Viziunea în educaţie şi cercetare

Deci sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, a conchis peremptoriu comisia Mircea Miclea, vezi şi textul de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a143790/educatia-si-cercetarea-la-rascruce.html . După 1989, profesorul universitar clujean Alexandru  Roşca îi acorda o foarte dubioasă diplomă de „Doctor în psihologie”  domnului Mircea Miclea, ajuns după alegerile din 2004 ministru al Educaţiei şi Cercetării. Universitarul Nicolae Mărgineanu  a fost trimis pe vremuri la grea  închisoare comunistă din cauza acuzaţiilor  formulate  tocmai de acel universitar de la Cluj pe nume  Alexandru  Roşca. 

La C.F.R. nu funcţiona nici în capitalism şi nici în comunism regula de mare ubicuitate : „Din greşeală în  greşeală spre victoria finală!”. Pentru aceste motive, psihologilor care lucrau în laboratoarele C.F.R.- ului li se permitea să folosească literatura de psihologie scrisă de Nicolae Mărgineanu (vezi  pentru documentare  cartea apărută în anul 2006 la Editura Polirom: “Nicolae Mărgineanu, un psiholog în temniţele comuniste”, scrisă de doamna Cristina Anisescu), o literatură ştiinţifică interzisă de facto şi pe vremea comunismului, dar şi acum, fiind substituită în prezent cu textele scrise de profesorul universitar clujean Mircea Miclea. În psihologie şi educaţie, savantul  Mircea Miclea a înlocuit  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic al “omului” dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive!  La ora actuală, industria farmaceutică din USA are pregătite medicamente care intensifică potenţa funcţiilor cognitive.

Mircea Miclea  a fost ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Aceasta introduce o perturbare inacceptabilă  în modul de gândire al copilului, pentru că  induce subliminal ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut echivalent în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Totdeauna răspunsul corect aparţine unui arhetip cultural. Şcoala trebuie să predea arhetipuri culturale utile, agregate  şi transformate în humus cultural pentru gândirea copilului. Dar denigrarea arhetipurilor culturale trebuie să continue, pentru că aşa este politiceşte corect în vremea de acum. Din legenda iluminării lui Saul pe drumul Damascului, matematicianul René Thom extrăgea  un arhetip cultural vechi, valabil şi pentru şcoala modernă. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Prin joc politic, un  personaj Redneck ajungea  ministru la Educaţie şi Cercetare. El demonstra  ostensiv că nu cunoştea un arhetip cultural – semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii (Nae Ionescu adăuga, ironic, şi  categoriile kantiene). Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale. Numai folosirea arhetipurilor culturale permite organizarea lexiconului enumerativ în Limba Română, şi transformarea lui într-un lexicon generativ. În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale de familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă o numeau ‘formarea omului nou’. Un studiu recent efectuat printre familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile care au dorit  integrarea rapidă a copilului lor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copilul în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie. Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani (propunere Mircea Miclea, funcţiile cognitive fiind intensificate cu medicaţie adecvată, plătită din banul public), un proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de drogaţi în România.

Cercetarea  ştiinţifică se face în acord cu o Viziune, care este un set de valori. Dar niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul “Valoare”, după cum nu a definit cuvântul “Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. Nici un singur proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru îndepărtarea  consecinţelor reformei învăţământului din anul 1948. Nu ştiu în ce măsură se înţelege faptul că Viziunea educaţională pentru România diferă consistent de Viziunea educaţională Princeton University, ori de Viziunea educaţională Shanghai University, ce reprezintă Viziunea educaţională pentru un Imperiu. Valorile (imponderale) servesc pentru a mări puterea celui care enunţă Viziunea. În cazul acesta, USA. Cercetarea  ştiinţifică românească, –la fel ca educaţia universitară românească–, nu are o Viziune cu adevărat pentru România. Chiar şi celebrele criterii ISI (acronimul pentru Institute for Scientific Information) sunt de fapt nişte ‘criterii de excelenţă’ destinate a răspunde strict intereselor din Viziunea USA. Criteriile Shanghai pentru universităţi (the Academic Ranking of World Universities) au fost stabilite  la Shanghai Jiao Tong University deoarece China visează să depăşească USA ca forţă imperială. Cercetătorii români care lucrează pentru criterii ISI nu lucrează de fapt pentru România, universităţile româneşti care lucrează pentru criteriile Shanghai nu lucrează de fapt pentru România. Este o morală dubioasă ce confirmă că “Mai binele este duşmanul binelui”. În fine, morala sistemului criterial ISI obligă cercetătorii din toate ţările, care primesc  granturi din ţările lor, să lucreze gratuit pentru America!

România nu poate progresa prin educaţie şi cercetare decât folosind un criteriu de performanţă triplă (triple bottom line) pentru cunoaştere : 1/tehnico-productivă ; 2/ prudenţială ;3/ teoretică. Înainte  de venirea comuniştilor la putere, cunoaşterea prudenţială făcea  parte dintr-un “savoir faire” naţional. Politica ofertei în educaţie şi cercetare trebuie să creeze calitatea (vezi Jean-Baptiste Say) care adaugă valoare pentru economie. O politică a cererii de tip keynesian pentru relansarea economică a României trebuie să aibă drept ţintă reintegrarea cunoaşterii prudenţiale într-un “savoir faire” la stadiul dell’arte. Performanţa educaţiei şi cercetării ştiinţifice  româneşti nu se va obţine decât atunci când cele două politici, –ale cererii şi ofertei–, se vor racorda.

Titus Filipas

Dennis Deletant, un agent MI6?

Responsabilitatea indirectă a  lui Dennis Deletant* pentru “masacrul de la Otopeni” din 23 decembrie 1989 reiese din mărturisirile făcute chiar de el:

+În august 1986 m-am dus sa ma întîlnesc cu domnul Corneliu Coposu, pentru ca ma interesau legaturile dintre taranisti si englezi în timpul razboiului. Dl Coposu, de fapt, a transmis mesaje codificate englezilor, cu acordul lui Iuliu Maniu. Bineînteles ca am fost avertizat de niste prieteni sa nu ma duc, pentru ca dl Coposu era supravegheat de Securitate. Dar eu i-am telefonat dlui Coposu, i-am spus cine sînt, auzise de mine, iar dumnealui mi-a spus: ‘Eu sînt tinut sub supraveghere, dar daca în aceste conditii doriti sa veniti la mine, va primesc cu placere’. I-am spus ca vreau sa vin, l-am întrebat unde sta si mi-a spus ca pe aleea Mamulari nr. 19, în zona care se demola pentru a se construi Casa Poporului. Si a adaugat: „Sa fiti discret“. Cînd am ajuns în zona, m-am trezit în mijlocul unui teren viran, iar aleea Mamulari era singura pe care se mai aflau niste case, asa ca ma întrebam „cum sa fiu discret?…“. Erau niste soldati si ofiteri care lucrau pe santier – dar pe arsita aceea nu prea le ardea sa munceasca… M-am dus la dl Coposu, mi-a povestit lucruri foarte interesante, iar dupa vreo patru ore una dintre surorile sale mi-a facut un semn discret sa nu-l obosesc. M-am întors dupa doua zile si, înainte sa începem sa vorbim, mi-a spus ca fusese la dumnealui un colonel de Securitate care l-a întrebat ce discutase cu mine, iar dl Coposu îi raspunsese ca am discutat despre perioada razboiului, nimic altceva. Dupa alte patru ore de discutii, dl Coposu mi-a dat niste hîrtii despre relatiile sale cu englezii în timpul razboiului si mi-a spus sa fiu foarte atent la plecarea din tara, sa nu se gaseasca asupra mea acele hîrtii. Eu ma aflam în vizita în cadrul schimbului dintre Academia Britanica si Academia de Stiinte Sociale si Politice din România – pentru ca, în epoca aceea, Academia Româna nu mai avea dreptul sa gestioneze schimburile internationale, de asta se ocupa Academia de Stiinte Sociale si Politice. Domnul de la ASSP, care se ocupa de mine, m-a invitat la masa în ajunul plecarii. Mi-a spus: „Dennis, nu ai fost cuminte, nu ne-ai anuntat ca mergi la domnul Coposu, ne-ai pus într-o situatie jenanta…“. I-am raspuns: „Dar ce, trebuie sa anunt unde merg? Doar este o tara libera, nu? Sînt aici în cadrul schimbului între doua Academii…“. Iar el mi-a zis: „Lasa gluma, Dennis; am fost tras la raspundere ca nu am anuntat ca mergi la dl Coposu“. Si a adaugat: „Îti mai spun un lucru: mîine, cînd pleci, vei fi perchezitionat; sa nu se gaseasca ceva la tine, caci am s-o patesc si eu, nu numai tu“. La Otopeni, desigur, m-au perchezitionat, dar n-au gasit nimic…+

 In interviul din DILEMA VECHE (adresa URL este  http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=145&cmd=articol&id=4270) , Dennis Deletant admite implicit că a existat o minută încheiată între serviciile secrete britanice (nu ştiu ce serviciu reprezenta Deletant,  MI5 ori MI6 ?) şi Corneliu Coposu.  Securitatea a înregistrat tot ce era verbal, nu a avut acces şi la acel protocol scris. Este mare păcat că nu s-a ştiut de el, dar pe Dennis Deletant nu îl poate obliga  vreun român să dea publicităţii minuta (bănuiesc că a păstrat o copie). Corneliu Coposu era monarhist  convins şi declarat, probabil că minuta din 1986 conţinea menţionarea expresă că în 24 de ore de la răsturnarea republicii  comuniste, va fi anunţată reinstaurarea regimului monarhic constituţional. Corneliu Coposu a fost cel păcălit, şi nu o singură dată!

Pe 22 decembrie 1989, până la orele 12, situaţia era încă tulbure. Alexandru Mironov, care a făcut acel  celebru anunţ  emoţional la Radio România: ‘A fugit! Afugit!’, îmi povestea ulterior că i-a fost realmente teamă că va fi împuşcat de cineva în timp ce vorbea ! Nu s-a întâmplat, altcineva aranjase lucrurile.  Alexandru Mironov era convins că a contat carisma sa personală. Alexandru Mironov are carismă, dar nu cred că aceasta a contat prea mult în ecuaţie. Cel  care deţinea puterea decizională ultimă în România hotărâse altfel. Cine era acela? Să ne uităm pe un timing. Vedem că la vreo două ore după anunţul fugii lui Ceauşescu făcut de Alexandru Mironov pe microfonul  de la Radio România,  Mircea Dinescu era primit triumfal la Televiziunea Română.  Până pe 7 iulie 2006 nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română. Atunci (vezi emisiunea  de pe 7 iulie 2006 la Realitatea TV) ne -a explicat : Calea îi fusese deschisă la ordinele date de ‘tovarăşul Gogu’.  Cel mai puternic om din sistem. Şi cel mai longeviv. În anul 1941, ‘domnul Gogu’ – pe atunci era ţărănist– a comis o cumplită  trădare de ţară şi neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să elibereze provincia istorică Basarabia. Dintre agenţii de spionaj străini, doar cei britanici cunoşteau aceste planuri. Din ordinul dispeceratului londonez, planurile româneşti au fost transmise agentului sovietic Gogu Rădulescu. Din cauza trădării ‘domnului  Gogu’, ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă  în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului.

Ar fi interesant dacă  specialişti în face language  şi  expressive body language, psihologi reali, nu impostori  gen Mircea Miclea, ar viziona profesional jurnale cinematografice din prima epocă  a comunismului   arătând  înalta conducere de partid şi de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej  priveşte cu teamă  către ‘tovarăşul Gogu’,  se vede bine cine este   şeful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989, –unii au uitat–,  nimeni nu trăgea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este alături de  vinovaţii pentru crimele revoluţiei. Oricum, un CNSAS cu tovarăşul Mircea Dinescu (corect, a fost membru PCR, a făcut Academia Ştefan Gheorghiu de politruci PCR)   membru funcţionează  în afara legii. De altminteri altminteri puteţi vedea aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/basescu-si-pdl-vor-pierde-pe-mana.html , o fotografie cu Mircea Dinescu la 2 metri de Nicolae Ceauşescu, consemnând foarte atent  spusele acestuia la o întalnire cu liderii minerilor.

În fine,dacă Securitatea ar fi ştiut de conţinutul minutei între Coposu şi Dennis Deletant, masacrul celor 50 de copii din trupele securităţii pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989 nu ar fi avut loc. Este clar că un reprezentant oficial al Casei Regale de România, –dacă nu chiar regele Mihai însoţit de domnul Dennis Deletant–, trebuia  să aterizeze pe 23 decembrie 1989 la Otopeni. Tot sinistrul cu teroriştii din noaptea 22/23 decembrie 1989  a fost  montat tocmai pentru a nu trezi suspiciuni un atac tam-nesam (mă văd utilizând, împotriva dorinţei mele,  acest rusism, dar el se potriveşte extraordinar  aici  ca locuţiune adverbială!) al teroriştilor asupra unui reprezentant al Casei Regale de România pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989.

Dennis Deletant, care vorbeşte atâta de mult, nu găseşte cuvenit să ne spună ceva despre agenda Casei Regale de România  pe 22/23 decembrie 1989 ?

Titus Filipas

*Vezi şi https://blogideologic.wordpress.com/2009/04/30/atacat-pe-forul-militar-roman-de-istorie/

Apariţia acestor EMO kids

 

Blogul fantasya ne atrage atenţia asupra copiilor EMO, prin postarea  şi comentariile sale de la adresa :

http://fantasya.wordpress.com/2008/05/19/bancuri-emo/#comment-3967

Cred că apariţia acestor  EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea  era pusă în legătură cu aculturaţia  indusă de sistemul de educaţie. Care, din  păcate, acum produce  la noi EMO kids care se sinucid* (Dumnezeu să- i ierte  pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, Iată!,   chiar  stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea  impertinentul  psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul  Mircea Miclea înlocui  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic al omului ca un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea  este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă  în modul de gândire al copilului, pentru că  induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal  Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într– un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru   învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani!  În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă  dovedeau totuşi sinceritatea  infatuată să numească  această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.

*vezi articolul ‘Blestemul EMO: La 12 ani i-a scris mamei biletul de adio si s-a aruncat de la etajul zece’, semnat de Ion Alexandru, Mihnea Petru-Parvu, Adrian Horincar, în ziarul Gardianul din 14-05-2008.

 

Titus Filipas

Swiss Army Knife

Deci sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, conchide comisia Mircea Miclea. Raportul  comisiei Mircea Miclea este bla, bla, bla… pentru cei care ştiu româneşte. Domnul Mircea Miclea pretinde că este psiholog. În psihologie şi educaţie, savantul Mircea Miclea înlocui  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic  al omului văzut ca un Swiss Army Knife de funcţii cognitive.

Mircea Miclea este ministrul Educaţiei care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă în modul de gândire, pentru că induce subliminal ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Niste aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română.

Ideologia primară din şcoala lui Lazăr şi Heliad a facilitat lucrul gramaticii generative întru refacerea Limbii Române strangulată de fanarioţi. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul sacralizat în Evanghelia lui Ioan. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor şcolare.

Totdeauna răspunsul corect aparţine unui arhetip cultural. Dar denigrarea arhetipurilor culturale trebuie să continue, pentru că aşa este politiceşte corect în vremea de acum. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează  pe sinergia câtorva, –nu sunt multe–, arhetipuri culturale. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale.

Numai folosirea arhetipurilor permite organizarea lexiconului enumerativ în Limba Română, şi transformarea sa într-un lexicon generativ.

Titus Filipas