Posts Tagged ‘Mihai Eminescu’

Avem loc în Europa ?

noiembrie 8, 2015

Avem loc în Enciclopedia de pe Internet, precum şi în Europa ? Nici acum ! Vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Latins , de unde culegem excerptul : +The term „Latin” is used in reference to European people whose cultures are particularly Roman-derived, generally including the use of Romance languages and the traditional predominance of Roman Catholicism. Strong Roman legal and cultural traditions characterize these nations. Latin Europe is a major subdivision of Europe, along with Germanic Europe and Slavic Europe.+ Adică “Termenul Latin este folosit referitor la acele popoare europene ale căror culturi păstrează o puternică amprentă de romanitate şi ai căror locuitori sunt creştini de religie romano-catolică! Jurisdicţia lor este de tradiţie romană. Europa latină este o subdiviziune majoră a Europei, alături de Europa germanică şi de Europa slavă. Iar termenul America latină a fost inventat de către omul politic francez cunoscut sub apelativul de împăratul Napoleon al III-lea.”
Titus Filipas

Han Kubrat (2)

noiembrie 5, 2015

Oteţ Paisie (ori Paisie din Hilendar, întemeietorul istoriografiei bulgăreşti) spune : “De ce ţi-e ruşine să te numeşti bulgar?”. Măreţul dar ipoteticul Han Kubrat, menţionat prima dată în documentul epigrafic de la rîul Orhon (aflat între Lacul Baikal şi Mongolia), un Han întemeietor al confederaţiei Bulgariei Mari la anul 632, este ţinut în mare stimă atât de către istoriografii bulgari, cât şi de cei maghiari. După ultimii, marele Arpad, fiul lui Almoş, şi întemeietorul Imperiului Ungar, ar fi un urmaş al său. Basmul istoriografic bulgaro-maghiar sună poate frumos. Povestea se complică şi atinge confuzia atunci când adaugă (sau este pus să adauge) un detaliu incredibil episcopul Ioan din Nikiu. Unde-i Nikiu? Este oraş în “delta biblicelor sinte” (vezi “Epigonii” lui Mihai Eminescu). Documentul scris de către episcopul Ioan din Nikiu s-ar mai fi păstrat doar în limba etiopiană. La fel ca şi Cartea 1 Enoh ce l-a inspirat pe Mihai Eminescu în a scrie “Luceafărul” (că doar n-o să credem teoria intelectualului evreu Moses Gaster, o ipoteză literară despre influenţa fondatoare şi singulară a textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian!). Episcopul Ioan din Nikiu spune că măreţul Han Kubrat ar fi fost doar un minion al împăratului Heraklius! Altă sursă veche, şi geografic mai îndepărtată, care ne vorbeşte despre bulgarul Han Kubrat, ar fi o piatră cu înscrisuri găsită la frontiera dintre Siberia şi Mongolia. Este documentul epigrafic de la rîul Orhon, curs de apă situat între Lacul Baikal şi Mongolia. Documentul a fost scris (sau ar fi fost scris, zice-se) pe la începutul secolului VIII de Turcii Ghiok Apuseni (cunoscuţi de asemenea şi sub denumirea de “turcii albaştri”). Am vorbit pe alt fir despre “ruptura iraclidă” sau disrupţia iraclidă în Romania Orientală pontică, o ruptură imputabilă în mod strict gestionării defectuoase a Istoriei noastre de către iniţiativele geopolitice ale împăratului roman Heraklius, ele fiind terenul pe care istoricul Henri Pirenne detectează un punct de ruptură de la Romania. Domnitorul Petru Rareş avea deja această percepţie, după cum ne dovedeşte Enciclopedia murală de la mănăstirea Moldoviţa. Aici este bine să subliniez că după moartea marilor noştri istorici Nicolae Iorga şi Gheorghe Brătianu, memoria istoricităţii noastre a fost bine păstrată şi transmisă, direct ori subliminal, în lecţiile de Teologie Politică Română Ortodoxă predate publicului credincios de către măicuţele firoscoase de la Moldoviţa. Eu folosesc termenul “firoscos” în sensul propus de Bogdan Petriceicu Haşdeu (în revista Columna lui Traian din 1883, pagina 242, venind direct din cuvântul latinesc philosophus, chiar dacă DEX zice c-ar fi “ipoteză gratuită”). Documentul epigrafic de la rîul Orhon vorbeşte despre “hanul bulgar Kubrat”. Iar mai departe intervine construcţia ossianică fantasmagorică după model scoţian James MacPherson pentru asertarea “drepturilor bulgarilor” peste noi. Însă pe baza “rupturii iraclide” au fost construite slavizarea şi arabizarea. Cred că trebuie să dislocăm istoria noastră din această gangă.
Titus Filipas

„Fanarul de pe Dâmboviţa”

noiembrie 4, 2015

Aşa a fost odată. Dar l-a desfiinţat la 1821 revoluţia naţională a lui Tudor Vladimirescu. Singura noastră revoluţie autentică. Pentru că evenimentele din decembrie 1989 n-au fost revoluţie, ci „revoluţie.” Care aducea peste noi epistema „distrugerii de ţară”. Să amintesc că doctrinar, revoluţia naţională de la 1821 a fost prezentată ideologic de Ioan Eliade Rădulescu în cartea Echilibrul între antiteze.
Titus Filipas

Gheorghe Zafiu împotriva patrimoniului muzical românesc

noiembrie 4, 2015

S-a tot vorbit despre „muzica populară”. Eu aş vorbi mai curând despre categoria de „patrimoniu muzical românesc.” Domnul Gheorghe Zafiu, un tînăr inteligent şi dinamic pe care îl respect mult, este pornit să distrugă acest patrimoniu muzical românesc. Trecându-l la categoria de „muzică de mahala”. Şi domnul Gheorghe Zafiu, ca director al postului de radio EuropaFM are toate mijloacele la dispoziţie. Să dau un exemplu concret, iară nu unul de gedankenexperiment. Este bine-cunoscută modulaţia lentă a atitudinii eurasiatice faţă de sinucidere, de la Est la Vest. În Japonia, sinuciderea prin harakiri este chiar onorabilă, în timp ce creştinismul occidental, biserica romano- catolică în particular, o interzice cu desăvârşire. Între cele două atitudini total contrare, se află atitudinea intermediară a unor popoare turcice din Asia Centrală: sinuciderea trebuie precedată de povestirea necazurilor în prezenţa unei pietre; doar dacă piatra se va sparge auzind atâta suferinţă îndurată, abia atunci sinuciderea e îngăduită. Un ecou al acestui eres îl întâlnim în cântecul nostru cel vechi: „Piatra, piatra de e piatră, şade jumătate-n apă, o calcă carul şi crapă, of, of, of, of, inima mea multe rabdă”. Cântecul de patrimoniu muzical românesc a fost interpretat magnific, pe EuropaFM, de Monica Anghel.
Titus Filipas

Episcopul bisericii copte Ioan din Nikiou

noiembrie 1, 2015

Despre cronica episcopului Ioan din Nikiou https://en.wikipedia.org/wiki/John_of_Niki%C3%BB , oraş aflat în “delta biblicelor sinte” (recitiţi poezia Epigonii, de Mihai Eminescu, unde trimiterea nu se referă exclusiv la Ioan Eliade Rădulescu). Cronica episcopului Ioan din Nikiou http://www.tertullian.org/fathers/nikiu2_chronicle.htm este poate cea mai solidă parte folosită ca sursă în compilaţia apocrifă Cronica lui Nestor (ori Cronica primară, ori Povestea anilor de demult) .
Titus Filipas

Radu Ioanid

octombrie 29, 2015

Despre istoricul evreu Radu Ioanid (https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Ioanid ), Vladimir Tismăneanu sugerează în documentul http://www.contributors.ro/cultura/de-unde-venim-cine-suntem-incotro-mergem-scrisoare-deschisa-domnului-alexandru-r-florian/ că ar fi fost profesor la Ştefan Gheorghiu. Au început acum să se “demaşte” între ei ? Oricum, circumstanţa aceasta alterează într-un mod grav presupusul înalt “statut moral” al domnului Radu Ioanid.
Titus Filipas

Totuşi, nu Alexandru Florian a început

septembrie 5, 2015

El doar urmează linia trasată de scriitorul din Israel Amos Oz, care spunea : „România înseamnă cultură, dar mai ales istoria dramatică a evreilor” http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/scriitorul-amos-oz-romania-inseamna-cultura-dar-mai-ales-istoria-dramatica-a-evreilor-254765.html I-aş răspunde lui Amos Oz printr-un citat din memoriile prinţului nostru scriitor, Ion Ghica : „Cine auzise la noi de ovrei ?” Într-adevăr, ei vin masiv, abia după ce Bismarck forţează „împământenirea”. Cu mult mai multe drepturi asociate, decât cele date bietului rumân. Care primea doar gloanţe, ca la anul 1907. Dar Amos Oz nu ştie. Pentru că Istoria rumânilor nu-i obiect de studiu în programa şcolară din Israel.
Titus Filipas

Despre doamna Sandra Pralong

septembrie 1, 2015

@Luminița Arhire pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/08/31/festivalul-enescu-prima-zi/ scrie : +Dragi prieteni, ce-avem noi aici? O salată nemțească, din abisurile lucrului bine făcut? Ja…ja …păi cum dracului să lipsească din salata klausiană tocmai Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiş)? Ce gust, ce aromă, ce consistență ar mai prezenta ilustra garnitură prezidențială fără această doamnă cu apartamente în New York și Lausanne, dar ținând neabătut și erect stindardul țărănismului autentic, taman din interiorul primitor al unui Mercedes A Class?
La o primă vedere, absolut superficială, când am zărit în presa online poza sub care ni se explica numirea dânsei în calitate de consilier prezidențial, mi-am zis: ”…hopa, că iar și-a adus-o pe Tatiana Niculescu Brad la Cotroceniul iubit… ”. Eroare! De- abia când mi-am pus ochelarii am observat diferența. Bine, ”DIFERENȚA”, fie vorba între noi, e un eufemism sfios, deoarece cele două cucoane au același zâmbet fals, lipit sub obraji ca o mustață grosieră, de recuzită, aceeași mulțumire cu privire la frumusețea și inteligența proprie, dând pe-afară de abundență și nerăbdare, aceleași mici alinturi de copilițe lăsate să se joace cu mingiuca pe pajiște, trăgându-și cei doi centimetri de fustiță ca să nu li se vadă chiloții, și, cred eu, același uriaș și stenic talent literar.
Ia priviți ce ”răcnetul Carpaților” zace în această doamnă, potrivit ziarului Metropolis: ”Sandra Pralong… a declarat într-un interviu acordat Mediafax că, în opinia ei, străinii diferă de români”.
M-am bucurat că, deși n-am știut niciodată s-o spun la fel de adânc precum domnia-sa, chiar și eu am observat că diferă, mai ales prin faptul că ei sunt străini și noi suntem români.
…Și încă, din ce în ce mai profund și mai facebook-ist: „Salvarea nu poate veni din afară, ci de la fiecare dintre noi, mai mult, dinlăuntrul nostru…” , „Vă mărturisesc că am o strategie care nu a dat greş niciodată: când îmi doresc ceva cu tărie, devin atât de persistentă (evident, cu maniere şi multă delicateţe) încât celălalt face ce-l rog doar ca să scape de mine…”,…„Distanţa îţi dă perspectivă, iar perspectiva îţi dă o privire de ansamblu…”…„Noi, românii, pentru varii motive, avem o „cârcoteală” înnăscută şi o bolnăvicioasă suspiciune de care trebuie să ne descotorosim sau, mai curând, pe care trebuie să le controlăm, căci nu ne mai aduc niciun folos într-o lume deschisă, dimpotrivă, ne trag în jos…”…„Stima de sine nu se poate clădi în absenţa conectării cu cine suntem”…„ Altă soluţie nu există – trebuie să întruchipăm aceste valori. Cu cât mai mulţi suntem cei care trăim – cu orice risc – o viaţă suverană, o viaţă a valorilor, cu atât mai rapidă va fi transformarea României…”
Astea sunt citatele cele mai tari, alese de jurnaliști, dintr-o carte de 500 de pagini; păi, dacă astea-s pasajele memorabile, nu credeți că este dreptul meu să mă neliniștesc un pic gândindu-mă la ce-o fi scris doamna Pralong în celelalte 499 de pagini, mai puțin reușite? Cred că am o ”cârcoteală” acută. Cred că nu am chef să mă ”descotorosesc” încă de ea, dacă nu-i caz de bisturiu. Cred că încă mai avem de ce să fim suspicioși cu privire la tot felul de dame răsuflate care dețin panaceul înzdrăvenirii totale a nației. Sper să nu apuc ziua când vom ajunge să ne înmuiem degetele de la picioare în ligheanul cu „viaţa suverană a valorilor”, alături de madam Pralong. Și nici când vom adera la viziunea acesteia despre cum ar trebui să ne transformăm și să ne ajustăm pornirile, ca să fim mai ușor de înghițit și de digerat, odată intrați între fălcile celorlalte nații, mai răsărite …+
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Despre cum „trebuie să-i urmărim pe americani”

iulie 24, 2015

@ Dezideriu Dudaş, despre cum „trebuie sa-i urmărim pe americani” https://nastase.wordpress.com/2015/07/20/adrian-paunescu-72/ . Şi Jeffersonianismul, şi ideologia naţionalismului românesc au aceeaşi sursă : paradigma thermidoriană. De la americani învăţăm ultimele dezvoltări în nation-building. În fond ne racordăm la istoria universală şi cu titlul cărţii lui Francis Fukuyama (cea din 2011) “De la comuna primitivă, la paradigma thermidoriană” (From Prehuman Times to the French Revolution). Vă reamintesc că aţi tot amânat proiectarea discuţiei dintre Francis Fukuyama şi Adrian Năstase în context românesc.
Titus Filipas

Pe româneşte

iulie 16, 2015

La vremea anului 1185 în Munţii Haemus (Balcanii), cronicarul Nicetas Choniates Akominatos relevă existenţa incantaţiei: „Dumnezeul neamului bulgarilor şi vlahilor a binevoit şi a încuviinţat scuturarea jugului celui de demult […] să pună mâna pe arme şi să pornească asupra romeilor şi pe cei prinşi în război să nu-i cruţe, ci să-i înjunghie şi să-i omoare fără milă”. Întrucât certamente zona aceea era locuită de vlahi care vorbeau româneşte, putem bănui că incantaţia era pe româneşte. Mai mult, avem o consemnare încă din secolul VI despre o frază spusă pe româneşte în Munţii Haemus! Pentru că din mărturia lui Nicetas Choniates se subînţelege că “bulgarii” aceia pricepeau incantaţia, atunci Răscoala lui Petre şi Asan trebuie să fie interpretată şi ca dovadă (numai o singură fază) a procesului prin care “bulgarii” au devenit istoriceşte din vlahi. Scriitorul Radu Petrescu din Şcoala de la Tîrgovişte spunea că dacă, şi acum, elita militară dură ar fi îndepărtată, bulgarii ar începe să vorbească româneşte. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/07/16/ce-mai-fac-puterile-statului/
Titus Filipas