Situaţia fondului Proprietatea

Domnul Adrian Năstase discută în postarea de blog http://nastase.wordpress.com/2009/10/27/reintoarcerea-la-normalitate/ , –cu link spre un articol–, o serie de soluţii pentru România. Am comentat :

Excelenţă, îmi permiteţi să atrag  atenţia că aţi uitat situaţia fondului Proprietatea. Bine, sînt convins că dacă ar fi existat o continuitate a guvernării României după anul 2004, problema aceasta ar fi fost deja pozitiv rezolvată. Dar la “soluţia” propusă de PNL-işti, nu poţi exclama decât : Sancta simplicitas ! Acum, ştirea cea mai recentă este  : “Fondul Proprietatea convoaca AGA pentru 26 noiembrie 2009, ora 15.00.” Bănuiesc că de patru ani, AGA-manii aceştia tot primesc bani pentru lipsa lor de activitate. Mai citesc despre “Situatia portofoliului FP, iulie 2009. Fondul Proprietatea detine in portofoliu 88 pachete de actiuni.”  Acum vreo patru ani, un economist PNL-ist pe nume Varujan Vosganian  ne  spunea că se află în posesia unui mecanism prin care pachetele de acţiuni din portofoliul  Fondului  Proprietatea se vor transforma în bani lichizi prin mijlocirea pieţei bursiere. Mi-am reamintit asertarea lui Joseph Schumpeter (care şi-a început cariera de profesor de Economie Politică la Universitatea din Cernăuţi), cum că inovaţia de succes „is a feat not of intellect, but of will.” Faptul că Varujan Vosganian nu spunea nimic despre inovaţia  financiară prin care putea transforma acţiunile Fondului  Proprietatea în lichidităţi  l-am atribuit grijii sale de a păstra secretul professional. Însă vedeam în el un personaj cu intelect şi voinţă.  Dar în realitate tot pachetul de idei al alianţei DA conţinea hainele cele mai noi ale împăratului gol. Canular, canular, canular! Acum ştiu că este deosebit de greu să transformi acţiunile în lichidităţi, –uneori chiar imposibil!–, şi că soluţia economică PNL-istă, soluţia  economică DA, pur şi simplu nu exista ! Dar voinţa ? Ei, da, nu a existat nici intelectul, şi  nici voinţa! Este greu să pui gândirea în putinei “ca sa se aleagă untul”! Iar aici era nevoie de voinţă, de politică şi voinţă, care să angajeze pentru Fondul  Proprietatea o bancă de investiţii pe postul de societate contrapartistă. Această societate contrapartistă face piaţa ! Ea este pe post de “market maker”. Numai în felul acesta, acţiunile se transformă în lichidităţi.

Titus Filipas

Legile educaţiei

Legile educaţiei trebuie să fie văzute în cadrul unei doctrine capitaliste. Iar în capitalism există capital tangibil şi capital intangibil. În OCDE sau „clubul ţărilor bogate”, după 1973 predomină capitalul intangibil în crearea de valoare. Şcoala trebuie să fie o piaţă, o bursă de capital intangibil. Or, nici reforma Mircea Miclea, nici reforma Cati Andronescu + sindicatele, nu prevăd aceasta. Pe piaţa bursieră de capital economic clasic, trebuie să existe o mulţime de market makers care asigură credibilitatea ei de piaţă şi funcţionarea ei fluidă. Ei bine, în şcoala văzută ca piaţă de capital intangibil, the market maker este „profesorul care ştie carte”. Toată reforma pentru educaţie poate fi redusă la o singură lege : „Profesorul trebuie să ştie carte !” Reforma Mircea Miclea propune o mulţime de teste care sunt destinate aculturaţiei copiilor. Or, în USA s-a constatat, această aculturaţie induce consumul de droguri. Este clar că din USA, profesorul universitar Mircea Miclea a venit cu un proiect al forţării aculturaţiei în România. Despre Cati şi sindicate este greu să crezi că au gândit un contra-proiect care să se opună reformei Mircea Miclea. Ce putem spune ? Dumnezeu cu mila !

Titus Filipas