Tranziţia politicii româneşti din 1962

Tranziţia politicii româneşti din anul 1962 se desfăşoară pe fondul „crizei rachetelor” din Cuba. Atunci, preşedintele american JFK a ameninţat Europa de Răsărit cu un bombardament nuclear. Însă JFK era un realist care nu vroia să expună inutil teritoriul american unui bombardament nuclear  cu acele cumplite Intercontinental Ballistic Missiles cu ogive multiple create de „glavnyi konstruktor ” (proiectantul-sef)  Koroliov, ce nume regal!, ucis ulterior de un „complot al halatelor albe”. Fără uciderea lui Koroliov, primul om pe Lună ar fi fost rus. Savantul şi omul de litere  Ivan Efremov, care îl cunoştea personal pe Koroliov, aserta în nuvela Cor Serpentis că numai un regim societal ţinând de un soi de SETI-comunism ar fi putut crea noosfera expansivă anticipată  de către Pierre Teilhard de Chardin.

În fine, să revenim la România anului 1962. Spuneam că JFK era un realist care nu risca să ordone un bombardament nuclear asupra Moskovei. Prin intermediul comuniştilor francezi, care deţineau şi poziţii importante în aparatul de spionaj al Franţei, comuniştii români află că ţinta vizată de bombardamentul nuclear american în Europa de Răsărit  era oraşul Bucureşti. Disperaţi, comuniştii naţionalişti români întreprind eforturi salutare şi energice prin diplomaţia românească, şi promit americanilor că vor decupla imediat politica României de politica Moskovei.

Titus Filipas

Comentariul cu numărul 33

Vezi postarea aceasta din alt blog:

http://mihneageorgescu.wordpress.com/2008/02/29/amnistierea-lui-iliescu-trebuie-oprita/

“1. Puţini ştiu că Ion Iliescu fost desemnat de Nicolae Ceausescu inca din 1967 sa desovietizeze aparatul de propaganda al PCR, axat pe filme staliniste de razboi si colectivizari idilice. Mai precis modernizarea dupa tiparele occidentale ale momentului a presei scrise, a cinematografiei, a radioului si mai ales TVR-ului. A rezultat o perioada in care reportajele imbecilizante, fara ecou in mintea romanilor, au fost inlocuite de descoperirea de catre telespectatori prin intermediul micului ecran a talentelor autentice romanesti : Tudor Vornicu, Amza Pelea, Toma Caragiu, Sergiu Nicolaescu. A mai rezultat si o informare relativ corecta, emisiunile de stiinta si tehnica depolitizate si prezentate de Andrei Bacalu, sau transmisia in direct a aselenizarii navei Apollo 11 pe Luna fiind citeva dintre exemple. Aceasta reflectare a lumii reale a permis motivarea romanilor de a participa activ la dezvoltarea economica a Romaniei, ca urmare a deciziei de industrializare accelerata impusa de Ceausescu. Concordanta intre aspiratiile, dorintele romanilor profesionist surprinse si exprimate prin mijloacele de propaganda pe de o parte si obiectivele economice competitive la acea data pe de alta parte, ca si rezultatul vizibil prin cresterea nivelului de trai, al valorificarii capacitatilor de refacere a fortei de munca prin divertisment media si prin accesibilitatea petrecerii concediului de catre oricine in statiunile nou create pe litoral in perioada 1967-1979, au facut posibile realitatile societatii acelor ani.

Privind din aceasta perspectiva, mi-ar fi placut sa explice Ion Iliescu cum a cazut in capcana mizerabila a evenimentelor din decembrie 1989, puse la cale de altii si in care dupa parerea mea, nu avea cum sa depaseasca statutul de spectator.

2. Propaganda e doar o unealta. Scopul in care este utilizata poate fi benefic pentru populatie asa cum s-a constatat in perioada 1967-1974,  sau criminal, atunci cind este utilizata ca arma din arsenalul razboiului psihologic impotriva propriului popor. In cazul din urma, oricum adevarul iese pina la urma la suprafata. […]

Partea proasta e ca ascunderea adevarului a perpetuat vulnerabilitatea conducerii militare vinovate si a creat premisele sa constatam ca in decembrie 1989 a fost inlocuita o ordine sociala falimentara, pentru ca in 1998 sa se poata institui o conducere de stat mafiota si criminala. Fata de care cea stalinista era o simpla gluma.”

Excerpt din comentariul 33:

“in decembrie 1989 a fost inlocuita o ordine sociala falimentara, pentru ca in 1998 sa se poata institui o conducere de stat mafiota si criminala.”

Abia în 1998 ?

Dar discursul televizat din ianuarie 1990 al lui Radu Câmpeanu atunci când a revenit în ţară, special pentru a contracara pactul politic care se prefigura între Ion Iliescu şi Corneliu Coposu? De ce a ţinut atunci domnul Radu Câmpeanu să explice, –fără a fi fost de nimeni întrebat!–, că a primit de la fiul său banii pentru acel drum, nu de la altcineva?, întrebăm noi acum. Radu Câmpeanu anunţa un neoliberalism de prăduire a ţării care nu avea absolut nimic în comun cu doctrina economică PNL deschisă în toate timpurile către Noua Economie!

Corneliu Coposu a fost luat forţat de conspiratorii viitoarei Alianţe  Civice  la “marea demonstraţie populară” din 28 ianuarie 1990 împotriva lui Ion Iliescu. De acolo se trage tot răul  care macină spiritul rumânesc.

Educaţia primită pe vremuri de Ion Iliescu la liceul Spiru Haret a fost în spiritul rumânesc. Ion Iliescu “a căzut în capcana mizerabilă a evenimentelor din decembrie 1989” pentru că altfel ar fi fost împuşcat de conspiraţie. Ion Iliescu a făcut atunci o alegere printr -o judecată de valoare.

Titus Filipas