Revoluţie autentică ?

Orice revoluţie autentică trebuie să ducă la ameliorarea statutului social pentru majoritatea populaţiei. Or, aşa ceva nu s-a întâmplat după decembrie 1989 în România, dimpotrivă, mulţi români, buni profesionişti, au devenit „căpşunari” prin închiderea fabricilor. Dar ce a fost atunci, dacă nu revoluţie autentică ? Legătura AB cu PCR dezvăluie suficient de mult despre natura evenimentelor din decembrie 1989. Atât Ana Blandiana, cât şi Mircea Dinescu, au fost extrem de favorizaţi de liderul comunist Gogu Rădulescu, omul real care a manevrat din umbră România, pentru că Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu au fost doar marionetele sale. Gogu Rădulescu era un fost ţărănist trădător, domnul Şerban Rădulescu Zoner ne dezvăluie că a trădat sovieticilor planurile de atac ale Armatei Române în 1941, ruşii au organizat o ambuscadă dincolo de Prut pe direcţia principală de atac şi floarea tinerimii române a murit atunci. În decembrie 1989 s-a mers pur şi simplu pe o continuitate mai veche în trădarea intereselor României. Dar continuitatea meniului de icre negre pentru Ana Blandiana şi Mircea Dinescu, meniu preferat înainte de 1989, nu s-a schimbat nici după 1989. Sigur, tema preferinţei lor ideologice PCR-iste nu este reductibilă la o preferinţă gastronomică. „Once a jacobin, always a jacobin” era fraza recurentă într-un eseu al romanticului englez Coleridge. Regula aceasta fiducială trebuie aplicată şi comuniştilor Ana Blandiana şi Mircea Dinescu. Să refuzi carnetul roşu era atunci act de demnitate. Ana Blandiana n-a avut această demnitate. Problema este abandonarea ideologiei naţionalismului românesc atunci când spui despre români că sunt un „popor vegetal” http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/exclusiv-ana-blandiana-despre-lovitura-de-stat-din-1989-si-misterul-basculantei-cu-copii-210408.html . Dizidenţa ei era falsă, la fel ca „lupta” sa actuală. Nici „dizidenţa” nici „lupta” n-au legătură cu ideologia naţionalismului românesc în care au crezut toţi marii poeţi români.

Titus Filipas

Unde sunt proiectele lui Constantin Noica ?

Am plecat de la o discuţie pe blogosferă (http://roxanaiordache.wordpress.com/). Roxana Iordache întreabă : “DĂIANU PRIM-MINISTRU? DINESCU DESPRE BĂSESCU”. Au urmat o sumedenie de reacţii pe blogul respectiv. Citez câteva :

+Radu Portocala spune:  sâmbătă 16 mai 2009 la 12:50:11 am Dl Daianu s-a pierdut in 1976. Ce mai conteaza daca-i devine prim-ministru lui Basescu? Pentru ca stiu ce-o sa-mi raspundeti, am sa va rog sa-mi dati un alt exemplu (unul singur ajunge) de ofiter care si-a dat demisia din DIE. Si inca ceva. Stiti care era partea nevazuta a activitatilor Institutului de Economie Socialista unde a lucrat dl Daianu?

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 8:31:08 am Deci tot Dinescu trage sforile ? Ca şi la loviluţie?

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 9:19:28 am @blogideologic. A tras el sfori atunci? 

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:17:27 am @ Roxana “A tras el sfori atunci? ”   El a fost marioneta ?

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:19:28 am @ Radu Portocalan  “Dl Daianu s-a pierdut in 1976.” Bună observaţie.

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:35:11 am @blogideologic. Cred că una din explicaţiile principale pentru situaţia în care ne aflăm ca societate după 20 de ani este că facem în continuare jocul vechilor structuri. Ţinta au fost mereu victimele, nu autorii. Sunt puşi la stâlpul infamiei cei care au recunoscut şi care nu au făcut rău nimănui, nu cei care rămân necunoscuţi şi fac rău în continuare. E atât de simplu încât nu putem să nu complicăm.

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:44:32 am @ Roxana Chiar că nu înţeleg. Mircea Dinescu a fost o “victimă”?

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 11:41:23 am @blogideologic. Titus, m-am referit la paradigma Dăianu.

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 1:09:33 pm @ Roxana, @ Radu Portocală   „paradigma” Trăim nişte vremuri extraordinare, favorabile pentru noi. Poate că ar trebui   să analizăm „paradigma” în cadrul unei analize de structură organizaţională. Şi această analiză chiar să ne folosească. Părerea mea este că analiza „paradigmei” nu poate fi realizată fără idei împrumutate de la Émile Durkheim, Michael Thompson şi Michel Clozier. Ultimii doi arătau că lupta de clasă simplificatoare marxistă, a „conflictului vertical”, trebuie înlocuită cu analiza unei epure a „reţelei”. Însă, repet, sunt idei noi în cultura noastră, şi ar fi nevoie de o şcoală să le dezvolte. Unde sunt proiectele lui Constantin Noica ? Cine a lucrat pentru ca ele să dispară?

Titus Filipas

Întrebare pentru un tînăr liberal

Vă puteţi preciza atitudinea morală faţă de intelectualul Dan Amedeu Lăzărescu, unicul cunoscător de doctrină naţional-liberală după 1989 ? Cum de şi-au permis doi comunişti posesori de carnet roşu, mă refer atât la Andrei Pleşu, cât şi la Mircea Dinescu (absolvent al şcolii superioare de politruci PCR), ce doi deţinând contra legii (dar legile sunt numai pentru proşti, nu-i aşa?  ) posturi foarte gras plătite, posturi de ştabi la CNSAS, să îl defăimeze până la moartea de inimă rea ? Era singurul român în stare să conferenţieze despre Destutt de Tracy şi Partida Naţională ore întregi ! Mai există vreunul în viaţă ?

Titus Filipas

Răspunsul

+mihaivoicu spune: aprilie 20, 2009 la 08:38 | L-am cunoscut pe Dan Lazarescu la inceputul anilor 90. Era un intelectual si un politician fascinant. Impreuna cu Bogdan Olteanu, Cristian David si alti cativa colegi mai vechi in PNL nu ratam nicio conferinta sau intrunire la care participa. Este trist ca astazi nu ne mai amintim suficient de Dan Lazarescu. Vezi  http://mihaivoicu.wordpress.com/2009/04/18/de-ce-politica-liberala-la-pnl/

 

 

Încrengătura

Citesc într-un comentariu la articolul http://www.romanialibera.ro/a151266/sondaj-eba-cvt-si-becali-in-pe.html , că politicianul Bogdan Niculescu Duvăz sprijină candidatura „Principelui”  Radu Duda la preşedinţia României. Se pare că Mircea Dinescu anticipează pentru „Principele” Radu Duda un dosar curat de la CNSAS.

Dar acest Bogdan Niculescu Duvăz nu era asociat cu Petre Roman? Dacă da, abia acum văd încrengătura : Petre Roman, Corneliu Vadim Tudor, Mircea Dinescu, Gigi Becali. Corneliu Vadim Tudor a primit învoire şi fonduri de la Petre Roman ca să editeze revista România Mare. Primul guvern post-revoluţionar condus de Petre Roman a fost format din tehnocraţi care şi-au luat doctoratele în Occident înainte de 1989, pe banii statului comunist român. Or, nu puteai să pleci înainte de 1989 în Occident, şi asta pe banii statului comunist, fără să ai o înţelegere cu Securitatea ! CNSAS  a refuzat mereu să le facă publice dosarele. De ce oare ? Unii au spus că Mircea Dinescu, un absolvent al şcolii de politruci Ştefan Gheorghiu, i-ar fi protejat. Altminteri, Mircea Dinescu, ştab de la CNSAS, a procedat foarte dur cu non-comuniştii (vedeţi numai cum l-a ucis pe bătrânul intelectual Dan Amedeu Lăzărescu!). Iar Gigi Becali declara singur la o televiziune  că şi-a făcut averea cu ajutorul armatei, pe vremea lui Victor Babiuc. Dar acesta nu era asociat cu Petre Roman şi înainte de 1989 (în celebrul seminar clandestin pentru studii de preluarea puterii, iar Securitatea nu-i aresta!), şi după ? Petre Roman a făcut tot posibilul pentru a distruge industria de armament românească. Nu a fost ajutat şi de Corneliu Vadim Tudor care a promovat, prin segmentul de presă pe care îl controla, inepţiile ţanţoşe ale unor generali ignari ai Armatei Române ? În fine, Mircea Dinescu nu face vreodată opere de caritate, el face totul pentru bani. Care a fost sursa banilor pentru ascunderea dosarelor CNSAS ale persoanelor din primul guvern Petre Roman ? 

Titus Filipas

Căpitanul şi mareşalul

Căpitanul* (la 1907) şi mareşalul (în cel de al doilea război mondial) Ion Antonescu  a fost obligat de istorie să ia hotărâri implacabile pentru salvgardarea României. Unele hotărâri sunt  discutabile, de exemplu participarea sa la împuşcarea ţăranilor români la 1907, pentru a-i împedica pe răsculaţi să  atace tîrgurile şi să-i omoare pe evrei, aşa cum se zvonea (bănuiesc că armata română avea ceva informaţii).

Despre hotărârile sale din cel de al doilea război mondial vreau să comentez:

1/ Pregătirea celebrului ordin “Oşteni, vă ordon treceţi Prutul!”  a fost făcută de Ion Antonescu având totală încredere în agenţii de la Intelligence Service. Nu ştia că erau duplicitari. Aflaţi în posesia informaţiei despre principala direcţie de atac, aceştia au transmis-o  unui tînăr politician român în ascensiune, pe nume Gogu Rădulescu, despre care ştiau că era om credincios ruşilor. Acesta a trecut Prutul, predând sovieticilor planurile de atac ale armatei  române.   Armata Roşie a organizat  ambuscada în care  a fost prinsă floarea tinerimii  române.   De pe urma acelor tineri oşteni români morţi au prosperat apoi Gogu Rădulescu şi toată încrengătura lui de comunişti,  mai cunoscuţi fiind Ana Blandiana şi Mircea Dinescu. 

2/Trecerea Nistrului a fost hotărâre corectă, însă trecerea Bugului a fost hotărâre eronată. Am citit cu mare atenţie Memoriile lui Winston Churchill despre cel de al doilea război mondial. Acolo scrie clar că Anglia şi America erau pregătite să recunoască drept legitimă frontiera răsăriteană a României până la rîul Bug (aici  este vorba despre Bugul din bazinul hidrografic al Mării Negre, pentru că mai există încă un Bug, dar în bazinul hidrografic al Mării Baltice). Documente originale privind acele drepturi istorice ale românilor se află în arhivele din Suedia, probabil şi în arhivele de la Moscova ori  Sankt Petersburg (din această cauză mareşalul Ion Antonescu ţinea să negocieze armistiţiul cu Uniunea Sovietică în Suedia, arbitri competenţi fiind diplomaţi suedezi), iar copii legalizate şi valabile exact în acelaşi grad ca documentele originale se păstrează  în cancelariile din Londra şi Washington D.C. Ruşii au fost extrem de supăraţi tocmai de   trecerea Bugului. Chiar şi acum, orice este negociabil de către România cu marea putere Rusia, exceptând trecerea Bugului! Şi pe bună dreptate, în arhivele occidentale nu există documente care să confirme drepturi istorice Româneşti la răsărit de Bugul pontic!

3/ Este foarte discutată acum, pro şi contra, hotărârea mareşalului Ion Antonescu de a retrage trupele Româneşti din grupul de armate care se pregăteau să atace Moscova. Acea hotărâre a mareşalului Ion Antonescu a fost o judecată de valoare mai curând de inspiraţie mistică, aş zice eu. Sub forţa implacabilă a loviturii germane, ateul Stalin a luat neobişnuita hotărâre de a ordona plimbarea icoanei Theotokos din Vladimir în avion deasupra Moscovei. Şi atacul german s-a oprit!  Dar trebuie să amintim că icoana  Theotokos din Vladimir era copia şi reprezenta signatura icoanei  Theotokos din Vlaherne. Ruşii s-au răzbunat apoi cumplit. Nici măcar un singur militar din acel grup de armate nu a scăpat cu viaţă!

Titus Filipas

*Colega de blogosferă Roxana Iordache îmi spune că Ion Antonescu era locotenent la 1907. Este adevărat, era numai locotenent atunci.

Diversiunea creată de Mircea Dinescu

Maestrul diversiunilor Mircea Dinescu, –cea mai mare  fiind „dizidenţa” sa–, a reuşit să creeze o nouă diversiune lansând fraza: “Are destin Boc, orice om care ar fi căzut de la patru metri se ducea dracului“. Pare o ironie ieftină. Ceea ce şi este, până la un punct. Numai că-i mai mult decât o ironie. Să nu uităm că Mircea Dinescu a fost  un absolvent emerit al şcolii de propagandă pentru activiştii culturnici comunişti. Iar cu această frază bine găsită, Mircea Dinescu a reuşit să abată atenţia publicului de la problema reală, acută, gravă, anume refacerea vechiului FSN. Să nu uităm că domnul Emil Boc a fost şi preşedintele PD, care provine din vechiul FSN. Personajul cel mai periculos din vechiul FSN, „şarpele” ascuns, cum îi spunea Raul Volcinschi, nu era Ion Iliescu. „Şarpele”  era Dan Marţian, el îi dădea pe studenţii recalcitranţi ai Universităţii din Bucureşti pe mâna securităţii, vezi „cazul Munteanu” prin 1966, precum şi „cazul Păsărin”, prin 1968. Studenţii care colaborau proactiv cu Dan Marţian şi securitatea primeau măriri de note fabuloase, zece pe linie,  iar unii dintre aceştia hotărăsc acum destinul universităţii româneşti. Este interesant că, după 1989, Solidaritatea Universitară a lui Emil Constantinescu a muşamalizat acele cazuri vechi ale colaborărilor cu securitatea. Şi bizar, găsesc eu, dar mai cred că orice coincidenţă în politică nu-i chiar întâmplătoare, dacă Emil Boc este din Răchiţele, trebuie să spunem că şi Dan Marţian era tot un „om al locului”, socrii şi soţia lui erau din Mărgău, comuna vecină Răchiţelei.

Titus Filipas

ID Sârbu despre Mircea Dinescu

Citesc în postarea de la adresa : http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/05/13/catavantu/ , următoarea evaluare pe care marele cărturar ID Sârbu o nota în jurnal despre Mircea Dinescu : “un golan kaghebist”.

Titus Filipas

Dennis Deletant, un agent MI6?

Responsabilitatea indirectă a  lui Dennis Deletant* pentru “masacrul de la Otopeni” din 23 decembrie 1989 reiese din mărturisirile făcute chiar de el:

+În august 1986 m-am dus sa ma întîlnesc cu domnul Corneliu Coposu, pentru ca ma interesau legaturile dintre taranisti si englezi în timpul razboiului. Dl Coposu, de fapt, a transmis mesaje codificate englezilor, cu acordul lui Iuliu Maniu. Bineînteles ca am fost avertizat de niste prieteni sa nu ma duc, pentru ca dl Coposu era supravegheat de Securitate. Dar eu i-am telefonat dlui Coposu, i-am spus cine sînt, auzise de mine, iar dumnealui mi-a spus: ‘Eu sînt tinut sub supraveghere, dar daca în aceste conditii doriti sa veniti la mine, va primesc cu placere’. I-am spus ca vreau sa vin, l-am întrebat unde sta si mi-a spus ca pe aleea Mamulari nr. 19, în zona care se demola pentru a se construi Casa Poporului. Si a adaugat: „Sa fiti discret“. Cînd am ajuns în zona, m-am trezit în mijlocul unui teren viran, iar aleea Mamulari era singura pe care se mai aflau niste case, asa ca ma întrebam „cum sa fiu discret?…“. Erau niste soldati si ofiteri care lucrau pe santier – dar pe arsita aceea nu prea le ardea sa munceasca… M-am dus la dl Coposu, mi-a povestit lucruri foarte interesante, iar dupa vreo patru ore una dintre surorile sale mi-a facut un semn discret sa nu-l obosesc. M-am întors dupa doua zile si, înainte sa începem sa vorbim, mi-a spus ca fusese la dumnealui un colonel de Securitate care l-a întrebat ce discutase cu mine, iar dl Coposu îi raspunsese ca am discutat despre perioada razboiului, nimic altceva. Dupa alte patru ore de discutii, dl Coposu mi-a dat niste hîrtii despre relatiile sale cu englezii în timpul razboiului si mi-a spus sa fiu foarte atent la plecarea din tara, sa nu se gaseasca asupra mea acele hîrtii. Eu ma aflam în vizita în cadrul schimbului dintre Academia Britanica si Academia de Stiinte Sociale si Politice din România – pentru ca, în epoca aceea, Academia Româna nu mai avea dreptul sa gestioneze schimburile internationale, de asta se ocupa Academia de Stiinte Sociale si Politice. Domnul de la ASSP, care se ocupa de mine, m-a invitat la masa în ajunul plecarii. Mi-a spus: „Dennis, nu ai fost cuminte, nu ne-ai anuntat ca mergi la domnul Coposu, ne-ai pus într-o situatie jenanta…“. I-am raspuns: „Dar ce, trebuie sa anunt unde merg? Doar este o tara libera, nu? Sînt aici în cadrul schimbului între doua Academii…“. Iar el mi-a zis: „Lasa gluma, Dennis; am fost tras la raspundere ca nu am anuntat ca mergi la dl Coposu“. Si a adaugat: „Îti mai spun un lucru: mîine, cînd pleci, vei fi perchezitionat; sa nu se gaseasca ceva la tine, caci am s-o patesc si eu, nu numai tu“. La Otopeni, desigur, m-au perchezitionat, dar n-au gasit nimic…+

 In interviul din DILEMA VECHE (adresa URL este  http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=145&cmd=articol&id=4270) , Dennis Deletant admite implicit că a existat o minută încheiată între serviciile secrete britanice (nu ştiu ce serviciu reprezenta Deletant,  MI5 ori MI6 ?) şi Corneliu Coposu.  Securitatea a înregistrat tot ce era verbal, nu a avut acces şi la acel protocol scris. Este mare păcat că nu s-a ştiut de el, dar pe Dennis Deletant nu îl poate obliga  vreun român să dea publicităţii minuta (bănuiesc că a păstrat o copie). Corneliu Coposu era monarhist  convins şi declarat, probabil că minuta din 1986 conţinea menţionarea expresă că în 24 de ore de la răsturnarea republicii  comuniste, va fi anunţată reinstaurarea regimului monarhic constituţional. Corneliu Coposu a fost cel păcălit, şi nu o singură dată!

Pe 22 decembrie 1989, până la orele 12, situaţia era încă tulbure. Alexandru Mironov, care a făcut acel  celebru anunţ  emoţional la Radio România: ‘A fugit! Afugit!’, îmi povestea ulterior că i-a fost realmente teamă că va fi împuşcat de cineva în timp ce vorbea ! Nu s-a întâmplat, altcineva aranjase lucrurile.  Alexandru Mironov era convins că a contat carisma sa personală. Alexandru Mironov are carismă, dar nu cred că aceasta a contat prea mult în ecuaţie. Cel  care deţinea puterea decizională ultimă în România hotărâse altfel. Cine era acela? Să ne uităm pe un timing. Vedem că la vreo două ore după anunţul fugii lui Ceauşescu făcut de Alexandru Mironov pe microfonul  de la Radio România,  Mircea Dinescu era primit triumfal la Televiziunea Română.  Până pe 7 iulie 2006 nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română. Atunci (vezi emisiunea  de pe 7 iulie 2006 la Realitatea TV) ne -a explicat : Calea îi fusese deschisă la ordinele date de ‘tovarăşul Gogu’.  Cel mai puternic om din sistem. Şi cel mai longeviv. În anul 1941, ‘domnul Gogu’ – pe atunci era ţărănist– a comis o cumplită  trădare de ţară şi neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să elibereze provincia istorică Basarabia. Dintre agenţii de spionaj străini, doar cei britanici cunoşteau aceste planuri. Din ordinul dispeceratului londonez, planurile româneşti au fost transmise agentului sovietic Gogu Rădulescu. Din cauza trădării ‘domnului  Gogu’, ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă  în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului.

Ar fi interesant dacă  specialişti în face language  şi  expressive body language, psihologi reali, nu impostori  gen Mircea Miclea, ar viziona profesional jurnale cinematografice din prima epocă  a comunismului   arătând  înalta conducere de partid şi de stat. Când Gheorghe Gheorghiu-Dej  priveşte cu teamă  către ‘tovarăşul Gogu’,  se vede bine cine este   şeful real în sistemul politic din România. Deci pe tot acel interval de timp din 22 decembrie 1989, –unii au uitat–,  nimeni nu trăgea cu arme de foc în Mircea Dinescu. Din cauza aceasta zic, locul lui Mircea Dinescu este alături de  vinovaţii pentru crimele revoluţiei. Oricum, un CNSAS cu tovarăşul Mircea Dinescu (corect, a fost membru PCR, a făcut Academia Ştefan Gheorghiu de politruci PCR)   membru funcţionează  în afara legii. De altminteri altminteri puteţi vedea aici http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/basescu-si-pdl-vor-pierde-pe-mana.html , o fotografie cu Mircea Dinescu la 2 metri de Nicolae Ceauşescu, consemnând foarte atent  spusele acestuia la o întalnire cu liderii minerilor.

În fine,dacă Securitatea ar fi ştiut de conţinutul minutei între Coposu şi Dennis Deletant, masacrul celor 50 de copii din trupele securităţii pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989 nu ar fi avut loc. Este clar că un reprezentant oficial al Casei Regale de România, –dacă nu chiar regele Mihai însoţit de domnul Dennis Deletant–, trebuia  să aterizeze pe 23 decembrie 1989 la Otopeni. Tot sinistrul cu teroriştii din noaptea 22/23 decembrie 1989  a fost  montat tocmai pentru a nu trezi suspiciuni un atac tam-nesam (mă văd utilizând, împotriva dorinţei mele,  acest rusism, dar el se potriveşte extraordinar  aici  ca locuţiune adverbială!) al teroriştilor asupra unui reprezentant al Casei Regale de România pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989.

Dennis Deletant, care vorbeşte atâta de mult, nu găseşte cuvenit să ne spună ceva despre agenda Casei Regale de România  pe 22/23 decembrie 1989 ?

Titus Filipas

*Vezi şi https://blogideologic.wordpress.com/2009/04/30/atacat-pe-forul-militar-roman-de-istorie/

Gogu Rădulescu

După 23 august 1944, ne -a lovit, năpraznic, imperialismul  rusesc. Cu aprobarea Aliaţilor, ar fi naivitate să credem că Stalin a făcut de capul său ce a făcut. Dar cum observau Theodor Adorno şi  Slavoj Žižek, Stalin a îngrijit în URSS lujerul cognoscent care venea din Epoca Luminilor, aşa se explică sputnicii şi prioritatea lui Gagarin faţă de John Glenn. Ne place sau nu, trebuie să îngrijim mai departe acel fir cognoscent implantat de Stalin în România. Bizar, Stalin s -a sprijinit pe „legionarii de stânga” ! La moartea  lui, cominterniştii din fostul PCdR i -au aruncat pe „legionarii de stânga” în puşcărie, şi represiunea stalinoidă a continuat. Tot cu sprijinul Aliaţilor. Securitatea avea în 1956 jeep -uri americane Willis noi, fabricate sub licenţă în Marea Britanie. Este clar pentru mine că Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea efectivă în România, –dacă a deţinut –o  vreodată –, cu vreo doi sau chiar trei ani înainte de a fi fost împuşcat. În psihologia americană contează foarte mult studiile de “body language” şi de „expressive body gesture”. Dacă se examinează jurnalele cinematografice din perioada Gheorghiu Dej, se poate observa teama acestuia faţă de Gogu Rădulescu. Dar încrengătura, prin neamurile soţiei şi prietenii acestora, era mare. Ştim că lui Ion Iliescu i s –a propus la 23 august 1989 să preia puterea în România, însă a refuzat. De ce ? Foarte probabil pentru că el ştia că nu prelua toată puterea, cunoştea rolul din umbră al lui Gogu Rădulescu. De altminteri, pe 22 decembrie 1989, la TVR ajunge primul un protejat al lui Gogu  Rădulescu,  proletcultistul Mircea Dinescu. Şi toată aparatura îl aştepta, în stare de funcţionare.

Titus Filipas

Cum traduc pe româneşte?

“Turcescu are creier”, evaluează cineva pe un blog. Dar Turcescu este depăşit complet de realitate, simt necesar să adaug, într- un context creat chiar de el, domnul  Turcescu. Pentru că nu poţi să dai un titlu de  emisiune TV:  “Sută la sută pentru adevăr”. Realitatea cere o cultură a percepţiei riscului. Or, exceptând adevărul matematic sintetic,  niciodată nu ai un adevăr de 100%.  

Cu mai puţin de o săptămână în urmă, am privit într -o zi de lucru, pe canalul Realitatea TV, o emisiune unde participau cinci ziarişti: Robert Turcescu, Adrian Ursu, Mircea Dinescu, Doru Buşcu şi Emil Hurezeanu. Emisiunea era realizată la „conacul lui Mircea Dinescu”  de la Cetate. Spaţiul mesei lor era plin de produse agroalimentare locale. Se discuta acolo, pretenţios dar neprofesionist,  despre economie şi chiar despre tehnologie (sic!).  Am urmărit dezbaterile  foarte atent, pentru că eram interesat să aflu cum spun acei scriitori români, în termeni de cultură populară, sintagmei prelungite, ce sună ca strigăt deznădăjduit,  pe care o folosesc eu când traduc cuvântul franţuzesc terroir: „Etos local incorporat în produse agroalimentare” ! Nu am aflat.

Titus Filipas