Posts Tagged ‘Mihai Drăgănescu’

Ortologie şi Ortofizică

august 5, 2013

Reamintesc, Limba Română în forma sa din epistema modernă (vezi conceptul acesta la Michel Foucault) este definită în primul rând prin Gramatica Românescă publicată la Sibiu în anul 1828. După cum subliniază, chiar în prefaţă, ideologul naţionalist român Ioan Eliade Rădulescu, apoi, în mai multe studii, filologul naţionalist român George Băiculescu, „Gramatica de la Sibiu“ folosea drept linii diriguitoare un acquis filosofic şi lingvistic occidental, anume Gramatica filosofică scrisă de către Etienne Bonnot de Condillac, precum şi Gramatica generală scrisă de Ideologul thermidorian Antoine Destutt de Tracy. În Gramatica Românescă din anul 1828 era adoptat punctul de vedere comun al celor doi autori mai înainte menţionaţi, anume respingerea substanţialismului metafizic. Or, aşa cum arătase filosoful german Leibniz cu un veac mai înainte, această respingere este extrem de periculoasă, întrucât poate conduce la psittacism (adică “a vorbi papagaliceşte”). Bineînţeles, chiar o discuţie imediat după publicarea Gramaticii de la Sibiu, o discuţie epistolară între Ioan Eliade Rădulescu şi Costache Negruzzi, arată o cale operaţională viabilă pentru prevenirea psittacismului. Toţi scriitorii noştri mari au descoperit singuri acea cale operaţională viabilă pentru evitarea psittacismului în Limba Română. Dar o subliniază pregnant şi în context metafizic, istoric, chiar protocronist! după un veac şi ceva de la acea discuţie capitală despre gramatica filosofică românescă, şi într-un mod total independent – aşa cred eu până acum- domnii Camil Petrescu şi Mihai Drăgănescu. De vom citi mai atent o scrisoare a lui Ioan Eliade Rădulescu către Costache Negruzzi, vom descoperi că Eliade Rădulescu era conştient de importanţa conceptului metafizic de “prezenţă” – un fel de echer, dar nu în sens masonic, pentru verificarea cuvintelor – în limba română. Echerul este orto-gonal (are un unghi drept). “Prezenţa” era un echivalent pentru substanţialismul metafizic, altminteri abjurat vehement de către Ideologii primari francezi. Prezenţa substanţialismului metafizic apare la Camil Petrescu (1894 — 1957) sub forma termenilor Ortologia şi Ortogeneza, iar la Mihai Drăgănescu (1929 – 2010) sub forma termenului Ortofizica.
Titus Filipas