Economia politică normativă

Domnul Adrian Năstase constată într-un articol publicat aici http://nastase.wordpress.com/2008/10/20/etica-%e2%80%9elacomista%e2%80%9d-si-spiritul-capitalismului/ , eşecul principiilor de economie politică normativă ale neoliberalismului.

Lăcomia este o idee de bază a psihologiei hedonice incorporată în economia politică normativă.

Există o ciclicitate în economia politică proactivă. Şi există multe tipuri de pieţe economice. Acum (până la actualul credit crunch) au revenit pur şi simplu pieţele economiei politice de ofertă (Supply-side economics) ale lui Coolidge, lăudate de profesorul universitar de economie C. A. Dice, în cartea “New Levels in the Stock Market”. Redau un excerpt : “Condusă de acei puternici cavaleri ai industriei automobilului, ai industriei oţelului, de publicitatea prin radio, abordată şi de profesioniştii malversaţiunilor…  piaţa de ofertă a lui  Coolidge avansează precum falangele lui Cyrus, parasangă* după parasangă, şi încă parasangă după parasangă.“ Cartea era publicată de editura McGraw-Hill din New York în  1929, câteva luni înainte de Marele Crah bursier.

*parasangă, unitate antică de măsurare a distanţelor, cu valoarea puţin mai mare de 5km, folosită de Xenofon în textul Anabasa.

Titus Filipas

Nu haos, ci ordine spontană

‘După lunga iarnă bipolară […] şi o scurtă tranziţie monopolară,  […] urmează haosul.’, spunea recent domnul Cristian Pîrvulescu, vezi aici

http://www.romanialibera.ro/a135969/haosul-bine-temperat.html .

Domnul Cristian Pîrvulescu incriptează în expresia ‘scurta tranziţie monopolară’, perioada dominării lumii de către SUA, unica hiperputere. Cum se ajunsese la acea stare? Printr-o economie extraordinar de puternică, născută poate prin implementarea ideilor din teoria neoliberală a lui Friedrich von Hayek şi Milton Friedman. În neoliberalism, ideea  de bază este ‘ordinea spontană’, concept promovat  în Europa Occidentală mai întâi în secolul XVIII de către economiştii Iluminismului scoţian, în secolul XIX de economişti britanici şi francezi, iar în secolul XX de faimoasa Şcoală de economie politică din Austria. Dar în secolul XXI Nord-American, linia directoare  neoconservatoare absolut implacabilă, pusă în practica  politică prin cele două mandate succesive ale preşedintelui George W. Bush, a distrus ‘ordinea spontană’.  Şi mai culegem din istoria recentă o ilustrare semnificativă a principiului Le Chatelier. “L’ordre est une des formes les plus parfaites de la civilization”,  spunea Henry Louis Le Chatelier (1850-1936), descoperitorul principiului.

Neoconservatorii forţează invadarea Afganistanului (vechea Bactriana, de unde a fost extras în particular acel lapis-lazuli din care s-a măcinat Albastrul picturilor de la Mănăstirea Voroneţ). Or,  invadarea Afganistanului a însemnat intrarea SUA în Marele Joc (formula îi aparţine lui Rudyard Kipling) din Eurasia. Treburile în politica externă Americană nu au mers aşa cum au prezis neoconservatorii  al căror impuls a degradat ‘ordinea spontană’.  Dar în acord cu  principiul Le Chatelier, în sistem obligatoriu apar forţe ce reinstaurează ‘ordinea spontană’.

Doctrina despre ‘ordinea spontană’ nu a fost inventată de cugetătorii vest-europeni sau de cei nord-americani, ci este o veche doctrină eurasiatică prezentată prima oară sub forma discursului de către  filosoful chinez  taoist Chuang-Tzu (369- 286 înainte de Hristos).

Datorită ‘ordinii spontane’ a fost posibil şi miracolul de rezistenţă al acestei  Latinităţi Orientale căreia îi aparţinem.

Titus Filipas

Comentariul cu numărul 33

Vezi postarea aceasta din alt blog:

http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/02/29/amnistierea-lui-iliescu-trebuie-oprita/

“1. Puţini ştiu că Ion Iliescu fost desemnat de Nicolae Ceausescu inca din 1967 sa desovietizeze aparatul de propaganda al PCR, axat pe filme staliniste de razboi si colectivizari idilice. Mai precis modernizarea dupa tiparele occidentale ale momentului a presei scrise, a cinematografiei, a radioului si mai ales TVR-ului. A rezultat o perioada in care reportajele imbecilizante, fara ecou in mintea romanilor, au fost inlocuite de descoperirea de catre telespectatori prin intermediul micului ecran a talentelor autentice romanesti : Tudor Vornicu, Amza Pelea, Toma Caragiu, Sergiu Nicolaescu. A mai rezultat si o informare relativ corecta, emisiunile de stiinta si tehnica depolitizate si prezentate de Andrei Bacalu, sau transmisia in direct a aselenizarii navei Apollo 11 pe Luna fiind citeva dintre exemple. Aceasta reflectare a lumii reale a permis motivarea romanilor de a participa activ la dezvoltarea economica a Romaniei, ca urmare a deciziei de industrializare accelerata impusa de Ceausescu. Concordanta intre aspiratiile, dorintele romanilor profesionist surprinse si exprimate prin mijloacele de propaganda pe de o parte si obiectivele economice competitive la acea data pe de alta parte, ca si rezultatul vizibil prin cresterea nivelului de trai, al valorificarii capacitatilor de refacere a fortei de munca prin divertisment media si prin accesibilitatea petrecerii concediului de catre oricine in statiunile nou create pe litoral in perioada 1967-1979, au facut posibile realitatile societatii acelor ani.

Privind din aceasta perspectiva, mi-ar fi placut sa explice Ion Iliescu cum a cazut in capcana mizerabila a evenimentelor din decembrie 1989, puse la cale de altii si in care dupa parerea mea, nu avea cum sa depaseasca statutul de spectator.

2. Propaganda e doar o unealta. Scopul in care este utilizata poate fi benefic pentru populatie asa cum s-a constatat in perioada 1967-1974,  sau criminal, atunci cind este utilizata ca arma din arsenalul razboiului psihologic impotriva propriului popor. In cazul din urma, oricum adevarul iese pina la urma la suprafata. […]

Partea proasta e ca ascunderea adevarului a perpetuat vulnerabilitatea conducerii militare vinovate si a creat premisele sa constatam ca in decembrie 1989 a fost inlocuita o ordine sociala falimentara, pentru ca in 1998 sa se poata institui o conducere de stat mafiota si criminala. Fata de care cea stalinista era o simpla gluma.”

Excerpt din comentariul 33:

“in decembrie 1989 a fost inlocuita o ordine sociala falimentara, pentru ca in 1998 sa se poata institui o conducere de stat mafiota si criminala.”

Abia în 1998 ?

Dar discursul televizat din ianuarie 1990 al lui Radu Câmpeanu atunci când a revenit în ţară, special pentru a contracara pactul politic care se prefigura între Ion Iliescu şi Corneliu Coposu? De ce a ţinut atunci domnul Radu Câmpeanu să explice, –fără a fi fost de nimeni întrebat!–, că a primit de la fiul său banii pentru acel drum, nu de la altcineva?, întrebăm noi acum. Radu Câmpeanu anunţa un neoliberalism de prăduire a ţării care nu avea absolut nimic în comun cu doctrina economică PNL deschisă în toate timpurile către Noua Economie!

Corneliu Coposu a fost luat forţat de conspiratorii viitoarei Alianţe  Civice  la “marea demonstraţie populară” din 28 ianuarie 1990 împotriva lui Ion Iliescu. De acolo se trage tot răul  care macină spiritul rumânesc.

Educaţia primită pe vremuri de Ion Iliescu la liceul Spiru Haret a fost în spiritul rumânesc. Ion Iliescu “a căzut în capcana mizerabilă a evenimentelor din decembrie 1989” pentru că altfel ar fi fost împuşcat de conspiraţie. Ion Iliescu a făcut atunci o alegere printr -o judecată de valoare.

Titus Filipas