Controversa de la Valladolid

Controversa originară de la Valladolid fusese o discuţie scolastică gravă pe temele din Lumea Nouă de atunci, o discuţie organizată de către împăratul Carol Quintul, care stăpânea cea mai mare parte din Lumea Nouă. Geopoliticeşte, noi, românii, cunoscuţi de restul Europei ca Valahi din Lumea Veche cu o lege străbună (Lex Antiqua Valachorum), nu aparţineam împăratului Carol Quintul, ci duşmanilor săi, certamente că încă mai subtili şi mai literaţi, vorbesc despre regele frânc ştiut drept François Premier, şi sultanul otoman Soliman Magnificul. Din acel timp datează şi marcajul Capitulaţiunilor în Arhivele Franţei. O agregare şi sistematizare a lor întreprinde la anul 1740 cancelarul cardinal de Fleury, pe vremea rigăi Louis XV. Reamintesc, cardinalul de Fleury era un savant orientalist. După cum subliniază profesorul Larry Wolff în cartea „Inventing Eastern Europe: The Map of Civilization on the Mind of the Enlightenment”, atunci prin Orient se înţelegea de fapt Răsăritul European. Cardinalul de Fleury a fost şi cel care a condus diplomaţia pentru matrimoniul regelui le Bien-Aimé. A fost aleasă o prinţesă având pe herbul familiei Capul de Bour. Cancelarul de Fleury ştia prea bine că acela era şi herbul Moldovei. Din cauza aceasta, la agregarea Capitulaţiunilor petrecută la anul 1740, a pus în documente şi ceea ce era doar tacit acceptat de vechile înţelegeri dintre François şi Soliman. De atunci este consemnată ca fiind legitimă frontiera răsăriteană pe Bug pentru principatul Moldovei. La noi tema este readusă în discuţia naţională de romanticul Mihai Eminescu, de criticul literar Iacob Negruzzi şi de filosoful Constantin Noica. Am rămas surprins să citesc în Memoriile lui Winston Churchill, carte aflată în Biblioteca Universităţii din Craiova, că acesta ştia despre Capitulaţiunea anului 1740 care favoriza România ! Prima discuţie consemnată în istoria lumii drept Controversa originară de la Valladolid avusese loc la anul 1550 (deci la mai puţin de un sfert de veac după ce Ungaria Mare fusese desfiinţată la Mohaci), iar cea de a doua la anul 1551. În esenţa ei, Controversa de la Valladolid era formulată ca o discuţie despre Lume, şi alegerea statutului ei, “finit” sau “infinit”. Chiar dacă teologică, discuţia admitea în final că după Marile Descoperiri geografice întâmplate, lumea reală nu mai are un caracter infinit, ci unul finit. De fapt discuţia de la Valladolid fusese iniţiată de către călugărul dominican Bartolomeu de Las Casas. Care cerea eliberarea autohtonilor Lumii Noi de la exploatarea resurselor acelei Lumi în folosul colonialiştilor iberici. Însă vechea întrebare economică pusă de Aristotel rămânea : “Atunci oare cine mai munceşte”? Bartolomeu de Las Casas propunea să fie folosită forţa de muncă neagră, africană. Aceeaşi discuţie este repusă şi în zilele noastre. Firma Google propune să fie folosiţi roboţii http://www.nytimes.com/2013/12/04/technology/google-puts-money-on-robots-using-the-man-behind-android.html?hpw&rref=technology&_r=0
Titus Filipas

Amurgul USA ?

Romanticul român Grigore Alexandrescu îl imita probabil pe romanticul francez Victor Hugo, când compunea poezia „Anul 1840”, dar numai în titlu. În poemul „1840 „, publicat în „Revue des Deux-Mondes„, Victor Hugo constata deplasarea accentului de putere din Lumea Veche, în Lumea Nouă: „Et maintenant, Seigneur, expliquons-nous tous deux./L’Amérique surgit, et Rome meurt ! ta Rome !/Crains-tu pas d’effacer, Seigneur, notre chemin,/Et de dénaturer le fond même de l’homme […]?” („Şi acum, Doamne, explică-mi./ America se-nalţă, şi Roma moare! E Roma ta!/Nu te temi că ştergi, Doamne, urma drumului nostru,/Şi că denaturezi aşa  chiar omul?”).

În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dubla cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă.  Limba europeană vorbită la acel moment acolo era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia  DIX, de aici Dixieland. Începea politica “Go West!”, care în jurul lui 1845 căpăta forma ideologică numită  „Manifest Destiny„. Era convingerea “misiunii Americii” în lume pentru instaurarea libertăţii. Conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii  sunt exterminate sistematic, într -un genocid  despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea este de asemenea distrusă rapid pe continent prin această politică predatorială. 

Totuşi, vezi articolul de la adresa URL

http://www.romanialibera.ro/a155296/unul-din-patru-copii-americani-este-hispanic.html , mutaţii demografice uimitoare se constată acum în America. Spre deosebire de anglosaxonii WASP (White,  Anglo –Saxon,  Protestant),  colonizatorii spaniolii şi portughezi, care proveneau ei înşişi dintr -o populaţie ‘socii’- alizată  în peninsula iberică, vor proceda mai puţin dur cu amerindienii, ‘socii’- alizând  America Latină. Literatorul mexican Carlos Fuentes vede  Amurgul Occidentului  numai în faptul că limba engleză decade, transformându- se în idiom de aeroport internaţional, un Volapük incapabil să poarte valori.  Carlos Fuentes  adaugă o  granulă de speranţă în ideea lui Oswald Spengler:  o limbă romanică va lua locul limbii engleze  ca depozitar al Cunoaşterii. Există un continuum al limbajelor romanice, credeau Ioan Eliade Rădulescu  şi Ezra Pound. Limba Română are viitor mai promiţător decât limba engleză.

Titus Filipas