„romantismul juveţesc de tip Bălcescu”

Nicolae Bălcescu a fost învăţat bine istorie la şcoala Sfântu Sava de către profesorul ardelean Aaron Florian, venit în Bucureşti de la Sibii. Aaron Florian învăţase el însuşi carte (autodidact adică) la Sibii, citind cu mare atenţie în biblioteca Institutului teoretic ortodox român. Thomas Carlyle spunea că o bibliotecă bună într-un oraş valorează cât o Universitate ! La anul 1848, revoluţionarii maghiari un incendiat fără de vreo milă biblioteca Institutului ortodox român. Cartea capitală de istorie a lui Nicolae Bălcescu despre domnia unificatoare a lui Mihai Viteazu a fost îngrijită şi publicată de către Alexandru Odobescu, absolvent de la Collège de France, prestigioasă instituţie de învăţământ superior creată în anul 1530 de regele François Ier. Acesta era în bune relaţii epistolare şi intelectuale cu sultanul otoman Soliman Magnificul, cel care a desfiinţat în anul 1526, Ungaria, certamente că pentru totdeauna. Actualul surogat de Ungaria a fost reînfiinţat, din ordine habsburgice, de către un prinţ latin, pe nume Eugeniu de Savoia, care nu ştia boabă ungureşte ! Iar populaţia din Ungaria a fost creată, după Ausgleich, prin maghiarizarea intensă a populaţiei româneşti locuitoare în Transleithania (între 2,5 milioane şi 3 milioane de români au fost maghiarizaţi). Dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, un produs ideologic belakunist marca István Fóris, ne-a ţinut ascunse toate aceste adevăruri esenţiale pentru români !
Titus Filipas

Comentez un comentariu

Un articol de blog, foarte sensibil, este publicat aici :

http://pariupeocartenepublicata.wordpress.com/2008/08/25/fram-ursul/ .

Bineînţeles, « Fram, ursul polar », de Cezar Petrescu, este o carte mare. Dar sînt tentat să comentez un comentariu. Ecouri despre călătoria extraordinară a marinarului Lapérouse  au influenţat şi literatura română. Radu Tudoran, în romanul „Toate pânzele sus !”, construieşte literar o adevărată punte între secolul XIX românesc şi Epoca Luminilor. Anton Lupan, caracter literar românesc  posedând atât un savoir faire  cât   şi  optimismul unui absolvent de l’École polytechnique,  îl caută pe un enigmatic prieten francez, pierdut în mările Sudului. Corabia „Speranţa” („L’Espérance”) parcurge prima etapă din itinerarul căpitanului  Lapérouse. În experienţa mea de lectură, până la acel uluitor text al lui  Radu Tudoran, îi apreciam doar  pe marii prozatori ruşi. Radu Tudoran introduce în cultura de Limba Română ideologia primară a secolului XIX românesc. La fel ca şi opera lui G. Călinescu, opera literară a  lui Radu Tudoran trebuie să fie re-evaluată, fără să ne fie teamă că va fi vreodată supra-evaluată!  Prima căutare a expediţiei Lapérouse a pornit  în 1791, cu fregata „L’Espérance”, care trece numai la câteva mile de Vanikoro (vezi Jules Verne), fără să acosteze pentru a-i interoga pe localnici. Mai este posibil că o acostare la acea dată  ar mai fi salvat  o parte din comorile expediţiei Lapérouse, pentru că echipajul reuşise să aducă pe uscat materialul păstrat în cale. Ideea centrală a romanului „Toate pânzele sus !” este « Căutarea ». Cealaltă fregată, care însoţea „L’Espérance”, se chema „La Recherche” (« Căutarea »). Am impresia că, subliminal,  „Speranţa” lui Radu Tudoran  din Belle Epoque era o expediţie de căutare a spiritului Epocii Luminilor. Oricum, romanul „Toate pânzele sus !” propunea  optimismul civilizator al Epocii Luminilor pentru cultura populară românească din cea de a doua jumătate a secolului XX. Ideologic, această carte a contracarat toate documentele P.C.R. ! Iar mult blamata  ‘nostalgie după comunism’ este de fapt nostalgia foarte reală după acel tip mirific de cultură populară. Ea nu are drept echivalent în societatea românească decât înălţătorul  spirit popular care premerge Unirii de la 1859. Coordonarea  în acţiunea comună între oamenii obişnuiţi după normele acelor timpuri, dar extrem de neobişnuiţi acum, face oarecum nedrept apelativul ‘Unirea cea mică’ dat sărbătorii din 24 ianuarie 1859. Modelul acela de cooperare umană a servit ca sursă de inspiraţie pentru romanul ‘Toate pânzele sus!’ care semnifică speranţa pentru clădirea României moderne. Deşi va fi inspirat şi de expediţia veche  de căutare a fregatei lui Lapérouse, Radu Tudoran (1910-1992) va utiliza  în primul rând tema călătoriei mediteraneene  din „Conrad” (vezi Dimitrie Bolintineanu)  în arhitectura romanului „Toate pânzele sus”. Eroul Anton Lupan este poate un Nicolae Bălcescu fără tuberculoză, dar cu studiile inginereşti ale unui Petrache Poenaru.  Epoca Luminilor impune modelul: “Herculem Imitare!”. Iar în celebrul Liceu Militar de la Mănăstirea Dealu, unde a învăţat şi Radu Tudoran, principiul de educaţie era “Herculem Imitare!”. Cred că în bună parte şi « Cireşarii » lui Constantin Chiriţă pleacă tot de la principiul “Herculem Imitare!”.

Titus Filipas