Paradoxal, dar iletrismul cu orizont de timp foarte extins al lui Gigi Becali îl avantajează. În De Bello Gallico, dictatorul quintesenţial Iulius Caesar scria despre împotrivirea sacerdoţilor druizi ca tinerii gali să înveţe citirea, căci scrisul şi cititul îi opresc să reţină istoria ca memorie vie. Iletrismul de care este învinuit adesea Gigi Becali lucrează de fapt în favoarea sa. El poate pretinde că ştie istoria ca memorie vie, auzită de la tatăl său. Demonstrează aceasta la o televiziune naţională, “în direct şi la o oră de vîrf”. Ofertele publice de recompensă, făcute într-un stil managerial învăţat din familie, erau deja înscrise în ‘Codul civil roman”, preluate în “Codul lui Napoleon”, traduse pe româneşte în “Codul lui Cuza”. Prin discursul său public participativ, Gigi Becali demonstrează totodată că se încadrează în stilul doctrinar ţărănist care incorpora de asemenea vechi arhetipuri culturale în doctrina ţărănistă. Mai este posibil că patronul Gigi Becali a dispus şi de sfaturile unui jurist de extraordinară competenţă.
Oferta publică de recompensă înseamnă o „redistribuire” de bogăţie, la fel cum era intervenţia salvatoare a domnului Gigi Becali, îi putem zice Becali -“Sator”? pentru aplanarea conflictului din cartierul Ferentari – Zăbrăuţi. Dar sînt un tip interogativ, rămâne o „enigmă economică” pentru mine felul cum a fost creată această bogăţie care este „redistribuită” de Gigi Becali, capitalistul succesului inexplicabil în afaceri. Gigi Becali dă vina pentru norocul său pe bunul Dumnezeu. El nu are nevoie de cauzalităţi, de lectura tutorialelor economice ori a tutorialelor ecologice, nici de „explicaţiile eficiente”. Cum a fost creată bogăţia unor personaje precum Gigi Becali ori SOV? Altfel spus, “cum au adăugat ei valoarea” ? Misterele aproape divine ale “adăugării de valoare economică” de către „capitaliştii” SOV şi Gigi Becali nu se încadrează în reguli economice. Ele nu aparţin unui proces transparent al accesului la resurse, aşa cum ar fi normal de aşteptat, de cerut, într- o democraţie reală. Intervenţii de felul acestora, tipice unei dictaturi a imposturii economice, perturbă societatea românească, în amonte şi în aval faţă de „intervenţiile” de recompensă şi „redistribuire” de bogăţie. Postura de Sator-Salvator a lui Gigi Becali stopează proiectele manageriale democratice, ucide în faşă evoluţia organizată Kaizen a calităţii în economia românească (nu este legendă inserată pe vreun desen manga).
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 