania, adică românii. Abia după înfrângerile zdrobitoare de la Solferino şi Sadowa, cancelarul imperial von Beust îşi imaginează că va reînvia poate Sfântul Imperiu Roman dacă va încheia Compromisul/Ausgleich cu nobilii maghiari, altminteri renumiţi prin ostilitatea faţă de împărat, prin laşitatea lor în luptă, şi prin cruzime. Ce părere îndrăzneşte să exprime preşedintele ales al României, domnul Klaus Iohannis, despre politica Romania Neoacquistica trasată de către prinţul latin Eugeniu de Savoia ? Ar fi poate bine ca domnul Klaus Iohannis să consulte şi opiniile (păstrate în scris) bătrânului naţional-liberal Dan Amedeu Lăzărescu pe tema respectivă.
Titus Filipas