Posts Tagged ‘Marea Britanie’

Calea ferată tradiţională

august 31, 2009

Calea ferată tradiţională poate să fie folosită acum pentru un turism de calitate. Aşa se întâmplă în Marea Britanie, unde o linie de cale ferată construită în 1874 pentru transportul minereului de fier este folosită acum cu succes în turism, deoarece traversează Districtul Lacurilor locuit cândva de poeţii romantici. De un succes incontestabil în turism se bucură una dintre cele mai pitoreşti creaţii din istoria tehnicii : ‘Calea ferată divină’, “God’s Wonderful Railway” ori, mai   prozaic, Great Western Railway, proiectată de Isambard Kingdom Brunel. Cale ferată ameninţată acum cu scufundarea pe tronsonul Dawlish, datorită fenomenului climatic al încălzirii globale. Traseul ‘Căii ferate divine’, aşa cum a fost conceput de Isambard Kingdom Brunel, flirtează în mod periculos cu marea. Există o istorie apocrifă că odată un peşte adus de valuri ar fi pătruns   într-un vagon tractat pe ‘Calea ferată divină’. Oricum, este confirmat că de multe ori vagoanele trenului Great Western, venind de la Plymouth, ajungeau în gara din Exeter acoperite cu alge marine. ‘Rough down at Dawlish again’, comentau atunci localnicii din Exeter. În vremea din urmă, evenimentul algelor atacând trenul Great Western se întâmplă tot mai frecvent. În romanul de anticipaţie apocaliptică “The Day of the Triffids”, scriitorul britanic John Wyndham (1903-1969) transformă algele în monştri vegetali semănaţi de perturbarea malefică a naturii, nişte monştri atacând trenurile pe calea ferată spre Londra.

Urâţenia epocii industriale era deja vehement criticată pe vremea lui Brunel de către persoanele avizate. Pentru a feri de asemenea critici calea ferată pe care o construia, Isambard Kingdom Brunel angajează o echipă de consultanţi în creativitate, special plătiţi ca să pună în proiectul  său industrial misterul megaliţilor din Stonehenge, grandoarea Zidului Chinezesc, frumuseţea mausoleului Taj Mahal. Viaductele, podurile, tunelurile, lampadarele şi clădirile gărilor de pe ‚calea ferată divină’ sunt realmente nişte opere de artă. Din cauza aceasta, Great Western Railway este de vreo sută şi cincizeci de ani un itinerar de excursii ales de englezi şi de orice   connoisseur al vacanţelor englezeşti. Isambard Kingdom Brunel creează nu doar un frumos proiect industrial, dar şi o afacere profitabilă pentru toţi cei care participau. Inclusiv pentru nenumăraţii ‘oameni ai muncii’. Brunel fondează la Swindon o fabrică de construcţii şi reparaţii de locomotive, uzină unde sunt angajate la un moment dat aproape 40 000 de persoane. Aici erau   fabricate şi locomotivele de pe calea ferată care traversa India, detaliu de inventar neterminat ce apare în romanul « Ocolul Pământului în 80 de zile », scris de Jules Verne. Toţi oamenii simpli ce lucrau la Swindon Works erau foarte mândri de poziţia pe care o deţineau în Anglia truditoare a vremii. Pentru muncitorii de la Swindon Works, Isambard Kingdom Brunel construieşte un   mic oraş extrem de frumos, un fel de “Garden Village” cu căsuţe de piatră galbenă excavată din tunelul Box, situat între Bath şi Chippenham. Locuinţele din acest “Garden Village” sunt încă folosite şi îngrijite de proprietarii lor de azi, foarte mulţumiţi şi foarte orgolioşi de casele ‘marca Brunel’ pe care le-au achiziţionat.

Titus Filipas

Cunoaşteţi originile problemei ?

aprilie 20, 2009

 

http://solidari.wordpress.com/2009/04/13/scrisoare-deschisa/

 

Cunoaşteţi originile problemei ? Pe planul diplomaţiei europene din Epoca Luminilor, drepturile foarte legitime ale frontierelor româneşti până la rîul Bug (eu vorbesc aici despre Bugul pontic) erau recunoscute prin Capitulaţiunea de la 1740 semnată la Constantinopol. Frontiera românească până la rîul Bug era garantată în mod expres de Franţa. Să nu îmi spuneţi mie că vorbesc despre lucruri vechi şi trecute ! Garanţiile pentru frontiera românească până la rîul Bug au fost reînnoite în cel de al doilea Război Mondial de Marea Britanie şi de Statele Unite ale Americii. În arhivele cancelariilor occidentale există nenumărate documente doveditoare, dar citiţi măcar din bibliotecile universitare Memoriile lui Winston Churchill, carte pentru care el a primit premiul Nobel !  

Titus Filipas

Primum non nocere

iulie 11, 2008

În ziarul România liberă din 10 Iulie 2008, domnul  Tiberiu Lovin semnează articolul ‘Injuratura lui Hipocrate’, vezi http://www.romanialibera.ro/a129327/injuratura-lui-hipocrate.html .

Chiar dacă intenţia ziaristului  a fost  bună, combinaţia de termeni din titlul articolulului a fost poate nefericit aleasă. Dar, în fine, şi “drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”.  

Am dorit să adaug comentariul : “Ultimele doua excerpte din articol, calificate drept ‘Injuraturi Hipocrate’, sunt perfect logice si decente. ‘Primum non nocere’ in folosirea instrumentatiei si medicatiei, acesta este principiul number one.” Comentariul nu a fost acceptat de ziarul România liberă.

În schimb, au fost acceptate două comentarii, redate în alineatele :

Ştiu cazul unui medic care a fost înjunghiat de un pacient, atunci când s-a întors cu spatele la el. Au intervenit imediat cei de faţă, iar medicul striga ‘Să nu îl bateţi!’. În Marea Britanie, s – propus recent ca personalul medical să primeasca body armour pentru a nu fi înjunghiat. Este o diferenţă  mare între înjurătură şi înjunghiere.

Învăţarea profesiei de medic este un parcurs lung şi obositor, în care sunt depăşite nenumărate şocuri psihice. Dar pe lângă un modus operandi tehnic perfect şi în respectul jurământului hipocratic, medicul bun este obligat zilnic să construiască judecăţi de valoare  şi liste de priorităţi. Cum le ordonează ? Aceasta depinde strict de nişte arhetipuri culturale. Care dintre comentatorii de pe forum cunoaşte aceste arhetipuri din Teoria Culturală ca să se erijeze acum în judecători  implacabili  ai medicilor ?

Mi -a plăcut comentariul avatarului “dusu”, de  Joi, 10 Iulie 2008, la orele  18:05 : “Politica înţeleaptă a partidului, prin care copiii familiilor de ţărani şi muncitori să poată urma o facultate,  a produs şi în ţara noastră o mulţime de doctori ; nu numai în medicină, ci în toate sectoarele economiei nationale. Să ne trăiţi tovarăşi!”

Analizând cu terminologia de acum, acea politică vroia să fie  “discriminare pozitivă”. Dar politica de “discriminare pozitivă” se practică şi în prezent. Numai că faţă de alte categorii “defavorizate”.

Titus Filipas

Amuzant acest Tom Gallagher!

iunie 5, 2008

Citesc în ziarul România liberă din  19 Mai 2008, articolul domnului Tom Gallagher, chiar aici http://www.romanialibera.ro/a124889/lumea-pierduta-a-epocii-68.html .

În general din toate articolele semnate de Tom Gallagher, răzbate confidenţa suficientă că autorul frazelor  înţelege deplin complexa realitate românească. Şi din înţelepciunea lui, foarte generos, dă  românilor  fărâmituri despre România. Evident,  Tom Gallagher a venit în România cu un bagaj cultural câştigat din Marea Britanie la şcoală, iar eu am achiziţionat cultura numai citind din cioturi de cărţi interzise, fără coperţi şi fără primele pagini, pentru a nu putea fi identificate la percheziţii.

Atunci când Tom Gallagher aplică acele şabloane culturale  peste realitatea concretă din România, în general ele nu sunt deloc off topic, pentru că România era, şi este,  ţară profund integrată în cultura europeană. De exemplu, eu şi alţi cititori am putut să apreciem felul iscusit în care domnia  sa, Tom Gallagher,  aplică şabloanele culturale care îndeobşte se spun despre Art Nouveau, în comentariile sale privind arhitectura vechiului oraş Brăila.  

Totuşi, în  articolul  Lumea pierdută a epocii ’68, nu pot să nu remarc incongruenţa flagrantă dintre  textul lui Tom Gallagher, pe de o parte,  şi realitatea românească din anul 1968, pe de altă parte.

De exemplu, atunci când profesorul universitar  din Marea Britanie, Tom Gallagher, vorbeşte românilor despe paleta evenimentelor anului 1968, domnia sa uită complet, şi total regretabil,  să spună românilor  tineri că anul evenimentelor notabile  începea cu marea ofensivă Tet a comuniştilor din Vietnam. 

Iar ofensiva aceea a fost extrem de costisitoare. Atunci URSS a forţat România, şi alte ţări socialiste, să contribuie cu sume enorme! La indicaţiile lui Nicolae Ceauşescu, ofiţerilor români de rang decizional li s -a făcut o informare onestă despre acele costuri. Au fost invitaţi la acea informare şi unii profesori de la şcolile de ofiţeri. Eu mă găseam atunci, după terminarea facultăţii de fizică, la cea mai dură şcoala de ofiţeri de rezervă din România. Lectorul nostru de la instrucţia tactică, un locotenent -colonel extrem de inteligent, ne- a prezentat succinct şi clar acele informaţii despre succesul de necontestat al ofensivei Tet,  bineînţeles  la  o lecţie despre tactica războiului din Vietnam. Eram TTR- ist, şi am fost liberat exact înaintea invaziei sovietice de la Praga. Ce se întâmplase atunci în fostul stat socialist Cehoslovacia ?

Praga nu se răsculase de fapt  pentru principia, ci din acele veşnice motive pecuniare care ne macină pe toţi oamenii simpli. Cetăţenii cehi, dacă nu şi cetăţenii slovaci, cred că şi ei, sunt extrem de sensibili şi  acum la toate chestiunile pecuniare, vezi recentul articol foarte edificator  la adresa  http://www.guardian.co.uk/travel/2008/jun/05/croatia.czechrepublic .

URSS a intervenit în august 1968  la Praga alături de contingente  simbolice  ale armatelor din câteva ţări socialiste. Dar  nu au intervenit atunci deloc trupe,  sau măcar simbolici  ofiţeri de Stat Major,  din România.

Cetăţenii din Bucureşti, marea majoritate funciarmente anti-comunişti, s-au adunat spontan şi sincer în faţa clădirii Comitetului Central al partidului unic. Însă repet, puţini erau comunişti. Toţi, exceptând spionii sovietici,  erau  naţionalişti români, unii dintre ei legionari, PNL- işti, PNŢ- işti  eliberaţi în anul 1964 din puşcăriile comuniste,  cerând plini de speranţe clarificări de la Nicolae Ceauşescu.

Liderul comunist  român va anunţa  politica desprinderii de URSS. Dintre toţi comuniştii români, numai Vasile Paraschiv s-a opus. Îndrăcitul mardeiaş electoral comunist de la alegerile din  anul 1946,  ce bătuse atunci cu sete liberali şi ţărănişti, şi-a depus imediat carnetul de partid după celebrul discurs pronunţat de Nicolae Ceauşescu în august 1968.  Dar iată că acum, acel Vasile Paraschiv a fost declarat erou anti-comunist!

Ar fi poate amuzant, de n- ar avea uitări interesate şi sinistre, acest britanic Tom Gallagher!

Titus Filipas