Magaziile pline

Spuneam,  în două  dintre articolele mele precedente  publicate şi în presa pe Internet  („Ceauşescu – puţin cunoscut”  http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=234,   şi Sub-cultura „Pacepa”, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=257), că a existat un anumit grad de corelare, –nu de conformare–, a economiei Republicii  Socialiste România cu economia Republicii Federale a Germaniei. O corelare încă mai accentuată a existat, bineînţeles, între economia Republicii Democrate Germane şi economia Republicii Federale a Germaniei. Noi vorbim aici despre organizarea microeconomică de întreprindere. În toate cele trei republici enumerate a existat un accent pus pe economia producţiei şi pe reluarea sa ciclicã. Periodicitatea aceasta de intrare a materialelor şi a  materiilor prime pe poarta unei întreprinderi pentru reluarea ciclului de producţie este necesarmente într- atâta de empirică,  încât acelaşi tip de „undă economică” s – a propagat  în cele  trei economii. Este vorba despre „undele economice Kitchin”,  ce mai pot fi denumite  „undele umplerii şi golirii magaziei de materiale a întreprinderii”,  sau „undele inventarului de consumabile al întreprinderii”. Periodicitatea undelor economice de tipul Kitchin este de circa patruzeci de luni. Privind un studiu retroactiv efectuat de Banca Germană Deutsche Bundesbank, constat că sfârşitul anului 1989, când s -au întâmplat „loviluţiile” est -europene,  găsea pline toate magaziile de materiale ale întreprinderilor economice din  cele trei state  mai sus amintite. Să fi fost o simplă întâmplare declanşarea revoluţiilor est -europene tocmai  la acel timp ? Oricum, golirea magaziilor  de materiale ale întreprinderilor economice din  România, imediat după  anul 1989,  a menţinut clasa muncitoare din România, şi pe unii dintre reprezentanţii săi, într -o febrilă stare de  implementare a „justiţiei distributive”. Averi mergând de la 10 000 de dolari USA şi până la 100 000 de dolari USA s -au făcut atunci imediat după „loviluţie”, prin vânzarea conţinutului magaziilor de scule ale întreprinderilor industriale româneşti pe piaţa din Belgrad şi pe piaţa de la Istanbul. Pe  conducătorul sârbilor, Slobodan Miloşevici, care şi- a văzut reutilată brusc şi ieftin industria de armament  după anul 1989, ciclul acesta Kitchin foarte deformat l -a împins chiar înspre gestul nebunesc de a începe  războiul acela sângeros, stupid şi barbar (dar slavii din sud au fost mereu un popor  barbar) de „înălţare a Serbiei Mari”. Titus Filipas