Lipsă de prudenţă geopolitică

Atunci când a fost prim-ministru, Mihail Kogălniceanu a dat dovadă de lipsă de prudenţă geopolitică, acordând favoruri imense revoluţionarilor bulgari. Revoluţionarii şi-au organizat armata, au trecut la politica de bulgarizare masivă a majorităţii româneşti, ne-au pregătit dezastrul de la Turtucaia. Şi au mai fost alte rele. Revoluţionarii bogomili au fost scouts pentru „evenimentele din decembrie 1989”.
Titus Filipas

Un episod de luptă anti-România

Alexis Tsipras ajunge la Moscova pentru a prezenta (rugător) o lungă listă a doleanţelor Greciei. Dar, pentru noi, românii, este capital să ştim principala doleanţă de pe lista Moscovei. Or, aceasta este porţiunea din Via Egnatia pe care o controlează acum Grecia. Care a obţinut acea porţiune în primele două războaie balcanice. Să ne reamintim bine : Amândouă au avut loc înainte de primul război mondial. Şi amândouă au fost aranjate, perfid, de puterea moscovită. Care a asmuţit Serbii, Muntenegrenii, Bulgarii şi Grecii împotriva vlahilor din Rumelia. Ceştia din urmă erau protejaţi oficial şi formal de către sultanul otoman prin Iradeaua -foarte tardivă, bietul Eminescu o aştepta demult!- decretată abia la 1905. Şi este vorba aici despre un popor din trei milioane de vlahi care au fost forţaţi de către statul Serbilor, de către statul Muntenegrenilor, de către statul Bulgarilor, şi de către statul Grecilor, – fiind toate statele acestea noi consiliate şi ajutate diplomatic consistent de prietenii lor Ruşi- ca să îşi schimbe complet natura etnică (vezi consideraţiile scriitorului român Radu Petrescu, dar şi urmările transformaţionale, prin psihologia comportamentală, asupra scriitorului Urmuz care a luat parte în cel de al doilea război balcanic)! Spuneam că Mihail Kogălniceanu, atunci când a fost prim ministru, a făcut greşeala geopolitică imensă de a-i sprijini pe revoluţionarii bogomili. Contele cancelar von Beust încă se plângea pe la anul 1868 de revoluţionarii bogomili de la Timişoara. Acel grup s-a perpetuat în tradiţia sa de luptă feroce şi rea cel puţin până la “evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara”. Care nu a fost o luptă împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. A fost, deschis, un episod de luptă anti-România ! http://www.lemonde.fr/economie/article/2015/04/07/alexis-tsipras-arrive-a-moscou-avec-un-cahier-de-doleances-plein_4610807_3234.html
Titus Filipas

Teatru absurd

Proclamarea „independenţei” noastre la 1877 a  fost  un act de teatru absurd cu titlul  „Tichia de mărgăritar a chelului”. Discursul independentist al lui Mihail Kogălniceanu din Parlament pregăteşte textul lui Eugen Ionescu din Cântăreaţa cheală. Dependenţa  noastră de acel imperiu otoman prin Capitulaţii asigura  legitimitatea noastră ca Romania, pregătind întru  continuitate  Romania Neoacquistica. Independenţa  noastră efectivă se va obţine  abia prin prăbuşirea imperiului turcesc în primul război mondial. Gestul politic al lui   Kemal Atatürk, când desfiinţează Imperiul Otoman,  a dat legitimitate  deplină şi pentru România independentă chemată România Mare, parte din Romania Neoacquistica. Titus Filipas