Posts Tagged ‘Mielul turbat’

Testul de inteligenţă Stanford-Binet V

februarie 18, 2013

Care-s problemele cele mai importante ale Americii acum ? Crearea celor mai bune condiţii pentru educaţia copiilor de grădiniţă pare să fie una dintre ele http://www.nytimes.com/2013/02/18/nyregion/new-york-city-schools-struggle-to-separate-the-gifted-from-the-just-well-prepared.html?hp&_r=0 În articol se focalizează pe testele IQ pentru copiii de grădiniţă, mai exact pe testul de inteligenţă “Stanford-Binet V”. Bănuiesc că trebuie să explic. “Binet” vine de la savantul francez Alfred Binet (http://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_Binet ), un autodidact în psihologie. Cel mai mult a învăţat psihologie din lectura textelor lui John Stuart Mill (http://en.wikipedia.org/wiki/John_Stuart_Mill ), la fel ca “Mielul turbat”, şi vorbesc aici despre personajul real ce i-a servit ca model dramaturgului Aurel Baranga. Ştiu despre ce vorbesc. De la “Mielul turbat” (care, în treacăt fie zis, fusese student al lui Virgil Madgearu), am auzit şi eu prima oară despre filosofia şi gândirea lui John Stuart Mill. Dar el însuşi fusese puternic influenţat de psihologia lui Destutt de Tracy reflectată în Ideologia primară. Vine apoi la rând termenul “Stanford”. Psihologul Lewis Terman (http://en.wikipedia.org/wiki/Lewis_Terman ) de la Stanford a preluat testul de inteligenţă franţuzesc al lui Binet, a modificat oarecum ariile de investigare ale inteligenţei aducându-le la interesele americane, şi a propus testul de inteligenţă “Stanford-Binet”. În articolul amintit de mine, “V” ar putea însemna cea de a 5-a ediţie, ameliorată, care este în vigoare acum. După cum ar putea însemna foarte bine şi cele cinci arii de interes pe care se fac testările de inteligenţă acum. Cred că ar fi util să le spunem aici clar pe româneşte :
1/Fluiditatea raţionamentului (Fluid reasoning)
2/Cunoaşterea (Knowledge)
3/Raţionamentele asupra cantităţii (Quantitative reasoning)
4/Prelucrarea observaţiilor vizual-spaţiale (Visual-spatial processing)
5/Memoria curentă sau memoria de lucru (Working memory).
Întrucât cele cinci arii de interes din SB-V sunt examinate atât verbal, cât şi non-verbal, se fac în total 10 sub-teste IQ.
Titus Filipas

Mielul Turbat la Curtea de Conturi

iunie 24, 2009

Nu “arendaşul român” Fischer făcea legea la 1906 şi 1907. Ca de obicei, “mortul este de vină”. Aică ţăranul român. Ţăranul român analfabet punea degetul pe învoială, în loc de semnătură.   Fischer poate fi scuzat că nu i-a explicat ţăranului român, pentru că Fischer, fiind un împământenit, nu ştia prea bine româneşte. Dar, în fine, şi Fischer era legat de nişte bancheri, de Rotschild din Londra. Ceea ce nu înţelegem noi este faptul că nu ştim acum mai mult despre noile învoieli decât ştia ţăranul român pe vremuri, despre vechile învoieli. Şi nici Seniorul Coposu, după 1989, nu ştia chiar nimic despre noile învoieli. El a fost folosit doar, ca unealtă,   pentru interese anti-româneşti. Ştiţi de cine am avea nevoie acum ? De Mielul Turbat la Curtea de Conturi ! Vorbesc despre omul real, care i-a servit lui Aurel Baranga ca model. Omul real   avea un dosar la securitate extrem de încărcat … Omul real i-a tras lui Manea Mănescu “două palme într-una peste bot”.

Titus Filipas

Demonstraţia de cauzalitate contra vaccinării cu Gardasil

noiembrie 30, 2008

Sec intitulată „Prezentarea lucrărilor ştiinţifice – metodologia activităţii autorului”, în 1968 apărea la Editura Ştiinţifică din Bucureşti o carte (scrisă de Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu) care incontestabil nu a fost un best-seller.  La pagina 27 se găsea începutul paragrafului 2.3, Elaborarea şi formularea ipotezelor”, iar la pagina 31, titlul „Interpretarea rezultatelor” (experimentale n.n.) anunţa paragraful 2.5. Ceea ce scria acolo este  şi acum relevant pentru  necesara interpretare ponderată, ştiinţifică, a campaniei virulente, grăbite, pernicioase, de vaccinare a fetiţelor românce cu Gardasil,  grăbind pentru ele începerea debordantă a vieţii sexuale şi inducând incapacitatea de a deveni mame.

În ce măsură vaccinarea cu Gardasil are o bază ştiinţifică fără dubii, în ce grad poate invoca în sprijin certitudinea raţionamentului de cauzalitate lipsit de confuzii, cu impecabile demonstraţii prin necesitate şi suficienţă?

Să recurgem la textul din cartea românească. La pagina 36, Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu scriau în 1968 :

“În interpretarea datelor furnizate de experienţă, în vederea stabilirii legăturilor cauzale, sunt folosite metode variate. Dintre acestea, cinci metode de bază, stabilite încă de John Stuart Mill (1806-1873), sunt utilizate şi astăzi, sub o formă mai mult sau mai puţin explicită, în toate ştiinţele experimentale.  Iată-le:

  1. Metoda concordanţei […] ”
  2. Metoda diferenţei […]
  3. Metoda combinată a concordanţei şi diferenţei […]
  4. Metoda variaţiilor concomitente […]
  5. Metoda reziduurilor […]”

Nu am copiat de acolo şi enunţurile. Ele pot fi găsite, pe englezeşte, în mai multe surse, de exemplu în documentul cu valoare educaţională http://polisci.berkeley.edu/courses/coursepages/Spring2005/ps3/0421%20nesssuff.pdf .

Să mai reamintesc că John Stuart Mill era atent studiat în universităţile din România Mare (România din perioada interbelică). Excepţie făcea studentul comunist Manea Mănescu, tovarăş de luptă încă de pe atunci cu Nicolae Ceauşescu. Pentru infatuarea lui stupidă şi înclinaţia spre delaţiune, Manea Mănescu a primit o pereche de palme peste obraji de la un student sorocean (altminteri „miel blând”) la Drept şi Academia Comercială în Bucureşti.

Ideile lui John Stuart Mill erau folosite atât în investigaţii medicale (vezi cazul Nicolae Paulescu, felul cum acesta a folosit principiile de cauzalitate pentru descoperirea insulinei), cât şi  în studii economice şi de asemenea în analizele manageriale. Fireşte, nu s-ar putea aserta peremptoriu că în România de atunci chiar se dezvoltase o autentică mişcare culturală de mase intitulată „Aplicarea ideilor lui John Stuart Mill”. Dar unii dintre intelectualii formaţi în acel spirit vor supravieţui în poziţii manageriale puternice în perioada comunismului. Dramaturgul Aurel Baranga a folosit un asemenea model foarte real pentru a crea personajul principal din piesa Mielul turbat. Un aspect pe care Aurel Baranga nu îl relevă în piesă, –poate  nu îl ştia, l-am aflat şi eu abia în anii din urmă–, este faptul că acel maestru român al managementului  ajustase cadrul normativ al economiei comuniste astfel ca mama doamnei Marie-Rose Mociorniţă să fie plătită pentru lucrările de artă meşteşugărească prin care asigura subzistenţa familiei Mociorniţă (aici este vorba despre familia lui “Mociorniţă cel mare) în anii Teroarei împotriva capitaliştilor. (Pe la 1960, profesorul de istorie Piscati de la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova ne explica edificarea capitalismului în România prin exemplul “întreprinderilor Mociorniţă”.)

Revenind la discuţiile prezente despre cauzalitate, să amintesc că recent am fost neplăcut surprins de impertinenţa şi infatuarea ignară dovedite de un înalt funcţionar guvernamental de astăzi!, anume dr. Cristina Vladu, aflată pe funcţia de Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în “argumentele” cu profesorul universitar dr. Pavel Chirilă, la o emisiune “Interviurile Europa FM” moderată de Marian Voicu. Deşi în general a dovedit aproape mereu că el este un excelent profesionist din mass media, de data aceasta domnul Marian Voicu a fost incapabil să îl sprijine pe doctorul Pavel Chirilă prin revelarea aspectelor de cauzalitate, necesitate şi suficienţă din demersul său. Ar fi fost util pentru domnul Marian Voicu şi ascultătorii săi dacă domnia sa ar fi revenit integral la tradiţia intelectuală românească, tradiţie în mod expres anticomunistă dacă ne referim la perioada România Mare, de recunoaştere şi respect faţă de John Stuart Mill. Pentru că filosofia lui de lucru este valabilă încă şi eficientă.  În schimb mi s-a părut a fi mai mult decât o gravă carenţă profesională şi deontologică persiflarea permanent la care un Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în speţă doamna dr. Cristina Vladu, l-a supus pe universitarul Pavel Chirilă. Care dovedea necesara  onestitate intelectuală. Chiar dacă universitarul nu amintea în mod expres şi numele lui John Stuart Mill, pentru mine era totuşi evident faptul că profesorul Pavel Chirilă recurgea direct la metodologia de cauzalitate statuată încă din veacul XIX de către cunoscutul reprezentant şi continuator al iluminismului scoţian fără hiatus, un iluminism fără “deconstrucţia revoluţionară” impusă iluminismului francez. Reamintim că iluminismul scoţian a influenţat şi funcţionarea societăţii ieşene Junimea.

Subliniez că domnul profesor universitar doctor Pavel Chirilă a venit cu o serie de argumente bine construite, argumente extrem de pertinente, pentru a pune sub semnul întrebării cinstite excesiva grabă a politicului aflat acum la putere de a implementa vaccinarea cu Gardasil, deşi  concluziile finale vor fi expuse de către grupul de experimentatori abia în iunie 2009. Cel de al doilea argument pertinent al profesorului universitar doctor Pavel Chirilă se referă la faptul că nu au fost făcute decât nişte extrapolări extreme de dubioase cum că un vaccin făcut unor fetiţe la  vârsta  de 9 ani protejează efectiv contra formei de cancer de col uterin care înregistrează un peak la femei mature în care înregistrază un  peak (vîrf sau maxim de manifestare) abia la femei mature aflate la vârsta  de 50 de  ani! Puteţi citi mai multe în excelentul interviu realizat de jurnalista Oana Antonescu, aici http://www.jurnalul.ro/articole/139531/prof.-dr-pavel-chirila:suntem-rezervati-in-privinta-vaccinului-care-previne-cancerul-de-col . În fine, ceea ce scrie ziaristul Victor Roncea la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/vaccinul-anti-cancer-bun-sau-ru-pentru.html , anume: “Punerea pe acelaşi plan a vaccinurilor care previn bolile copilăriei cu un vaccin ce se presupune că ar preveni o boală care apare doar după începerea vieţii sexuale (mai ales în condiţii de libertinaj), denotă o grabă nejustificată, de neînţeles pentru cei preocupaţi cu adevărat de soarta copiilor noştri, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate şi informaţiile privitoare la efectele nocive.”, mi se pare de asemenea că se înscrie pe calea abordării corecte a noţiunii de cauzalitate.

Titus Filipas

Despre Nikolai Rutkowskii

mai 15, 2008

Colea Răutu era pseudonimul omului real care a fost  Nikolai Rutkowskii din Bălţi, Basarabia. De unde era şi răzeşul- savant Eugen Coşeriu, care emitea o serie de idei extrem de importante pentru Gramatica generativă înaintea lui  Noam Chomsky! Putem bănui că acest ‘Elvis of the Academia’, cum îl numeşte Bono de la U2, de fapt a împrumutat idei fundamentale de la Eugen Coşeriu din Bălţi. Tot de acolo provenea şi mama acelei femme fatale  care la un moment dat s-a numit Cecilia Sarkozy.  Cecilia a împrumutat stilul ei de la  mama, educată în oraşul basarabean Bălţi. Dar basarabenii-răzeşi  aveau imaginea cea mai proastă despre Nikolai Rutkowskii, care ‘nu avea soviste’, deşi poate că avea toate talentele. Mai mult decât orice în Basarabia conta ‘sovistea’. Am auzit lucruri foarte, foarte proaste despre Nikolai Rutkowskii în familia basarabeanului care a servit ca model pentru crearea personajului   ‘Mielul turbat’  din piesa cu acelaşi titlu de Aurel Baranga. Personajul real  ‘Mielul turbat’  a plecat la cinci ani la şcoală, a făcut apoi simultan Dreptul şi Academia Comercială în Bucureşti, a luat simultan două burse, câte una la fiecare facultate, până când a fost reclamat de liderul sindicatului studenţesc.  Dramaturgul Aurel Baranga a fost foarte impresionat de episodul în care studentul-răzeş venit de la Nistru merge nervos la Manea Mănescu (cum îl  chema pe liderul sindicatului studenţesc, bun prieten cu liderul muncitoresc Nicolae Ceauşescu) şi îi trage două perechi de palme! Erau cumpliţi în  mânie răzeşii  aceia de la Nistru. Nikolai Rutkowskii n-a fost  răzeş. Era o corcitură de tătar, la fel ca politrucul Gogu Rădulescu.

Titus Filipas